(s)words

Posted in aiureli cu substrat on September 18th, 2016 by -X-


*
Cuvintele sunt ca niște săbii; suple, ascuțite, sclipitoare …
Simt asta ori de câte ori propozițiile mele îți străpung inima sau coperțile vanității în care ai ascuns ce-a mai rămas din ea.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

el și ea … instantaneu sentimental

Posted in aiureli cu substrat on July 25th, 2016 by -X-


ilustrație
René Gruau
*

Stăteau la aceeași masă fără să bănuiască că nu peste mult timp vor desăvârși eșecul. Acum însă mai aveau timp; aveau timp să-și zâmbească și să-și șușotească confidențiale banale nimicuri, lipsindu-le totuși deplina încredere unul în celălalt.
Mai aveau să treacă câțiva ani până să afle că a avea încredere în celălalt înseamnă de fapt a avea încredere în tine.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags:

unul … celălalt

Posted in aiureli cu substrat, personale on July 14th, 2016 by -X-

*
motto : În fiecare om sunt doi oameni; unul e treaz în întuneric, celălalt doarme în lumină.
~ Khalil Gibran ~
*

tot ceea ce e ascuns, sau doar pe jumătate vizibil,
incită, atrage, turează la maximum imaginația …
te-ai gândit oare că întunericul nu reprezintă pur și simplu absența luminii,
că e unicul ei inamic și, p a r a d o x a l, cel mai de încredere prieten ?

nu știu de ce dintotdeauna am socotit întunericul superior.
poate datorită faptului că l-am considerat primordial,
perfect, nesfârșit în el însuși, esențial, indispensabil, organic, generos,
poetic, estetic, strategic, grațios … muzical chiar ;)


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

misterul poartă pălărie ;)

Posted in aiureli cu substrat, personaje on April 8th, 2016 by -X-

***

Am ajuns la concluzia că există în mentalul colectiv anumite imagini, mai bine zis clișee, de care cu greu ne putem debarasa.
Aceste imagini se asociază involuntar cu diferite cuvinte ce conduc imediat la accentuarea percepției.

De exemplu, pentru mine, o persoană misterioasă poate fi vizualizată doar pe jumătate, cealaltă jumătate rămânând mereu ascunsă.

Prototipul femeii misterioase e punctat invariabil de o serie de accesorii aproape obligatorii : pălărie, de obicei de culoare închisă, ochelari cu lentile fumurii sau chiar negre cu scopul de a-i ascunde privirea, uneori voaletă, mănuși din piele fină sau o eșarfă de mătase în culori vii aruncată neglijent în jurul gâtului și care are menirea de a distrage atenția de la chipul personajului.
Aud ritmul pașilor bătuți de niște pantofi cu toc cui și chiar simt în urma ei o dâră delicată de parfum … atât cât să te convingă că ea există în realitate și că nu-i doar o închipuire de-a ta.

Un bărbat misterios poartă deasemeni pălărie de culoare închisă și ochelari cu lentile fumurii din spatele cărora cu greu se poate distinge culoarea ochilor.
Îl vizualizez purtând barbă, mustață, sau amândouă … și întotdeauna cu gulerul hainei ridicat.
Uneori îi zăresc pipa din colțul gurii sau pantofii impecabil lustruiți.
Are mersul hotărât dar suplu, glasul ușor răgușit dar muzical, iar apa de colonie folosită de acest personaj generic reprezintă un amestec de arome multiple : ciocolată amăruie, mosc, citrice, piele, piper roz, lavandă și cuișoare.

Dacă misterul poartă, sau nu, pălărie, rămâne să decidă fiecare în parte ;)


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags:

uitându-ne în trecut

Posted in aiureli cu substrat on February 14th, 2016 by -X-

*

motto : “The past beats inside me like a second heart.”
― John Banville, The Sea

 

De câte ori te-ai uitat înspre trecut ? Dar în(l)ăuntrul trecutului ?
… ca într-o fântână adâncă în care lanțul nu e suficient de lung pentru ca găleata să ajungă la apă.
Să stai cu coatele sprijinite pe ghizdul de piatră și să privești cu jind ochiul acela de apă rece la care știi că nu ai cum să ajungi decât dacă, într-un act sinucigaș, vei sări înăuntru.

***

Mi se întâmplă adesea să mă plimb prin Lipscani. Există în clădirile vechi de acolo elemente ce-mi aduc în minte crâmpeie din orașul meu înainte de demolarea unor clădiri vechi de pe strada evreiască, din centru sau de lângă liceu.
Dar mai există acolo și o vitrină cu un poster care, ori de câte ori îl privesc, îmi provoacă ușoare furnicături pe pomeții obrajilor. Poate și pentru faptul că fata aceea seamănă puțin cu mine, așa cum erau eu prin clasa a treia.
*



Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags: