îngerul negru

Posted in personaje, personale, portretul de joi on September 29th, 2016 by -X-


Îngerul Negru (interpretat de Marina Pleșa) – Teatrul Masca

Festivalul Statui Vivante, ediția 2016
,

Bunica îmi spusese că fiecare copil primește la naștere un înger păzitor care va avea grijă de el toată viața, bineînțeles cu condiția ca acel copil să fie cuminte ;)

Nu credeam o iotă din spusele astea, așa cum nu credeam nici în existența lui Moș Crăciun, iar neîncrederea mea avea alambicate baze raționale.

Dar într-o zi am așteptat-o în parc pe Doamna cu pechinez pentru a o invita la cofetărie, căci cu puțin timp în urmă fusese ziua mea de naștere, și aș fi vrut ca prin acest gest – copilăresc dealtfel – să-i arăt considerația pe care i-o port.
Nu știu cum s-a făcut că discuția în fața unei felii de tort Krantz și a unui pahar de limonadă a ajuns să se învârtă în jurul unor noțiuni precum noroc, ghinion, șansă, fatalitate – acest din urmă termen neștiind prea bine ce înseamnă.
Abia împlinisem zece ani si savuram importanța clipei trecerii la un prefix compus din două cifre. Mă simțeam cumva superioară celor de nouă ani … o senzație absolut nouă pe care o experimentam cu o disimulată curiozitate.

La un moment dat Doamna cu pechinez a spus ceva despre îngerul păzitor dar nu am îndrăznit să o contrazic, nici pe bunica nu o contrazisesem, și am ascultat ce povestește dânsa despre acest personaj fictiv.
Dar parcă citindu-mi în ochi neîncrederea Doamna cu pechinez a întrebat brusc: În ce zi te-ai născut?

I-am răspuns mecanic intuind faptul că avea să urmeze ceva important.
Hai la mine acasă, mi-a zis ea pe un ton poruncitor. Așa că m-am supus cu toate coardele curiozității întinse la maximum.

M-am așezat în fotoliul pe care stăteam ori de câte ori o vizitam și am așteptat-o să revină în cameră. S-a reîntors cu câteva cărți în brațe, unele destul de jerpelite, altele însă aproape noi, pe care le-a așezat pe măsuța de cafea din față.

A căutat cu dexteritate în una răsfoind paginile cu o viteză uluitoare, cred că știa acea carte pe de rost, apoi s-a oprit la o pagină pe care a parcurs-o în câteva clipe cu privirea.
Un zâmbet poznaș i s-a ivit în colțul buzelor și s-a întins progresiv pe toată fața ei ridată și pudrată, cu pomeții colorați într-o nuanță de roșu stacojiu, apoi a explodat în ochii ei superbi care în ciuda vârstei sclipeau ca două pietre prețioase.

Te-ai născut într-o marți, deci îngerul tău păzitor e Samuel, m-a anunțat ea pe un ton solemn, și a început să râdă din toată ființa.

Nu știam de ce râde, nu știam cum trebuie să reacționez. Era incredibil să aflu că acel înger păzitor în care nu credeam are un nume și cu toate că-i aflasem numele nu puteam crede că el există, deși nu-mi displăcea ideea de a avea un protector care să mă ferească de rele.

Doamna cu pechinez a continuat la fel de binedispusă. Hai să-ți fac cunoștință cu Samuel !
Literele alfabetului ebraic, prea ordonate pe paginile ușor îngălbenite, ascundeau informații la care nu aveam acces.
Auzeam vocea ei ca un ecou ce venea ca dintr-o fîntână adâncă …
Paginile erau răsfoite, cărțile erau schimbate, atributele și caracteristicile lui Samuel sufereau modificări succesive ce făceau imposibilă intenția mea de a-l vizualiza cumva, cumva altfel decât clișeele acelea cu îngeri alb rozalii și bucălați de pe vechile cărțile poștale sau din picturile renascentiste.

Samuel era de toate. Când înger al luminii și iubirii necondiționate, când unul al întunericului și al morții. Era prezentat în unele pagini drept un înger negru care putea si să facă rău, un înger otrăvitor căci numele lui chiar asta însemna  – otrava divinității – însă în altele era descris ca un înger al armoniei ce luptă împotriva sentimentului de teamă.
Deseori era descris ca un personaj complicat, la granița dintre bine și rău, la granița dintre arhanghel și demon, fiind creionat ca un fel de stăpân al pedepselor. Ba chiar în una din cărtile acelea se spunea că Samuel ajunsese heruvim.
Tocmai aflasem că oștirea cerească e identică structural cu cele pământene, fiind bazată pe grade ce plecau de la îngeri fiind urmate apoi de  arhangheli, serafimi și a heruvimi.

Stăteam nemișcată în fotoliu bulversată de aceste informații incredibile chiar și pentru mintea mea de zece ani ascultând vocea melodioasă ce mi le prezenta în detaliu.
Era Samuel un înger sau un demon?
Întrebarea se concretiza cu repeziciune pe măsură ce informațiile se adunau într-un morman dezordonat din care nu puteam extrage ceea ce aș fi avut nevoie.

Atunci când am ieșit afară, în loc să mă simt protejată, am simțit că port în spate povara acestui nume … Samuel, Shamael, Samael, Shamuel …

Mă gândeam câteodată la Samuel, fericită că nu-i simțeam prezența în viața mea, și mi-l închipuiam ca pe un înger preocupat de cu totul alte lucruri, iresponsabil chiar în ceea ce privea propria-mi persoană, deși în subconșient i-am negat tot timpul existența.
Alteori  îi eram recunoscătoate că mă lăsase de izbeliște, fiind nevoită să mă descurc singură, căci numai astfel am ajuns să învăț atâtea lucruri indispensabile în viață și nu am așteptat nici o minune din partea lui sau a oricărui altcineva, deși minuni, sau lucruri absolut minunate, mi s-au întâmplat de mai multe ori.

Dacă e să-mi analizez retrospectiv si cu un plus de luciditate existența trag concluzia că a fost una destul de norocoasă, uneori chiar nu meritam să am mai mult noroc decât alții căci nu făcusem ceva în plus față de ei și nici nu eram mai bună decât ei.
Am pus totul pe seama unei zodii sau a unei stele norocoase și nu de puține ori m-am simțit înfășurată într-un văl de energie pozitivă ce-mi dădea sentimentul unei cvazi-imunități în fața răutăților și greutăților vieții. Un sentiment de cvazi-invulnerabilitate ce-mi risipea teama că nu aș putea face față, că aș eșua, că nu m-aș putea descurca onorabil chiar și în situația în care aș pierde, că nu aș putea trece peste dezamăgiri sau nu le-aș putea transforma în experiențe pozitive de care să-mi amintesc, dacă nu cu plăcere, măcar cu nostalgie.

Dar să mă reîntorc la portretul propus azi.
În clipa în care l-am văzut în parcul A.I Cuza pe Îngerul Negru de la Teatrul Masca am avut revelația că în fața ochilor mei s-a materializat Samuel ;)


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags:

libertango de septembrie

Posted in chihlimbar, flash on September 25th, 2016 by -X-

plutește în văzduh un “nu știu ce”
pe care îl recunosc în arcușul toamnei care alunecă pe cerul saturat de lumină;
melodia dansează în sângele meu
și gonesc cu ochii închiși pe drumul imposibilei reîntoarceri.
dar de fapt nu gonesc
ci sunt prinsă într-o clipă anume
ca o eșarfă prinsă cu o clamă de rufe
pusă la uscat în aerul unui alt septembrie
evadat din toate timpurile gramaticale
anume parcă pentru a-mi da peste cap sintaxa vieții.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

îngândurare în roșu ;)

Posted in portretul de joi on September 22nd, 2016 by -X-

 

Azi, pe fugă, un portret captat din mers în fața hotelului Unirea din Iași la câteva zile după încheierea sărbătorilor de iarnă. Piese din ornamentele de Crăciun zăceau abandonate pe mozaicul acoperit de un amestec de zâpadă și noroi. La un moment dat, chiar lângă Moș Crăciun, și-a făcut apariția o fată îmbrăcată în roșu ce pășea gânditoare spre stația de tramvai.
Brusc atmosfera s-a înviorat … iar energia degajată de paltonul și eșarfa ei am simțit-o efectiv în aerul din jur.
Dânsa însă era atât de adâncită în gânduri încât nu realiza faptul că ochii tuturor trecătorilor se îndreptau involuntar spre ea ;)


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

… și Gaudi ar fi surprins :)

Posted in neclasificate on September 20th, 2016 by -X-

 

Și Gaudi cred că ar fi surprins dacă ar avea posibilitatea să se plimbe pe strada Dimitrie Racoviță căci, în imediata vecinătate a restaurantului Lascăr, ar descoperi o clădire în care și-ar recunoaște câteva din principiile biomorfismului arhitectonic pe baza căruia și-a construit opera.

 

*
Undeva în București, destul de aproape de restaurantul Izvorul Rece din Piața Pache  Protopopescu, am descoperit în peregrinările mele fără de țintă o clădire albă cu o geometrie fluidă ce mi se părea plantată artificial acolo … o bijuterie Art Nouveau care m-a fermecat pe loc.
Formele lichefiate, unduitoare, cu linii ce se curbează firesc ca piruetele unui dans, dar și simbolurile arhitecturale de pe pe una din fațadele laterale, m-au făcut să zăbovesc minute bune în zonă fără să fotografiez ceva.
Pur și simplu stăteam în soare pe trotuarul fierbinte și priveam …
*


La un moment dat o doamna roșcată cu părul tuns a la Liza Minnelli a ieșit din casă. În timp ce încuia poarta am zburat pur și simplu în direcția ei.
Am întrebat-o dacă locuieste acolo și dacă îmi poate da un minimum de informații despre clădire.
Din păcate ea mi-a spus că vine doar să facă curățenie și nu știe nimic referitor la istoricul casei.

 


Dezamăgită m-am refugiat pe terasa restaurantului Lascăr. Îmi era sete și mi se făcuse foame, așa că m-am așezat la o masă poziționată chiar lângă gardul ce o despărțea de superba clădire.
Am intrat în vorbă cu domnișoara care mi-a luat comanda. Nici ea nu știa pre multe dar mi-a spus că proprietarul e de profesie arhitect și s-a ocupat personal de renovarea clădirii.

Simbolurile de pe fațadă continuau să mă urmărească. În partea centrală a medalionului când aveam impresia că se află doi copaci … când numărul Pi ( π ) …
Poate că arhitectul catalan mi-ar fi putut da acele indicii de care aveam nevoie, dar poate că și cineva care va citi această postare mi le va putea da. Depinde de noroc ;)

 


*
Oricum, meditând așa în general, mi-am dat seama că nici despre Dimitrie Racoviță nu știu absolut nimic. Numele Racoviță îl asociez cu cel al savantului Emil Racoviță ( stiți voi care … acela cu peșterile, speologia, primul român la Polul Sud, vasul Belgica, etc )

 

 

Am străbătut netul în lung și-n lat, am dat căutări succesive cu cuvinte ajutătoare … avocat, medic, politician, ministru, scriitor, pictor, sculptor, arhitect, boier, primar… dar nu am găsit nici un capăt de ață despre Dimitrie Racoviță.
Singurii pe care i-am găsit au fost fost politicianul Nicolae.G. Racoviță, caimacamul Ion Racoviță, Mihai Racoviță – domn al Moldovei în perioada fanariotă, și cam atât.
Am mai încercat apoi cu geograf, inginer, matematician, fizician, chimist, ziarist, și, surpriză … am descoperit în final, după vreo oră de căutări, că Dimitrie Racoviță a fost ziarist ;)

Sper ca din fotografiile făcute în acea zi să vă dați seama de amestecul de farmec desuet și modern al clădirii.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

(s)words

Posted in aiureli cu substrat on September 18th, 2016 by -X-


*
Cuvintele sunt ca niște săbii; suple, ascuțite, sclipitoare …
Simt asta ori de câte ori propozițiile mele îți străpung inima sau coperțile vanității în care ai ascuns ce-a mai rămas din ea.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr