Ploile de aprilie aduc florile de mai

E o sintagma auzită cu  ceva ani în urmă, într-un film la tv. Nu ştiu de ce, mi-a rămas întipărită în memorie şi odată cu fiecare ploaie, mai ales primăvara, mi-o amintesc. În film nu avea neapărat semnificaţia circuitului natural şi rolul ploilor în viaţa florilor ci semnifica numele a două surori: April şi May. Era ca un fel de cod secret între cele două surori şi în acelaşi timp o dovadă de iubire din partea surorii mai mari: April, născută în luna aprilie, pentru ce-a mică: May, născuta, evident, în luna mai . În fine, vă povestesc despre asta pentru că în acest moment mă regăsesc foarte tare în această sintagmă. Şi nu, nu este o declaraţie de afecţiune pentru  fratelo , doar că, zilele astea, se potriveşte foarte bine stării mele de spirit.

În ultimul timp, a tot plouat, vremea a fost destul de nasoală şi mi-am  adus aminte de ea.  Aproape zilnic am fost abătută şi apatică .  Niciodată nu mi-a plăcut luna aprilie, mereu ploioasă, mereu cu vreme schimbătoare şi incertitudini. Acum, mai mult ca niciodată nu-mi place. În perioada asta sunt parcă mai  melancolică decât de obicei şi aştept să treacă ploile ce-mi răscolesc de ceva timp sufletul. Aştept “florile de mai” şi odată cu ele,  mai multă voie bună. Şi linişte.  Aştept “florile de mai” cu speranţă şi multă nerăbdare.

Ştiu că după orice perioadă mai grea,  vine ceva frumos care să-ţi demonstreze că totul se derulează sub eterna lege a compensaţiei. Exact ca în natură: după orice ploaie, soarele iese biruitor pe cer. Sunt bune zilele mai furtunoase pentru că după,  curcubeul va fi mai strălucitor ca niciodată. Iar eu sunt cuminte şi aştept…

Tags: aprilie, liniste, mai