René Gruau … le pouvoir du rouge et noir

Posted in graficieni şi ilustratori on July 22nd, 2016 by -X-

 

René GruauLe Sofa Rouge (1984)

 

« Une robe réussie est celle qui a la netteté et l’aplomb d’un Gruau. »
~ Christian Lacroix ~

 


René Gruau – Femme gantée et rouge à lèvres (1996)

 

Cu câteva zile în urmă am început să recitesc câteva reviste de modă pe care le-am cumpărat în vremuri ce acum mi se par preistorice. Imediat dupa ’89 au început să apară pe piața românească primele numere ale unor celebre publicații de fashion design, mai toate în limba franceză, fapt ce nu avea decât să mă bucure.
*

René Gruau – Grand Robe de Soiree (1980)
*

Acum răsfoiesc cu nostalgie, dar și un dram de tristețe, acele numere din Marie France, L’Officiel, Vogue, Femme Actuelle, Prima, Elle, Depeche Mode, Le Nouvelle Observateur … cumpărate în perioada 1990-94 și redescopăr cu admirație o lume a modei care păstra încă o legătură bine definită cu pictura, cu arta în general.
Societatea de consum, sau mai bine zis consumismul ridicat la rang de religie, a făcut să se schimbe totul.
Moda evoluează azi într-un ritm alert dar … mai există totuși mari creatori ce lucrează pentru mari case de modă sau branduri celebre care nu se lasă învinși de prostul gust, prost gust ce se vinde bine deoarece e promovat de cei ce au ca unic scop obținerea de profituri cât mai mari cu investiții cât mai mici.

 

René Gruau pour Yves Saint Laurent

Mă uimește faptul că-mi amintesc atât de bine acele pagini cu modele vestimentare fluide, interioare radiind personalitate, recenzii de cărți, reclame de parfumuri, ceasuri și bijuterii, dar și de țigări sau vinuri cu nume muzicale.
Am impresia că nu le-am uitat niciodată … nu le-am uitat pentru că ele au constituit un fel de primă iubire, un fel de punte de legătură directă cu lumea occidentală.
Pe mine paginile scrise, revistele și ziarele, mă ancorează mai mult de un subiect decât televiziunea.

René Gruau - Fashion and Advertising (1989) – Palais Galliera, Paris

 

Recitind acele pagini am simțit dorința de a vorbi despre  René Gruau.
Risc să afirm că René Gruau a reprezentat pentru moda franceză ceea ce Leonardo da Vinci a reprezentat pentru Renașterea italiană.

René Gruau (1909 – 2004 ) a devenit sinonim cu eleganța, glamourul, chicul parizian, bunul gust, distincția, feminitatea și naturalețea veșmintelor.

De-a lungul timpului René Gruau a influențat în mod constant moda și tendințele ei în ciuda faptului că el însuși nu a lansat pe piață colecții vestimentare.
*

 René GruauFilex Gants
*

Dar cine a fost de fapt René Gruau ?
E o întrebare la care voi încerca să răspund cât pot eu de concis.

Pe adevăratul său nume Renato Zavagli-Ricciardelli delle Caminate, René Gruau a fost fiul unui conte italian și al unei franțuzoaice dintr-o familie aristocratică pariziană.
După divorțul părinților el va rămâne alături de mama lui în Franța și va începe să-și dedice timpul artei. Inițial a dorit să devină arhitect dar a abandonat această idee după ce a descoperit lumea modei.
La vârsta de paisprezece ani reușeste să vândă primele ilustrații pentru publicția Lidel din Milano.
Va renunța la numele de familie al tatălui în favoarea numelui de familie al mamei și va începe să se ocupe la modul serios de ilustrații.
El e cunoscut în primul rând ca ilustrator de reviste de modă dar trebuie menționat faptul că în același timp a creat superbe afișe pentru filme artistice și pentru diverse campanii publicitare. Deci a fost și grafician dar și pictor.

 

René GruauTango (1990)

René Gruau a desenat pentru multe publicații … Vogue, Femina, Marie-Claire, L’Officiel, L’Album Du Figaro, Elle, Harper’s Bazaar, Flair, Madame Figaro, L’Officiel de la Couture, Plaisir de France, Silhouettes …
Dânsul s-a opus ideii de a pune pe coperta revistei L’Officiel fotografii cu manechine în locul ilustrațiilor realizate de ilustratorii de mare talent – colaboratori ai renumitelor case de modă – afirmând că prin această decizie va scădea nivelul artistic a ceea ce ar fi trebuit să însemne o atare publicație … adica un melanj de artă și marketing menit să educe gustul cititorilor, nu doar să-i facă să cumpere orice produs   mai bine promovat.
*


René Gruau – Vogue (The Red Coat – 1950)

 

In cele opt decenii de activitate René Gruau a colaborat cu extrem de multi creatori de moda, stiliști și branduri la modă. Aș aminti câteva nume : Pierre Balmain, Christian Dior, Jacques Fath, Balenciaga, Elsa Schiaparelli, Rochas, Lanvin, Elizabeth Arden, Yves Saint Laurent,  Hubert de Givenchy, Coco Chanel (1937), Jean Patou (1938), Madeleine Vionnet (1938), Van Cleef&Arpels, Laura Biagiotti …
*

René GruauInternational Textiles (1954) – cover

 

A fost vârful de lance al unor campanii de promovare pentru Dior, Air France, Martini, ceasurile Omega, impermeabile Blizzand sau pantofii Ortalion.
*


René Gruau – Unpublished Advertisement for Bemberg (cca 1980)
*

Să nu uit să amintesc despre emblematicele afișe desenate pentru Moulin Rouge, Lido și cazinoul din Paris și, nici că se putea să trec cu vederea, afișele de promovare a două filme de aur ale cinematografiei universale : La Dolce Vita (1959) a lui Fellini și French Cancan a lui Jean Renoir.

 

 

René Gruau pour Dior

 

Pentru postarea de azi am ales în exclusivitate crochiuri și ilustrații în roșu și negru deoarece aceste două culori atât de îndrăgite de excepționalul ilustrator franco-italian reprezintă într-o formă simplistă și condensată esența spiritului vestimentar franțuzesc.
*

René Gruau  – Vogue (1984)

 

Doresc să scriu mai mult despre Gruau, să-i aduc în prim plan acele creații pe care le-am îndrăgit și care deseori m-au inspirat în mod direct sau mi-au imprimat la nivel subliminal direcții de estetică vestimentară pe care nu le-am abandonat niciodată în ciuda faptului că Moda e foarte schimbătoare.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags: , , ,

unul … celălalt

Posted in aiureli cu substrat, personale on July 14th, 2016 by -X-

*
motto : În fiecare om sunt doi oameni; unul e treaz în întuneric, celălalt doarme în lumină.
~ Khalil Gibran ~
*

tot ceea ce e ascuns, sau doar pe jumătate vizibil,
incită, atrage, turează la maximum imaginația …
te-ai gândit oare că întunericul nu reprezintă pur și simplu absența luminii,
că e unicul ei inamic și, p a r a d o x a l, cel mai de încredere prieten ?

nu știu de ce dintotdeauna am socotit întunericul superior.
poate datorită faptului că l-am considerat primordial,
perfect, nesfârșit în el însuși, esențial, indispensabil, organic, generos,
poetic, estetic, strategic, grațios … muzical chiar ;)


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

cine verifică informațiile de pe siturile “wiki” ?

Posted in curiozitatea e un defect magic on July 12th, 2016 by -X-

Fake Vermeer – Girl in Antique Costume 
Countess Magrit Barthany Castagnola Collection , Switzerland
*

Mă întreb cine controlează, dacă controlează cineva, informațiile publicate pe siturile “wiki”.
În mod sigur că nimeni dacă e să iau în considerare acest grosolan fals atribuit lui Jan Vermeer (1632-1675), conform acestui link, și care în alte surse e considerat a fi executat de Han van Meegeren deși celebrul falsificator interbelic nu a afirmat niciodată că ar fi autorul acestui portret.

 

 

*
Partea amuzantă e aceea că anonimul falsificator și-a găsit inspirația artistică în niște fotografii ce o înfățișau pe actrița suedeză Greta Garbo, atât în ceea ce privește trăsăturile faciale cât și pălăria ce conferă chipului un plus de eleganță.
*

 

Lucrarea a fost cumpărată în 1930 de către baronul Heinrich Thyssen-Bornemisza, un industriaș foarte bogat și totodată ambițios colecționar de artă, prin intermediul lui Paul Cassirer.
La acea vreme au existat exegeți ce au contestat autentificările făcute de unii experți precum Eduard Plietzsch sau Wilhelm Martin.

La ora actuală portretul în cauză se află în posesia contesei Magrit Barthany – Castagnola, în Elveția.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

3

Posted in epistole pe nisip on July 7th, 2016 by -X-

 

Pe fundul oceanului de nisip soarele își aruncă ancorele fierbinți. Ceva viu, prietenesc chiar, se ascunde în aerul care se vălurește de căldura în fața ochilor … îi vezi pe toți și le vezi pe toate derulându-se undeva într-un spațiu imperceptibil ce sucomba în tine.

Poate că nu degeaba călugarii plecau să trăiasca în pustie … în Egipt, în Siria sau în deșertul Iordaniei.
Trăitul în pustie nu este religios în sine. Ba dimpotrivă. Te aduce cu picioarele pe pamânt. Te coboară din misticismul acela dulceag și de doi bani într-o realitate fără de culoare. Nu de alta, dar acolo, printre dunele de nisip și printre stâncile șlefuite de vânturi aride, zădarnicia vieții ți se arată în toată splendoarea ei, fără putință de tăgadă. Și în afara lucrurilor pe care le-ai făcut din plăcere, sau a acelora făcute spre a bucura pe cineva, nimic … dar absolut nimic, nu mai are valoare și nici importanță.

Galopând cu privirea pe linia orizonturilor înmuiate parcă în ceruri lichide de culoare turcoaz, mintea ți se ascute într-un ritm accelerat … și simplul gând că peste câteva zile trebuie să te reîntorci în furnicarul din care ai evadat, că trebuie să plătesti tot felul de facturi, să încasezi salarii și dobânzi, că urmează să ți se dea nu știu ce post în nu știu ce instituție într-un oraș din nu știu ce țară lipită într-un colț pe harta lumii … toate acestea te fac să simți în respirație greutatea egoismul citadin ce ani de zile ți-a fost inoculat de lumea civilizată. Tone de egoism. Reziduuri pe care nu se știe dacă vei avea șansa să le reciclezi vreodată.

Căldura nisipului trece prin împletitura din paie de orez ce-mi folosește drept rogojină și prin crăpătura cortului negru câteva stele își bagă capul sfioase. Rând pe rând vin și pleacă. Pâlpâirea lor are ceva aproape omenesc.
Deși de neatins ele exista ;)  La fel cum există atâtea alte lucruri pe care nu le voi atinge și la care nu voi ajunge vreodată.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

… când cerurile se deschid

Posted in personale on June 22nd, 2016 by -X-

 

... cand se deschid cerurile

 

 

“S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi …”
(Mircea Eliade – Noaptea de sânziene)

 

 


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr