Printre amintiri

Nu-mi place să scriu despre lucruri triste. Despre moarte cu atât mai mult…

Nu o să spun ce s-a întâmplat. Nu e nevoie. Cred că nu e om care  să nu fi auzit pe oricare dintre canalele media, vestea.

Îmi amintesc că aveam câţiva anişori. Mergeam cu părinţii pentru prima dată la un spectacol. Nu ştiam eu prea multe  sau despre ce e vorba, doar vedeam multă lume şi aveam impresia că suntem la o nuntă. La un moment dat am şi întrebat, cu sinceritatea caracteristică unui copil: “mamă, la nunta asta când se pune masa?”   Nu s-a pus nici o masă, evident, însă am primit ceva mai bun: pe scenă o artistă, care avea să devină o mare voce a muzicii uşoare româneşti. În amintirile mele dăinuie, de parcă ar fi fost ieri, o fată  înaltă, îmbrăcată în alb, cu un par lung de culoarea focului şi o melodie.

Mai târziu, câţiva ani buni mai târziu, aceeaşi fată înaltă, cu acelaşi păr lung, de culoare focului  avea o  melodie care devenea  melodia mea de suflet.  Ştiu că de ieri, nimic nu va mai fi la fel când o voi asculta. Nu înţeleg de ce nu a avut curaj…

Tags: concert, madalina manole, melodie