blogu/lu își închide porțile …

Posted in Uncategorized on November 16th, 2016 by -X-

———————————————————————————————
Am reusit in final operatiunea de export/import a blogului. O adevarata Odisee  ;) caci a trebuit sa ”rup” blogul in bucățele (pe luni) … operațiune ce mi-a luat mai mult timp.

Voi mai pierde câteva zile pentru a aranja postările deoarece la transfer au intervenit unele ”deteriorari”.

Noua mea adresa de acum inainte va fi :
https://exergy33.wordpress.com/

__________________________________________________________________

De abia ieri am aflat că pe 16 decembrie platforma pe care funcționează blogul meu se va închide.
Anunțul fusese trimis pe 26 octombrie dar cum de vreo lună și mai bine nu am intrat pe mail … am rămas în urmă cu știrile.

Dimineața am încercat să export blogul pe WordPress, unde mi-am deschis un cont tot cu numele exergy, dar acest lucru e imposibil deoarece fișierul XML al filei ce trebuie exportată/importată depașeste 15 MB (valoarea maximă admisă).

Așa că … mă mai gândesc la o altă soluție. Cea mai bună, dar foarte obositoare, ar fi repostarea tuturor textelor, unul câte unul, și reîncărcarea tuturor imaginilor (una câte una) pe noua platformă.
Ca să fac lucrul asta pentru aproximativ 1200 de postări mi-am trebui energie de ordinul GJ (Giga = 10^9) ;)

Sau poate că cea mai bună soluție ar fi să ne luăm rămas bun acum și aici …

Later Edit ;)

Încerc să încarc textele la următoarea adresă ;
https://exergy33.wordpress.com/


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

de câte ori ?

Posted in chihlimbar, pic(ă)turi on November 14th, 2016 by -X-


*

de câte ori să-ți repet că viața-i o iluzie ?
că ceea ce vezi nu e adevărat
iar ceea ce nu poți vedea
nu poți înțelege.

de câte ori să-ți repet
să nu te încrezi în ceea ce poți înțelege
ci doar în ceea ce simți ?

de câte ori să repet
să-ți încui creierul într-un seif de modă veche
apoi, în zorii înrourați,
să arunci cheia pe o pajiște cu margarete ?
*


imagine -  Malika Favre


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags:

Malika Favre … fuziune Op Art – Pop Art

Posted in graficieni şi ilustratori on November 13th, 2016 by -X-

Fiind o admiratoare declarată a curentului Op Art era aproape imposibil ca în peregrinările mele virtuale ilustrațiile realizate de Malika Favre să nu-mi fi captat privirea și atenția.
Intenționez să-i dedic mai mult de o postare … poate două, poate trei ;)

Desenele și ilustrațiile ei au un stil inconfundabil pe care, cei în măsură să-l definească, l-au catalogat drept locul unde Op Art (Optical Art) se întâlnește cu Pop Art.
Eu aș îndrăzni să spun puțin altfel, locul unde Victor Vasarely îl ține în șah pe Andy Warhol :)

Malika Favre pentru ALDO

Cine e Malika Favre ?
E o desenatoare, graficiană, ilustratoare de reviste și cărți, un designer în devenire dar și o excelentă realizatoare de material vizual pentru campanii publicitare.

S-a născut în Franța, a terminat liceul la Paris, a studiat la UCA Farnham iar apoi s-a stabilit la Londra, oraș unde trăiește și în prezent.
Niciodată nu s-a gândit că va deveni artist grafic sau ilustratoare de cărți deși desena destul de bine încă din copilărie.
Mama ei era pictoriță și totodată unul din cei mai severi critici pe care i-a avut Malika. Datorită acestei severităti excesive căpătase un complex de inferioritate vis-avis de talentul și creativitatea cu care fusese înzestrată la naștere.
Dorea să deseneze mai frumos ca mama … iar acest lucru nu-i reușea. Dar cu toate astea a fost încurajată mereu de părinți să se exprime în mod original și să renunțe să redea realitatea exterioară în manieră fotografică.

Malika Favre pentru Washington Post

A început să studieze fizica cuantică dar după patru luni a renunțat deoarece și-a dat seama că merge pe un drum greșit în viață. Deci s-a înscris la o facultate “de arte”.

Am citit și am ascultat diverse interviuri cu Malika Favre în dorința de a-i înțelege universul artistic.
Așa am aflat că în copilărie adora să citească Micul Prinț de Saint Exupery dar și benzile desenate ce-l aveau ca personaj principal pe Tintin.
Acum îi place să-i citească pe Boris Vian și Alessandro Baricco, să asculte electro-rock, să mănânce preparate din bucătăria italiană …
Micul dejun se compune din cafea și țigări, pe timpul lucrului consumă doar cafea și țigări, iar abia după ce termină se gândește să mănânce ceva.
Masa principală a zilei o constituie cina pe care de regulă o ia la un restaurant.
O perioadă de timp a fost vegetariană însă acum declară că e carnivoră în toată regula deși nu poate mânca în întregime o porție de friptură de vițel.

 Malika Favre pentru Sephora

A început să mâzgălească de mică, de la vreo patru ani, fiind atrasă de culorile tari și de geometrie. Mai apoi au început să o obsedeze curbele feminine și (non)culoarea neagră iar la sfârșitul anilor de studii a descoperit puterea imagistică a spațiului negativ.
La nouă ani talentul ei pentru desen a devenit perfect vizibil iar încurajările mamei au făcut-o să persevereze, însă la acea vârstă nu-și dorea să facă din artă o profesie.
Pictura, schițele și desenele reprezentau în primul rând forme subtile de autocunoaștere și, de ce nu, un pretext de autodepășire.

Malika Favre pentru Sephora

A lăsat Parisul în favoarea Londrei datorită unui contract oferit de Airside Sudio, pas ce s-a dovedit a fi hotărâtor pentru cariera ei ulterioară.
De aici și-a luat efectiv zborul în lumea creatorilor de frumos.

După patru ani la Aiside Studio, de la 10 dimineața până la șase sau șapte seara, Malika simțea cum se robotizează. Simțea cum toate ideile cu care venise la Londra par să se dizolve în ceața orașului și cum creativitatea i se estompează cu fiecare oră petrecută în fața șevaletului.
Decizia de a deveni artist liber profesionist a venit dintr-o dată. Deși știa ce riscuri implică o astfel de decizie într-o lume în care artiștii plastici cu greu puteau să găsească contracte ferme bine plătite, ea se hotărăște să lucreze pe cont propriu.


Astăzi mă voi limita la câteva lucrări prin excelență fundamentate pe principiile optice și geometria riguroasă a curentului Op Art.
Jocul alb-negru la care apelează frecvent Malika Favre pe mine personal mă duce cu gândul la unele lucrări concepute de Victor Vasarely.

Printre clienții ei cei mai renumiți se numără publicații  precum Vogue, Vanity Fair, Marie Claire,  New York Times,  Washington Post New Yorker dar și renumita editură Penguin Book; comitetul de organizare al festivalului de film BAFTA; lanțurile de magazine Sephora; branduri precum Gucci și ALDO.

Când am făcut pentru prima oară cunoștință cu lucările ei, punând cap la coadă tot ce aflasem despre dânsa, am avut două bănuieli.
Dar despre aceste bănuieli voi vorbi în postarea viitoare.

 


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags: ,

la semafor

Posted in portretul de joi on November 10th, 2016 by -X-

 

Portretul de azi face parte dintr-o mini-serie pe care am intitulat-o “february sunny day” deoarece toate au fost realizate într-o zi însorită de februarie.

Așteptând să se schimbe culoarea semaforului am remarcat o fată nerăbdătoare cu un look ce-mi amintea cumva de acel greu de realizat french style.
Îmi pare rău că nu am reușit să o surprind într-un cadru mai larg în care să fie vizibile toate accesoriile și vestimentația.
Acest “chic street style” e din ce în ce mai întâlnit pe străzile din București … ceea ce e un semn bun.
Mie imi place ca ținuta să reflecte personalitatea celei/celui ce o poartă și nu doar promoțiile sau produsele de sezon expuse în vitrine la H&M, Zara, New Yorker, Takko, LC Waikiki, Bershka, Koton, etc.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

pretext de toamnă

Posted in monologuri în doi, personale on November 8th, 2016 by -X-

- Ce motive ai să iubești toamna?
- Ce motive aș avea să nu o iubesc ?

Nu aș fi vrut să răspund la o întrebare cu o altă întrebare dar, azi, pur și simplu, mă copleșește o senzație ciudată datorată în parte vremii ploioase  în totală contradicție cu cromatica optimistă a fotografiilor făcute în ultimele zile de octombrie.
Fotografiile nu sunt photoshopate, țin să precizez.

Pur și simplu așa arăta cerul și așa arătau copacii în Herăstrău … și în timp ce îi fotografiam mă gândeam, recunosc că uneori cad în păcatul ăsta, că unele din cuvintele tale ar trebui însoțite de un vin vechi, niște gutui cu puful încă umed, un pumn de alune sparte cu piatra pe caldarâm și o discuție în contradictoriu pe o temă oarecare … doar ca pretext pentru a fi cumva împreună.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr