Al meu, sună atât de bine încât mi-e frică să spun cu voce tare. Sună atât de bine încât mă sperie şi mă bucură în acelaşi timp.
Acum ceva timp vă povesteam despre dorinţa mea de a avea un loc pe care să-l numesc acasă. Ei bine, azi s-a întâmplat minunea. Azi am semnat şi am dobândit primul loc al meu, lucru care mă emoţionează până la lacrimi. După 3 luni în care am trecut de câteva ori de la agonie la extaz, în care m-am revoltat împotriva sistemului, în care am fost pe punctul de a lăsa totul baltă, am pus semnătura pe hârtie şi totul s-a încheiat cu bine.
Acum, privind în urmă îmi dau seama cât sunt de norocoasă. În urmă cum 3 luni, porneam pe un drum, care nu ştiam unde mă va duce. Nu de puţine ori, a fost atât de sinuos, încât mă gândeam se va sfârşi înainte de vreme. La final, pe un birou rece, am semnat cu măna tremurândă, un teanc de hârtii. Mai apoi, am auzit o voce spunându-mi: “Gata, acum e al tău!”
Mi s-au umezit ochii…
Last 5 posts in eu cu mine
- Amintiri preţ de-o clipă - October 21st, 2012
- Frânturi ale unor zile - June 19th, 2012
- Despre tot si despre nimic... - June 4th, 2012
- Ceva despre zona de confort - November 11th, 2011
- Cu drag, pentru mama! - November 2nd, 2011
Tags: acasa, apartament, sistem
Felicitari. Io astept sa ma inviti la party
Iti aduc o planta. Am prea multe acasa 
)
[...] This post was mentioned on Twitter by tomatacuscufita, Elena Pochia. Elena Pochia said: #peblog Acum esti al meu: http://bit.ly/8ZZu5v [...]
credit?
@tomatacuscufita: da, sigur, party-ul va fi mai la inceputul lui iulie. Astept planta
@mihai: da, credit