ritm
strivit de lumina zorilor
visul se desface ca o coajă de nucă;
cu un aer vinovat
miezul alb al realităţii
se strecoară în căuşul palmelor.
a mai trecut o noapte
a mai venit o zi.
… suntem departe
oriunde-am fi.
Last 5 posts in chihlimbar
- banalităţi de joi - May 4th, 2012
- absenţă - March 12th, 2012
- incertitudine - March 6th, 2012
- de când lumea - February 10th, 2012
- loc - July 26th, 2011
Departe suntem, orice am face!
Da. E o varianta complementara :)
Uneori ne suntem noua departe. Atunci cand ne impiedicam de cat de curat alegem sa vedem lumea care nu e deloc asa. Alteori ne suntem departe in doi. Si cel mai des suntem departe de “a fost” si aproape de ce “va fi”, doar ca ne incapatanam sa ramanem ancorati in trecut.
Uneori traim parca “in afara” noastra …
Cuvintele rezoneaza inspirat cu imaginea. Este dualitatea constitutiva a noastra, ca oameni: corp si suflet. Daca putem depasi contradictia din aceasta dualitate, ajungand la caracterul complementar al celor doua entitati, suntem salvati.
Daca nu, suntem pierduti?
Nu, doar tulburati, in tensiune, in suferinta etc. Daca intelegem ca, dincolo de vointa noastra, am fost inzestrati, in egala masura, cu trup si suflet, nu doar cu trup sau doar cu suflet, atunci este spre binele nostru sa le consideram complementare, si nu contradictorii.
Daca tin bine minte, mai demult, afirmai ca materia reprezinta energie degradata.
Trupul – care inseamna materie, si sufletul – care inseamna energie, pana la ce punct pot fi complementare?
In ce punct vor intra in contradictie?
Materia si energia sunt complementare, doar aparent contradictorii. Trupul nu este exclusiv materie, ci si energie. Sufletul este energie doar in sens metaforic. Orice lucru complex nu poate fi redus la suma componentelor sale, deci dualitatea corp-suflet din structura omului nu poate fi decat complementara. Atunci cand, totusi, prin vointa individului, dualitatea devine contradictorie, in sensul privilegierii corpului sau a sufletului, omul respectiv sufera, fie ca stie, fie ca nu stie.