-X-

Charles Whedon Rain – The Sundial

Gând descoperit pe blogul Simonei …

”It’s hard to wait around for something you know might never happen; but it’s even harder to give up when you know it’s everything you want.”
~ anonim ~

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

 

Omar Bilbeisi (Iordania) – Neintitulată (2010)
*

Postarea de azi va avea aspectul unui fotomontaj si desi e incropita la repezeala sper sa-si fi atins scopul : acela de a dovedi posibilitatea fuziunii caligrafiei orientale bazata pe alfabetul arab  cu arta abstracta din tarile occidentale. De aceasta data nu ma voi limita doar la artisti iranieni ci voi aduce pe blog si caligrafi din alte tari islamice.
Voi interveni mai putin, lasand imaginile sa se exprime in locul meu – si sa se exprime pe ele insele – si voi interveni doar cu notite expeditive.

Daca primul contact vizual cu lucrarea lui Omar Bilbeisi (n.1976) v-a adus instantaneu in fata ochilor picturile lui Piet Mondrian inseamna ca pictorul caligraf iordanian si-a implinit visul :)
Omar Bilbeisi a studiat  arta la Paris … asa ca nu-i de mirare predilectia lui pentru anumiti modernisti :)

 

Pouya Aryanpour (Iran) – Untitled (2008)
*

Pouya Aryanpour (n.1971) abstractizeaza extraordinar de mult alfabetul, conferind literelor forme bizare, cum e cazul si cu aceasta pictura in care a creat impresia ca e vorba de o rolă încâlcită de film.

Artistul marocan Mounir Fatmi (n.1970) , considerat de unii drept un artist subversiv, e interesat de psihicul fiintei umane, de felul in care prin intermediul credintei religioase sau cel al ideologiei politice mintea individului poate fi manipulata.

 

Mounir Fatmi (Maroc) – L’Homme du Livre

O serie din lucrarile sale sunt axate pe ideea ca doar cunoasterea, instruirea, educatia,  poate elibera mintea umana si-l poate indeparta pe individ de la lucrurile rele.

 

Mounir Fatmi (Maroc) – Tête Dure (2006)

 

Pe mine acest craniu m-a dus instantaneu cu gandul la Damien Hirst … insa craniul lui Fatmi e impodobit cu un verset din Coran.  Tehnica de executie a artistului imita destul de bine incretiturile scoartei cerebrale.
E vorba de o sura, intitulata sura al-zumar, in care se pune intrebarea :
Oare cei ce stiu (cunosc)  si cei ce nu stiu (nu cunosc) sunt egali intre dânșii ?
(Are those equal, those who knew and those who do not knew.? )
*

Behrooz Matin Sefat (Iran)

 

In acest afis desenat pentru cea de a opta Săptămână a Cărții, graficianul iranian s-a inspirat din tehnica mozaicului, insa a apelat si la elemente moderne pentru a spune cat de importanta e,  sau trebuie sa fie cartea in viata omului.

O lucrare interesanta e si acest portret al lui Che Guevara caligrafiat de un artist francez ce provine dintr-o familie marocana.

 

Hicham Chajai (Franța) – Che Guevara

Hicham Chajai  s-a nascut, a crescut si a fost educat in Franta.
Mostenirea culturala islamica, dublata de cea african – marocana, a fuzionat cu elementele culturii franceze insusite la scoala. Rezultatul e cat se poate de interesant.
De profesie inginer,  Hicham Chajai a luat cursuri de arta caligrafica de la profesorul sirian Frédéric Fatta care i-a disciplinat stilul si i-a revelat posibilitatile de exprimare artistica bazata pe normele caligrafiei kufice.

Uneori insa pictori orientali care nu au facut studii de arta peste hotare, sau nu traiesc in mediu occidental, realizeaza lucrari abstracte superbe, cu forta imagistica, cu un grad de abstractizare absolut remarcabil.
Sadegh Tabrizi se numara printre acestia.

 

Sadegh Tabrizi – Neintitulată (2008)

 

Sadegh Tabrizi (n.1939) reprezinta unul din cei sapte mari pictori iranieni moderni in viata ( Nasser Ovissi, Aydin Aghdashloo, Parviz Kalantari, Iran Darroudi,  Mohammad Ehsaei si Mohsen Vaziri – Moghadam) .
A absolvit Facultatea de  Arte Decorative din Teheran si in tinerete, alaturi de Charles Husseyn Zenderoudi si  Parviz Kalantari, a facut parte din miscarea Saqqakhane – cea mai importanta miscare artistica din perioada anterioara revolutiei islamice.

In continuare propun lucrarea unui arhitect turc.
Ali Toy (n.1966) a facut studii de arhitectura, ceea ce se oglindeste in mod vizibil si in aceasta stilizare spatiala a numelui Allah.

 

Ali Toy (Turcia) – Allah (2003)
*

In timpul studentiei Ali Toy se apropie de caligrafie. Dupa obtinerea diplomei de arhitect de la Facultatea de Arhitectura din Istanbul va expune ca amator insa isi va perfectiona tehnica avandu-l ca mentor pe Prof. Dr Ali Alparsian.

Numele Allah reprezinta un nume frecvent utilizat de caligrafii din lumea islamica, as indrazni sa spun ca preprezinta un fel de proba spirituala in viata oricarui caligraf.
Puterea de a reda numele intr-o forma grafica inedita certifica de fapt talentul celui ce aspira sa ajunga maestru caligraf.

 

Hamid Ajami (Iran) -  Allah (2007)
*

 Hamid Ajami (n.1962) a fost  considerat cel mai promitator pictor caligraf iranian pe vremea cand inca  nu implinise douazeci de ani.
Anii au trecut si cei ce l-au considerat astfel au avut bucuria sa vada ca nu s-au inselat in aprecieri. Hamid Ajami a inventat limbaje plastice de exprimare deosebit de sugestive. Caligrafia lui e considerata psihedelica :)
De la numele Allah multiplicat sub forma unor manunchiuri abstracte si pana la dialogul cromatic  Black/Purple au trecut doar patru ani …

 

Hamid Ajami (Iran) – Black/Purple (2011)

 

Priviti va rog trei secunde pictura urmatoare.

 

Tajammul (Pakistan) - Where The Sea to Become Ink (2010)
*

Nu e asa ca ati recunoscut cu usurinta sursa de inspiratie ?
Emblematicul Mare Val al lui Katsushika Hokusai s-a spart pe tarmul Pakistanului :)
Despre  artistul pakistanez Tajammul (n.1953) nu va pot da pe moment informatii biografice :(

Folosirea caligrafiei drept material de baza pentru relizarea de peisaje  poate parea unora o idee usor hazardata.
Sincera sa fiu, nu m-am gandit la aceasta posibilitate pana sa ma intalnesc cu picturile lui Reza Mafi.

 

Reza Mafi ( Iran ) – Neintitulată

Reza Mafi (1943-1982) a parasit lumea aceasta prea devreme … dar cu toate astea a lasat in urma lucrari pentru care iranienii liciteaza la sange.
Reza Mafi s-a nascut in provincia Khorasan, o provincie incarcata de istorie ce a dat Iranului oameni de mare valoare, in special poeti si invatati.
Picturile caligrafice executate de Reza Mafi  sunt apreciate si datorita faptului ca e printre primii artisti iranieni care s-a aventurat in fuziunea artei orientale cu cea occidentala, incalcand normele estetice impuse de scolile traditionale de caligrafie.

Voi incheia cu un afis realizat tot de un artist grafic iranian. Sub tigara arsa scrie : Lumea mea e inca in picioare.
Va invit in studioul lui Tahamtan Aminian.

 

Tahamtan Aminian (Iran) – Lumea mea e încă în picioare

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

imagine – Georgia O’Keeffe

 

Refuz să cred ca viața vine la pachet : trei kilograme de răbdare, o cutie neînceputa de tristețe, un litru de fericire carbogazoasă și o bombonieră cu melancolie.

De aici unde sunt și până acolo unde ești distanța măsoară o clipire de pleoape, o zbatere de inimă, o veșnicie minusculă suspendată în hamacul viselor.

Întotdeauna în prelungirea unui drum larg există un drum îngust, în fața țărmului o apă, în fața chipului o mască …

De ce simt plăcerea nemărturisită de a complica lucrurile? Ce mă face să redimensionez trecutul și să confer realității o altă ordine geometrică, cu laturi afective neegale și tangente surprinzătoare ?
Dacă aș putea evada din ora strâmtă a zilei cred ca aș afla răspunsul. Aș descoperi drumul, apa dintre țărmuri, chipul din spatele măștii.
Dar nu pot. Clipele roiesc în jurul meu ca niște fluturi cu aripi translucente atrași de lumina unor candele invizibile. Rând pe rând vor arde.

Refuz să cred ca viața-i o țigară din care va rămâne doar scrumul.

 

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

Discipol cu tutorele său (1629)
Muzeul J.Paul Getty, Los Angeles
*

M-am gandit ca nu ar strica sa prezint câteva picturi din perioada de tinerete a lui Rembrandt. Le-am privit inca o data, cu un ochi mult mai critic, incercand sa descopar in ele “germenele” celui ce avea sa devina unul din cei mai mari pictori europeni.

Rembrandt van Rijn (1606 – 1669) – celebru artist din Perioada de Aur a picturii olandeze – nu poate fi cuprins in una sau doua postari de blog.
Chiar daca nu se numara printre preferatii mei, Rembrandt are cateva picturi care-mi plac, cum ar fi de exemplu Mireasa Evreica despre care am scris candva.

Primul tablou al blogului m-a dus instantaneu cu gândul la Jan Lievens – un artist pe care il admir din ce in ce mai mult.
Ceea ce imi atrage in mod placut atentia in acest tablou pictat de Rembrandt pe cand avea in jur de douazeci si trei de ani e felul in care a redat individualitatea personajelor si “răceala” care il desparte pe învățăcel de tutorele său.

 

Vânzătorul de ochelari (1623-24)
*

Voi continua cu o pictura din seria celor cinci simțuri – temă obișnuită in pictura olandeză a sec XVII.
“Vânzătorul de ochelari“, datat 1623-24, e considerat cel mai timpuriu tablou realizat de Rembrandt și care a supravietuit până in zilele noastre.
In momentul realizarii artistul olandez avea in jur de saisprezece sau saptesprezece ani si chiar daca tehnica de executie nu se incadreaza in standardele de calitate ale picturii olandeze e imposibil sa nu fii cucerit de vitalitatea personajelor si gesturile naturale cu care-si insotesc cuvintele.

 

Vizita la orelist / Auzul
*

“Vizita la orelist” a fost inspirata probabil de o lucrare realizata de Hieronymus Bosch, lucrare aflata actualmente la Muzeul Prado din Madrid.
Si aici e de remarcat seriozitatea cu care doctorul si asistentul isi trateaza pacientul … dar si incordarea pacientului :)
In seria celor Cinci Simțuri au fost aduse pe șevalet chipuri de oameni obisnuiti, din patura de mijloc a societatii olandeze, nepierzându-se din vedere latura umoristica a compozitiei plastice.

Curiozitatea de a descoperi tablouri din perioada de tinerete a pictorilor reprezinta un fenomen relativ nou si trebuie sa-l pun in legatura cu curiozitatea mea vizavi de latura psihologica a artistului luat in colimator.

Mai simplu spus : vreau sa stiu cum a fost la inceput artistul care, intr-un moment al existentei, mi-a trezit prin ceva interesul.

Stiu ca exista destui pictori care si-au distrus lucrarile timpurii – pentru a nu arunca o umbra negativa asupra celor din perioada lor de glorie; stiu ca exista scriitori au ars textele scrise la inceputul carierei literare, la fel cum exista persoane obisnuite ce si-au sters blogurile sau jurnalele.

Nu-i condamn nici pe unii nici pe altii. Fiecare e liber sa faca ce vrea cu propria-i creatie dar ma bucur mult ori de cate ori am ocazia sa “intru in contact” cu creații ce marchează începutul de drum al unui viitor geniu.
In acele momente am sentimentul unei extraordinare apropieri.

 

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

Jake Baddeley, Sum of the Parts

 

Sunt zile în care realitatea își ia revanșa cu mare îndrăzneală, năruind fragilele castele din cărți de joc construite nicicând și aiurea.
Sunt zile în care o complicitate copilărească, primitivă, palpabilă, stranie, ne aduce față în față … la distanță de o masă.

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;