Citeam zilele trecute un editorial semnat Grigore Cartianu în cotiadianul “Adevărul” , despre cum petrec locuitorii unui sat gorjean sărbătoarea Învierii Mîntuitorului. Pentru prima dată, am găsit în acel articol, descrise cu lux de amănunte, trăiri şi sentimente pe care eu însămi le experimentez în perioda sărbătorilor.
Cineva, îmi spunea odată, că Paştele semnifică (pentru el/ea) un “weekend prelungit”. Primul gând care mi-a trecut prin cap la auzul acelor cuvinte, a fost că persoana respectivă este una “săracă”. Sufleteşte vorbind, pentru că materialul nu intră în discuţie aici. Dacă nici măcar în perioada sărbătorilor nu suntem capabili să trăim şi să experimentăm sentimente mai profunde şi mai calde, din punctul meu de vedere, suntem foarte săraci spiritual.
Nu doresc să judec pe nimeni, fiecare e liber să-şi trăiască viaţa după bunu-i plac, însă fiind obişnuită şi crescută într-un anume mediu, îmi este greu să accept că sunt oameni pentru care Paştele sau oricare altă sărbătoare, nu reprezintă mare lucru.
Paştele reprezintă cea mai complexă şi mai profundă sărbătoare ortodoxă. Mai mult decât atât, pentru mine personal are o semnificaţie aparte. Pe lângă conotaţiile religioase şi încărcătura emoţională care vin la pachet odată cu orice sărbătoare, aceasta are ceva în plus. Poate din cauză că e primăvara şi sentimentele îşi revin din amorţeala lunilor lungi de iarnă. Poate că e din cauza locurilor unde îl petreci. Poate din cauza privirii pline de dor şi încântare a părinţilor când te văd trecându-le pragul. Poate din cauza ochilor calzi şi umezi ai bunicilor la ciocnirea unui ou roşu sau poate că, din cauza nopţii de Înviere, când lumina nu este luată numai de o lumânare rece, ci şi de întreagă fiinţa ta. Sunt zile în care prezenţa persoanelor dragi şi a credinţei fac posibilă sintagma “Hristos a Înviat!”. Şi nu o spui doar pentru că aşa este obiceiul, o spui pentru că o simţi si cel mai important, o crezi…
Acolo, unde mă întorc cu plăcere cu ocazia fiecărei sărbători pascale este un loc magic, binecuvântat… este locul unde m-am nascut şi am crescut, locul în care îmi sunt familia şi rădăcinile, locul în care an de an, pot rosti cu încredere că Hristos chiar a Înviat!
Last 5 posts in gandesc asa
- Viața trăită în jumătați - April 23rd, 2013
- Mă gândesc - September 25th, 2012
- Ceva despre zona de confort - November 11th, 2011
- Din familie ni se trage... - October 28th, 2011
- Povești cu ignorare - June 10th, 2011
Trebuie sa iti spun ca nici un loc din lume nu se compara cu locul in care ai experimentat pentru primele dati aceasta Sarbatoare…Acasa, Sf. Pasti sunt altfel, le traiesti la intensitate maxima si nimic nu le poate egala. Adevarat a Inviat!