Cam asta vreau să zic de fiecare dată când intru pe uşă, acasă. Dar nu apuc să rostesc nici măcar prima silabă pentru că sunt asaltată de un uragan de bună dispoziţie, bucurie şi extrem de multă afecţiune. Pentru că ea, nu aşteaptă să-mi anunţ sosirea. Simte încă înainte de a băga cheia în uşă. Timp de 10 minute abia pot să mă mişc, sau păşesc cu mult grijă pentru că în jurul meu se desfăşoară un întreg ritual de “bun venit”.
Este unul dintre cele mai minunate momente ale zilei, pentru că indiferent cât sunt de obosită, supărată, stresată sau nervoasă, este imposibil să nu mă binedispună. De aproape 5 ani este mititica mea şi reprezintă cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată.
This is what i’m talking about:
Deci da. Nu staţi pe gânduri dacă vă plac animalele, să vă luaţi un câine. Chiar vă aduce bucurii nemărginite, dragoste necondiţionată şi agitaţie în orice moment al zilei.
Last 5 posts in eu cu mine
- Amintiri preţ de-o clipă - October 21st, 2012
- Frânturi ale unor zile - June 19th, 2012
- Despre tot si despre nimic... - June 4th, 2012
- Ceva despre zona de confort - November 11th, 2011
- Cu drag, pentru mama! - November 2nd, 2011
Sau o pisică ce miorlăie fericită când intru pe uşă şi nu tace până nu o iau în braţe să o mângâi sub bărbie. Sau până ce nu o las să-mi adoarmă în braţe, torcând liniştită şi masându-mi uşor burta sau mâinile, ce prinde la îndemână.
Uf, animalele astea de companie! Cum ne îmblânzesc ele…
Si o tona de griji cand incep sa planga ca ii doare ceva.
Na, acuma nu zic sa nu isi ia lumea animal de casa din cauza ca au si ei boli si dureri, da’ ii ingrozitor sa te uiti in ochii lor, sa planga si tu sa nu poti face nimic.
[...] nu-i gata reţeta, dar după târcoalele pe care le dă Bella în jurul aragazului eu zic că va fi un succes. Bella nu se înşală [...]