Experimentezi diverse situaţii şi ai convingerea de ceva vreme, că atunci când nu şti ceva eşti mai liniştit. Micul tău univers perfect este clădit pe piloni puternici şi sol rezistent. Poate puţin podzolic dar tot rezistent. Respiri liniştit aerul dens şi curat al unei stări de împlinire. Tot ce trăieşti are semnificaţii pe care tu le consideri potrivite. Corecte. Şi, mai ales, suficiente.
Nu ai pretenţii pentru că eşti mulţumit şi nu vrei mai mult de atât. Tot ce ai acum, este ca un medicament. Îţi vindecă orice. De fapt tu nu ai nimic, însă medicamentul îţi asigura o siguranţă şi un confort psihic de care ai mare nevoie. Mai ales în clipele de rătăcire. Eşti liniştit pentru că medicamentul e acolo, îşi face efectul. Fără să vrei, te foloseşti de beneficiile curative fără să pui întrebări, fără să cauţi răspunsuri. Te pierzi în fiecare zi în momentele pline de amintiri plăcute, în locuri cu semnificaţii aparte, în istorii clădite pe nişte temelii greu încercate şi ziduri care se luptă cu toată puterea să nu cadă. Te pierzi şi aluneci fără să vrei odată cu curentul, cu rutina zilnică, cu bunul mers al lucrurilor.
Şi deodată, atunci când te aştepţi cel mai puţin, când eşti prins în mijlocul unei clipe care îţi provoacă multă bucurie, afli. Natural, ca şi cum nu e ceva ce nu trebuia spus. E poate, banal. De fapt, cu siguranţă e banal. Însă atunci când s-a întâmplat, nu era banal. Ziua şi locul ales nu au fost banale. Ştii sigur că banală, trebuia să fie semnificaţia ca să nu doară. Din nefericire nu ai avut norocul ăsta şi, într-un moment în care ai fost puţin mai vulnerabil ai lăsat să încolţească undeva un mic poate că. Iar acum lupţi, ca acel poate că de atunci, să se transforme în imposibil acum.
Şi îţi repeţi asta zi de zi, oră de oră şi clipă de clipă…
Last 5 posts in aiurea
- Un atunci - November 20th, 2012
- Mă gândesc - September 25th, 2012
- Dacă va fi un sfârşit... - September 20th, 2012
- Frânturi ale unor zile - June 19th, 2012
- Într-o zi... - May 25th, 2012
