Suntem copii la propriilor invenţii despre noi sau transmitem doar autenticitate?

Sincer, câţi dintre noi avem curajul să afirmăm că suntem autentici? Cu adevărat. În orice situaţie, indiferent de persoanele cu care interacţionăm, de normele sociale sau de provocările cărora trebuie să le facem faţă.  Câţi dintre noi putem să susţinem cu tărie că nu am jucat niciodată un rol, că nu am pretins a fi mai mult decât suntem pentru a obţine ceva sau pe cineva? Pentru a impresiona sau trăi altfel?

Câţi dintre noi am creat imagini şi aşteptări false? Odată ce pretinzi că eşti mai mult decât în realitate le creezi celor din jurul tău o imagine şi cu siguranţă nişte aşteptări. Să fii sigur că nu o să le poţi face faţă pentru că ocupat fiind să-ţi menţii imaginea  inventată şi total neadevărată vei face greşeli care, la un moment dat, te vor da de gol.

Cât de sinceri sunteţi cu voi înşivă?  Cred că de la acest punct pornesc toate aspectele “neautenticităţii” noastre. Dacă ne-am obişnuit să nu fim sinceri cu noi, nu vom reuşi niciodată să fim cu cei din jurul nostru. Dacă ne-am obişnuit să ne construim o imagine falsă în inconştient despre noi. Dacă ne minţim că putem face ceva, putem fi cineva, deşi suntem conştienţi care ne sunt limitele, nu vom reuşi să clădim nimic. Absolut nimic. Poate doar nişte ziduri care la un moment dat se vor prăbuşi pentru că stau pe o temelie de invenţii.

Urăsc minciuna mai mult ca orice. Poate e din cauză că aşa am fost educată, să nu mint sau poate că, la-am întâlnit pe un el care a minţit din prima zi până în ultima, susţinând la nesfârşit vorba neonestă. Mi-am construit un scut în jurul meu, sperând că nu mă voi mai găsi niciodată în câmp deschis. Consider că secretul reuşitei, în absolut orice, este autenticitatea noastră, în primul rând cu noi înşine iar mai apoi cu cei din jurul nostru.

Acum vă întreb pe voi, cât de autentici sunteţi?

Last 5 posts in eu cu mine

Tags: , , ,

Lasă un răspuns

*