A whole new person with a whole new life!

“The length of your recovery is determined by the extent of your injuries. And it’s not always successful. No matter how hard we work at it. Some wounds might never fully heal. You might have to adjust to a whole new way of living. Things may have changed too radically to ever go back to what they were. You might not even recognize yourself. It’s like you haven’t recovered anything at all. You’re a whole new person with a whole new life.”

Cu riscul de a mă acuza de lipsă de originalitate, m-am regăsit complet în rândurile de mai sus și mi-am permis să le reproduc pentru că descriu mai bine decât m-aș fi așteptat, tot amalgamul de experiențe și transformări prin care am trecut în ultimul an și jumătate. E adevărat că experinețele prin care trecem ne definesc și își pun amprenta asupra comportamentului nostru. Sunt ok, am uitat, am renascut sau doar am preferat să îngrop undeva adânc, întreg spectacolul?

Nu știu. Știu doar că nu mai sunt aceeași.

Totul s-a schimbat radical. Privind în urmă, nu mai recunosc nimic, pe mine în primul rând și mai apoi viața mea de până atunci. Nu mi se pare tragic faptul că nu-mi mai amintesc sau că nu mai recunosc ci, faptul că nu voi mai putea fi vreodată așa cum eram. Însă, așa cum îmi spune de fiecare dată o persoană foarte  dragă mie: pentru a beneficia de lucrurile bune, trebuie neapărat să le lași în urmă pe cele rele. E  ciudat că, deși,  în fiecare zi las în urmă totul, am rămas cumva agățată acolo.  De ceva care nu mă lasă nicicum să plec și care revine periodic doar pentru a-și reconfirma amprenta în prezentul meu.

Tags: aiurea, despre mine, marturisiri