Mă tot chinui de azi-dimineaţă să scriu ceva despre plimbarea de ieri, însă imediat ce cuvintele şi frazele ies din mintea mea cu ajutorul tastelor, nu mai au aceeaşi valoare. Nu ştiu cum aş putea să vă transmit cel mai bine cât de frumoasă a fost plimbarea prin #timisoaranoastra. Nu ştiu cum să vă descriu cât de minunaţi sunt oamenii pe care i-am cunoscut ieri şi cât m-am bucurat să-i revăd pe cei care îi ştiam deja.
Am rămas surprinsă să aflu cât de multe lucruri nu ştiam despre oraşul meu ( nu sunt timişoreancă la origini dar sufleteşte sunt), câte clădiri pline de istorie şi poveşti ascunse sunt în fiecare zonă, câte mituri false s-au elucidat, câtă cultură şi civilizaţie ascunde acest oraş în fiecare parc, în fiecare străduţă, în fiecare clădire şi în fiecare locuitor al său. Toate poveştile despre Timişoara ne-au fost împărtăşite de Dan, ghidul nostru, care ne-a spus mai multe despre Timişoara decât credeam că poate şti cineva sau pot exista vreodată. Din tot ce am aflat şi am văzut ieri m-au impresionat următoarele:
- Parcul Central şi Aleea Personalităţilor se află pe locul unde, în trecut, a fost un cimitir în care sunt îngropate toate victimele epidemiei de ciumă (în timpul epidemiei au murit aproximativ 1/3 din populaţia Timişoarei). Mi se pare foarte creepy şi ştiu că de acum încolo eu una nu o să mai calc în acel parc
- Fabrica de Bere din Timișoara a fost construită pentru a că berea este cea mai bună soluţie prin care apa putea fi filtrată. Filtrarea era necesară datorită condiţiilor din secolul al XVIII-lea: mlaştini, malarie şi evitarea răspândirii diferitelor boli.
- Cea mai veche clădire din Timişoara nu este Muzeul Banatului după cum ne informează în mod eronat un banner publicitar expus deasupra intrării principale ci o clădire din Piaţa Unirii care funcţionează ca spital. În plus, cladirea respectivă funcţionează ca spital încă din anul inaugurării, undeva la sfârşitul anilor 1800.
- Timişoara se diferenţiază de celelalte oraşe din România prin arhitectura clădirilor. Acestea sunt făcute predominant în stilul art nouveau (maghiar)
- Timişoara este oraşul cu cele mai multe clădiri istorice: aproximativ 15 000
- şi multe altele pe care le mai puteţi citi aici
Vă ziceam la început despre oamenii minunaţi pe care i-am cunoscut. Ţineam de mult să o cunosc pe Corina Georgescu, pe care o citesc de de ceva timp şi care are nişte idei minunate pe care le pune în practică în domeniul turismului. Ea a fost cea care a şi lansat acest trend al vizitelor cu scop turistic în mai multe oraşe ale ţării. Toată admiraţia şi respectul meu . Pe Ana am cunoscut-o mai bine la jocul de mimă. Am făcut parte din aceeaşi echipă şi tare bine ne-am completat. Este deschisă, mereu cu zâmbetul pe buze şi ştie multe cuvinte complicate. Am un feeling că ne vom revedea curand
. În sfîrşit i-am cunoscut şi pe DeCei. Zicu şi Florica sunt la fel cum îi ştiţi de pe blog: veseli şi mereu puşi pe glume. După cum spunea şi Andreea, o singura surpriză am avut: Zicu mă aşteptam să fie un barbat înalt, solid şi chel
. Nu mă întrebaţi de ce pentru că nici eu nu ştiu să vă explic imaginea pe care mi-am creat-o . Cu Miruna am un lucru în comun: împărţim ceva (Andrei ştie
). O fată faină, exact pe gustul meu.
I-am revăzut pe: Makavelis, încă nu am reuşit să-mi suprapun în creier cele două imagini: blogger-ul şi omul. E foarte dificil, credeţi-mă. Cu Alex Negrea am reuşit să schimb mai multe cuvinte decât data trecută, ba chiar ne-am tras şi o poză de feisbuc în oglindă
. Cu Andrei am făcut echipă la mimă şi am fost pe aceeaşi lungime de undă chiar şi sporadic la un cuvânt care era cam inoportun. Cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc
. În plus mi-a promis că mă avansează pe locul 1. Să vedem dacă se ţine de cuvânt.
În concluzie a fost un weekend mişto rău după care încă suspin. Felicitări Nebuloasei şi Cristinei pentru organizare şi iniţiativă.
Partea cu oamenii participanţi, sponsorii şi organizatorii v-o redau scrisă de pe blogul Andreei:
O să îi înşir şi pe bloggerii timişoreni de care îmi aduc aminte. Dacă uit pe cineva, pretty please (with sugar on it) să nu se supere şi să mă tragă de mânecuţă să îl notez la prezenţă: Richie, Daciana, Crina, Dan, Sora, Elena, Nicoletta, Ovi, Corina, Milo, Sirg, Deme, Dani Sima, Ily, Adelina, Alex Bleau, Cristi, Dan Patrascu, Boghi, Raul, Bloo Adi Dragos, Bogdan şi Mihai de la StartUp Days.
Să nu uit să zic şi de sponsori, că fără ei… ar fi fost oleacă mai greu: Blue Air i-a adus pe cei de la Bucureşti, Porsche Timişoara i-a plimbat, Hotel Timişoara i-a cazat la Şag la o vilă superbă, cu piscină, KFC ne-a asigurat prânzul, iar atmosfera a fost întreţinută de trabucuri.com.
Poze de sâmbătă vă invit să vedeţi aici, aici şi aici.
Last 5 posts in hoinarind prin lume
- Ce e val, ca valul trece... - July 27th, 2011
- La Arsenal birjar, la Arsenal! - October 5th, 2010
- La munte, la mare şi la spital - September 2nd, 2010
- 2010 la Viena - January 4th, 2010
Tags: istorie, timisoara noastra, vizita

[...] This post was mentioned on Twitter by Nebuloasa Blonda, Elena Pochia. Elena Pochia said: Proaspat iesit de sub tastatura: Povesti de prin #timisoaranoastra: http://bit.ly/96kHNT [...]
[...] Povești de prin Timișoara noastră – Elena Pochia [...]