Where the ocean meets the sky!

M-am cufundat în amintiri şi-n rânduri scrise dar nerostite vreodată.  În iluzii ale zilelor bune de odinioară încercând să cataloghez fiecare din amintiri. Ale lui sau ale ei. Nici eu nu mai ştiu exact.

M-am cufundat în amintirea zilelor cu răsărit de soare şi apus de lună. Cu aromă de cafea şi atingeri de nisip fierbinte. Cu miros de piele bronzată şi priviri de neobişnuită viteză şi precizie. M-am cufundat, încercând, să găsesc o explicaţie pentru toată laşitatea, lenea, necinstea, compromisul şi pura prostie cu care alegem să alegem. M-am cufundat în halucinaţii inventate ca să împiedic inevitabila cădere…

Totul a redevenit, brusc, fascinant.

Am revăzut dimineţi pline de încredere şi siguranţă, nepăsare şi indiferenţă, curaj şi chibzuinţă. Şi mai ales certitudine. Am revăzut zâmbete şi speranţă, atingeri duioase, pline de încredere. Am revăzut priviri. Agere, de nestrămutat, mai ferme şi mai hotărâte decât îmi aminteam. Am revăzut regrete ale  triumfului speranţei asupra autocunoaşterii.

M-am cufundat în amintriri. Şi-n şoapte!

*sursa poza

Tags: amintiri, chibzuinta, luna, soare, speranta