Eu Cu Mine

eleny on octombrie 21st, 2012

Clipele au miros de liliac şi textura unei picaturi de ploaie. Au gustul primului sărut şi emoţia unui te iubesc. Clipele sunt eterne atunci când sunt trăite în braţele potrivite. Tot atunci se consumă si efemeritatea momentului pentru că îmbătaţi de cotidian uităm să mai adulmecăm  mirosul de liliac. Poveştile sunt lungi, nu se grăbesc nicăieri [...]

Continue reading about Amintiri preţ de-o clipă

eleny on iunie 19th, 2012

S-a trezit dis de dimineață odată cu primele raze ale soarelui. Cu o seară înainte lăsase perdeaua trasă ca să admire luminile orașului iar acum, soarele îi invadase somnul liniștit din zori. Priveliștea inundată în întuneric și decorată cu  căteva lumini răzlețe o ținuse preț de vreo câteva zeci de minute în fața ferestrei de [...]

Continue reading about Frânturi ale unor zile

eleny on iunie 4th, 2012

Despre inimile deschise şi fericirea larg citită în ochi sau despre lucrurile care ne apleacă fruntea mai abitir decât povara propriilor deznădejdi. Despre cei care au curajul să spună adevărul verde-n faţă, chiar dacă asta înseamnă să pierzi un om drag sau poate despre frica de eşec care ne lasă să ascundem  cuvinte şi gânduri. [...]

Continue reading about Despre tot si despre nimic…

eleny on noiembrie 11th, 2011

Mi-a venit ideea acum 1 an de zile.  Tot de atunci mă încurajez şi descurajez zilnic. Mi-am făcut şi vreo câteva programări la salon, convinsă fiind că odată ajunsă pe scaunul din faţa oglinzii, nu voi mai da înapoi. Nu am ajuns pe scaun pentru că nu am atins  nici măcar uşa de la intrare. [...]

Continue reading about Ceva despre zona de confort

eleny on noiembrie 2nd, 2011

O tot  “ameninţ” de ceva vreme că voi scrie câteva cuvinte pe blog. Până acum am iertat-o de fiecare dată, însă azi e ziua ei şi nu pot rata şansa să v-o prezint:   Ea e mama şi azi împlineşte o frumoasă vârstă. Nu voi spune care, însă e una cu 4 în faţă La [...]

Continue reading about Cu drag, pentru mama!

eleny on octombrie 30th, 2011

Trebuie să-ţi spui în momentul în care ajunsă la un anumit  final uiţi să faci cel mai natural lucru din lume. Pentru că de cele mai multe ori un final înseamnă un start care îţi aşterne în faţă o cursă plină de noi provocări. Câteodată lucrurile sunt simple.  Atât de simple că te aştepţi în [...]

Continue reading about Nu uita să respiri!

eleny on octombrie 28th, 2011

…sau nu. Sunt plecată de ani buni de-acasă. Practic aproape de când m-am născut. Cei 7 ani de-acasă, la mine, au însemnat exact cei 7 ani petrecuţi în familie cu părinţi, bunici, unchi, mătuşi şi toate cele. De la 7 ani fix, a început pelerinajul  şi schimbul de domiciliu.  Prilejul în care apuc să-i mai [...]

Continue reading about Din familie ni se trage…

eleny on martie 31st, 2011

Suntem copii la propriilor invenţii despre noi sau transmitem doar autenticitate? Sincer, câţi dintre noi avem curajul să afirmăm că suntem autentici? Cu adevărat. În orice situaţie, indiferent de persoanele cu care interacţionăm, de normele sociale sau de provocările cărora trebuie să le facem faţă.  Câţi dintre noi putem să susţinem cu tărie că nu [...]

Continue reading about Cât de autentici suntem?

eleny on februarie 16th, 2011

Am avut mereu certitidinea că toate experienţele avute în viaţă au un rol determinant în formarea personalităţii mele de acum. La fel, sunt convinsă că vor mai fi  momente care vor cântări greu în modelarea mea pe mai departe. Nu regret absolut nimic din ce-am făcut până acum, îmi asum eşecurile, de orice natură ar [...]

Continue reading about Dorinţă, fărâmă, amintire

eleny on ianuarie 4th, 2011

Cam asta vreau să zic de fiecare dată când intru pe uşă, acasă. Dar nu apuc să rostesc  nici măcar prima silabă pentru că sunt asaltată de un uragan de bună dispoziţie, bucurie şi extrem de multă afecţiune.  Pentru că ea, nu aşteaptă să-mi anunţ sosirea. Simte încă înainte de a băga cheia în uşă. [...]

Continue reading about Honey, I’m hoomeeeee!