partida de şah

Gunnar Berndtson – Sakkia (1878)

Finlanda nu inseamna doar Nokia, Neste oil, aurora boreala, reni, saune si lungi pârtii de schi.
Nu inseamna doar doar “Ţara celor o mie de lacuri”  in care paduri cu arbori ce  sfredelesc cerul isi oglindesc splendoarea.
Mai inseamna si Kalevala, muzica lui Jan Sibelius, arhitectura ergonomica a lui Alvar Aalto …
Si nu in ultimul rand inseamna tara lui Mos Craciun caci, in Laponia, la Rovaniemi, functioneaza in cel mai pragmatic mod  ”birourile lui Santa Claus”  :)

Acestea fiind spuse sa trec la continutul propriu zis al blogului.

In tara sa natala  Gunnar Berndtson (1854-1895)  reprezinta un nume destul de bine cunoscut. El apartine perioadei de aur a picturii finlandeze si, chiar daca a fost etichetat de critici drept “pictor de salon”, a demonstrat ca stie sa picteze peisaje, scene idilice in aer liber, natura in toata frumusetea ei neimblanzita.
Desi a trait doar patruzeci si unu de ani, a lasat in urma cateva tablouri reusite,  dintre care cel intitulat “Summer” a fost considerat o capodopera.

Nu intamplator am ales “Partida de şah”, o pictura executata in 1878 care m-a cucerit  prin atmosfera creata.

Decorul cu mobilier masiv din lemn sculptat, cele doua platouri din alama, instrumentul muzical cu coarde asezat intr-un colt, langa draperia groasa din catifea bleumarin, covorul in carouri, de culoare deschisa, ce efectiv lumineaza salonul, dar si personajele de la masa de şah, m-au facut sa privesc cu mare atentie fiecare detaliu in parte.

O femeie tanara, intr-o eleganta tinuta de interior, si un barbat cu o costumatie ce-mi aminteste de cei patru muschetari ai lui Alexandre Dumas, joaca şah.
Jocul in sine reprezinta doar un pretext.
Incarcatura romantica a tabloului e evidenta.

Nu pot sa nu remarc privirea putin ironica a personajului feminin si stinghereala celui masculin.

Vor ajunge  la remiză  oare ?


Free website hit counter

Last 5 posts in curiozitatea e un defect magic

Tags:

6 Responses to “partida de şah”

  1. Zina says:

    Ce modernist e covorul în comparație cu celelalte lucruri… Parca nici n-ar fi covor ci marmură sau gresie.

    • -X- says:

      Cred ca tocmai covorul ii confera picturii o nota inconfundabila, fixand-o bine in memoria privitorilor.
      Mie imi aminteste de tesaturile scotiene …

  2. Mirela says:

    Caroiajul podelei, figurile luminoase, care se detaseaza din fundalul intunecat, o veselie cromatica greu de intuit la popoarele nordice, care au dat lumii cel putin un grandios expresionst (Munch), toate ma fac sa reconsider arta lor. Magia catifelei! O reintalnire benefica. :)

    • -X- says:

      Pictorii finlandezi parca si-au propus sa demonstreze faptul ca si nordicii pot fi calzi :)

      Voi reveni cu tablouri surpriza.

  3. Elena says:

    Foarte straniu, covorul, sah in sah…

Leave a Reply