iarnaAstazi am avut o idee, indrazneata. Mi-am si facut niste mici planuri.

Astept primii fulgi de nea, sa ma cuprinda nostalgia de iarna :) , imi place iarna, sa o vad, sa admir albul, putin putin sa ma cuprinda frigul…

In curand o sa va spun o poveste :) Inca imi mai sintetizez ideile, pentru ca sunt atat de multe…

Zilele trecute am citit pe Facebook despre o persoana deosebita, o tanara care a facut lucruri pe care imi doresc si eu sa le fac. O admir.

Am vrut sa ii trimit un mail sa ii spun ca o admir, insa ma tem ca va parea deplasat. Poate simte :)

Azi sunt nostalgica, nu am chef sa scriu nimic…

Desi e inceput de noiembrie si sincer, abia abia astept sa aud colindatori, azi am avut chef de Au innebunit salcamii.

Mi-am amintit de ce ma cutremura melodia asta de fiecare data. Vocea lui Tudor Gheorghe este absolut superba, ma face sa lacrimez de fericire ca o aud, iar versurile…. versurile…

… Si tu vrei sa fiu cuminte?

Eram undeva, pe un camp, eu si cateva persoane apropiate mie. Trebuia sa ajungem intr-un sat si dejur imprejurul nostru nu era nimic altceva decat iarba, nici o casa, nici un om, nimic. Inaintam pe deal, prin noroi… La un moment dat am zarit in fata un butuc pe care erau 4 oua de lemn semi-deschise si in fiecare erau cate 4 zaruri. Imi amintesc ca unul avea pe el 5, unul 3, unul un fel de cap-de-mort, asemanator cu o maimuta, foarte ciudat. Ma intrebam ce inseamna cand, in stanga mea a aparut o femeie cu cativa copii, foarte saracacios imbracata (de fapt, parca era din anii 1800, in rochiile acelea tipice clasei de jos, in culori neutre, lunga, si cu o bascuta pe cap). Mi-a spus ca acelea apartin canibalilor care locuiesc in zona si ca le folosesc atunci cand captureaza un om. Le joaca si decid daca il mananca sau nu. Le-am pus deoparte…

Am intrebat-o pe unde trebuie sa o luam ca sa ajungem in satul pe care il cautam. Ne-a explicat ca trebuie sa trecem prin lanul de porumb (care de fapt nu era un lan de porumb, efectiv, ci mai mult semana cu niste tulpini de bambus, doar ca erau extrem de groase si de solide). In mijlocul lor exista o carare ingusta, foarte ingusta. Ne-a mai spus sa ne ferim de canibali si ca i recunoastem dupa bivolii cu care umbla.

Cand am iesit din lan, am ajuns in mijlocul unor oameni, nu erau nici foarte multi, nici foarte putini.  Am vazut o vaca si mi-am amintit ca femeia imi spusese de bivoli. M-am linistit cand, la un moment dat se apropia repede de mine un barbat inalt, mare, solid, imbracat doar in niste piei. Tragea un bivol dupa el. Femeia venea spre noi in fuga, strigandu-i ca suntem cu ea si sa nu ne faca nimic. Cand a ajuns langa mine, barbatul mi-a spus ca ma stie de la emisiunea de pe Animal Planet in care le tin partea canibalilor si ca nu-mi va face nimic, ba chiar va veni cu noi pana in sat ca sa se asigure ca nu patim nimic.

Apoi m-am trezit si am incercat sa rememorez visul, ca sa nu il uit. Era noapte inca. Am adormit inapoi…

Eram in biserica, el era cu mine, trebuia sa ma imprtasesc, dar era lume multa… Inainte de a ma impartasi, trebuia sa merg in biserica de vis-a-vis ca sa ma spovedesc. In graba, ca sa termin, l-am rugat sa stea el la coada, pana ma duc eu la spovada. Era nervos si mi-a zis sa ma grabesc cat pot.

Am iesit in fuga din biserica si ma indreptam spre celalalta, impreuna cu o femeie. Cand am ajuns la intrare, ea a luat-o inainte, spre preot. Eu am ramas usor in urma si am citit pe usa ca inainte de orice spovada trebuie vizitat muzeul bisericii care se afla la etaj. Am urcat repede si pe drum m-am intalnit cu femeia care plecase deodata cu mine. Ea terminase deja. Am ajuns la etaj, unde era un preot batran care a inceput sa-mi povesteasca de muzeu. I-am explicat ca ma grabesc si atunci mi-a zis ca nu avea rost sa mai urc, nu trebuie sa fii atat de corect daca vrei sa reusesti in ce ai de facut. Mi-a zis ca pot sa plec. M-am uitat peste balustrada si era enorm de multa lume. Am coborat in fuga. Nu aveam curaj sa ma bag in fata lor. M-am intors la cealalta biserica. Tipul nu mai statea la coada. Era nervos, mi-a zis ca nu a mai avut chef sa stea ca era prea multa lume…

Am decis sa plecam in ideea ca ma voi intoarce eu in alta zi…

initial… apoi m-am enervat, rau de tot, apoi mi-a trecut. Am devenit happy din nou. De ce sa nu fiu happy cand totul parca tine cu mine? Soarele, cerul minunat, copacii, vantul, frunzele, cred ca si marea, desi e departe, simt ca si ea tine cu mine.

Stau si ma gandesc… daca ar fi sa aleg sa fiu ceva, ce as vrea sa fiu?

- o mica vrajitoare, da, mi-ar place, sa fac chestii din alea marunte care ii bulverseaza pe ceilalti :) . De exemplu, intr-o zi importanta, plina de oameni importanti, intr-o sala imprtanta, as deschide brusc geamul si un vant mare le-ar imprastia toate calculele si statisticile pe jos… Sau, as pune aerul conditionat pe prea cald sau prea frig :) Sau, as picura usor, asa de nicaieri, pe cate o hartie importanta, cate un picur… fara sa las nicio urma pe tavan sau altundeva, asa ca si cum picurul acela ar veni de nicaieri

- omul invizibil, ah ce mi-ar place sa pot sa fiu invizibila… mi-ar place si musca, dar mi-ar fi frica de palme…

- mi-ar place sa fiu desteapta, sa stiu tot ce stie Google, dar sa nu dau rateuri;

- mi-ar place sa fiu o pasare, sa pot sa zbor in neant de fiecare data cand sunt suparata sau o sirena sa pot sa ma scufund in cele mai adanci adancuri si sa stau acolo eu cu gandurile mele;

- mi-ar place sa fiu un top model si sa pot sa obtin tot ce vreau folosindu-ma de fizicul meu;

Imi place sa fiu eu, atata doar ca uneori nu mi se pare de ajuns…

Mie imi place asa:

- verde, mov, gri, maro, negrul si albul

- ideea de vintage, moda veche, picturile, argintul, oja rosie;

- norii, la maxim;

- soarele;

- apa, as face scufundari intr-una;

- Muse, Muse si iar Muse;

- sa trag cu pusca;

- Filme preferate: Oh, sunt atatea!

Ce nu am facut pana acum?

- nu am sarit cu parasuta;

- nu am facut scufundari;

- nu am mers niciodata pe sfoara;

- nu am reusit niciodata sa stau in maini;

Acesta a fost motto-ul meu de azi

Muse Resistance