(re)stanțe de toamnă

Posted in alandala, chihlimbar, personale on October 24th, 2016 by -X-

*
acolo unde se duc toți anii aceștia
nimeni nu poartă haine Burberry sau accesorii Gucci,
și nici diavolul nu se îmbracă de la Prada.
ca să ajungi acolo trebuie să treci granițe succesive de crizanteme arămii
și mesteceni desfrunziți.

în loc de pașaport îți trebuie o iluzie
după care să fi alergat dintotdeauna,
și-n loc de viză un pahar de vin de culoarea chihlimbarului
iar ca bilet de călătorie
toate strofele vieții
cu rime mai puțin reușite
sau cu parabole pe care nu le ceri nimănui să le înțeleagă
deși dorești nebunește ca cineva să le pătrundă sensul adânc.
*

 

acolo depărtarea e atât de aproape încât
te sufocă prin prezența ei.

acolo oamenii nu sunt mai culți,
nici înfumurați, nici bogați,
nici binevoitori, nici gata să te ajute
să-ți reciclezi greșelile fără de voie.

acolo e atât de ciudat încât îți dai seama
că nici o zi nu e mai bună ca ziua de Mâine,
pentru că nu-i îmbrăcată în haine demodate sau de prost gust;
pentru că ea poartă la rever speranța și ține în mână
un evantai de tentații.

oprește-te, îți spun, sau te rog abia șoptit,
nu alege deocamdată nimic.
mai ai rabdare douăzeci și patru de ore
și vei vedea că nu-ți va lasa nimic din ceea ce ți-ai dorit.
*

 


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

redingota lui Adam ;)

Posted in alandala, personale on August 20th, 2016 by -X-

*

Sunt convinsă că succesul unui roman, al unui film sau al unei piese de teatru, este legat într-o mare măsură de titlu.
Că titlul trebuie să fie incitant, intrigant sau atipic, ca trebuie să provoace spiritul sau să stârnească valuri în subconștientul consumatorului de artă este deja un lucru bine știut și acceptat.
Țin minte că primul titlu care m-a intrigat cu adevărat în Iran a fost cel al filmului Și broaștele țesoase pot zbura.

Azi stăteam și mă gândeam că dacă ar fi să scriu o carte ce titlu i-aș alege ;)
Imposibil de spus … dar mi-au venit în minte unele lucruri amuzante pe care doresc să le împărtășesc cu oricine îmi vizitează blogul.
Deci ….
- Samuel, îngerul meu protector
- Niciodată să nu cauți în poșeta unei femei
- Verde de Amsterdam
- Ghidul căutătorului  de ghinion
- Psihologii sunt cei mai jalnici părinți
- Toamna asta nu se numără bobocii
- H2O
- Fericirea în doi pași înapoi
- Iluzii fără dioptrii
- Cum să cucerești un jucător de șah
- Evreul din Shanghai
- Verigheta de oțel
- Albastru enervant
- Spălați-vă rufele în familie ecologic
- Gara din lanul de secară
- O svastică și un sărut
- Școala vieții la fără frecvență
- Un rus de încredere
- Alice în țara tâmpiților
- Joi înainte de răsăritul soarelui
- Ceață și gutui
- O culoare potrivită pentru o rochie nepotrivită
- Chinezoaica astigmată
- O perfectă zi imperfectă
- Tu, cel din stânga mea
- Trei narcise și un trandafir
- Invită-mă la polcă
- Castelul de apă grea
- Nu-mi spune de ce
- Redingota lui Adam
- Da, de zece ori Da
- Auf Wiedersehen Teheran

… lista rămâne deschisă


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

viața ca o asimptotă

Posted in alandala on May 5th, 2016 by -X-

imagine – Hans M
*

Rezolvarea tuturor lucrurilor complicate se produce prin decizii simple.
Sună clișeistic poate, dar, în realitate, lucrurile se întâmplă exact așa. Atunci când te aștepți cel mai puțin, sau chiar când nu te aștepți deloc, ele ies cu furie din matcă, se revarsă pur și simplu, apoi se rearanjează ordonat arătându-ți clar ce decizie ar trebui de luat.

Asimptota tuturor lucrurilor complicate se apropie necontenit de maxima simplitate dar nu o va atinge în spațiul finit niciodată.
De aici derivă și liniștea ce se așterne ulterior peste tot zgomotul existenței, nu-i așa ?


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

acasă

Posted in alandala on April 14th, 2016 by -X-

*

Mă tot întrebam de ce în noua mea locuință nu am acel sentiment de “acasă” în ciuda faptului că e spațioasă, că am mobilat-o așa cum îmi închipuisem că mi-ar plăcea să o mobilez și că am toate electrocasnicele, exact acele modele care mi-au plăcut, și liniștea dorită de toți într-un imobil.

La început m-am gândit că de vină e faptul că decorarea nu a ajuns la sfârșit iar faptul că nu prea am multe lucruri pe pereți, sau oareșce bibelori, și nici ghivece cu flori, ar putea constitui cauza.

Dar chiar și după ce-am scos din cufere obiecte de prin celelalte case unde am locuit, și chiar câte ceva din fosta mea cameră de pe vremea când eram elevă, plus unele cărți cumpărate în acea perioadă, lucrurile nu s-au îmbunătățit.

Am început să schimb poziția unor piese de mobilier, a covoarelor dintr-o camera în alta, am mai pus pe ici pe colo unele obiecte decorative orientale cât și tradiționale românești din lemn (pentru că lemnul sculptat îmi dă întotdeauna un ciudat sentiment de putere și optimism), în camera de zi și bucătărie am schimbat chiar și lustrele, și cu toate astea știam că nu am acel sentiment pe care ar fi trebuit să îl am și pe care îl trăisem de nenumărate ori în case ce nu erau ale mele și se aflau la mii de kilometri distanță de țara asta.

Renunțasem să mai schimb vreun lucru, ba chiar renunțasem să aflu ce ar trebui de făcut, și mă mulțumeam cu confortul a ceea ce aveam … până într-o zi ;)

Într-o zi, gândindu-mă la cu totul altceva, am primit răspunsul de undeva din subconștient.
Un răspuns simplu, direct, ca o lovitură pe care nu mai am cum să o parezi deoarece vine în ultima clipă.

Nu reușeam să am acel sentiment pentru că, de când m-am mutat, nu fusesem plecată niciodată o perioadă mai lungă, o perioadă în care să aștept să mă reîntorc aici.
Să mă reîntorc la patul cu perne mici și moi, la biroul cu laptop și sertarele pline cu tot felul de nimicuri, la ceainicul din inox ce-mi reflectă în fiecare dimineață fața, schimonosind-o într-un mod care mă face să zâmbesc, fluierând ca nebunul când dă apa în clocot.
Să mă reîntorc să termin de citit o carte, să sterg praful de pe lampadarul Florestan, să las seara farfuriile nespălate în chiuvetă până a doua zi, să aștept să mă reîntorc ca să-mi beau cafeaua stând turcește pe canapea și butonând telecomanda în căutarea unui film interesant și … să am șansa să îl găsesc.

Să te gândești și să-ți dorești … cred că asta te face să ai un sentiment pentru cineva sau ceva.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

suflete pereche

Posted in alandala on August 3rd, 2015 by -X-

Craig Stockwell

imagine Craig Stockwell

*

Înainte ca să înțeleg cu adevărat ce înseamnă suflete pereche aveam înrădăcinată într-un colț umbros și prea puțin umblat al gândirii mele ideea că undeva în lumea asta mare, nu știu unde, trebuie să am un suflet pereche.

Dar ce înseamnă la urma urmei suflet pereche?
Nu există definiții. Nici matematice şi nici poetice. Cel puțin nu pentru mine … de acest lucru sunt acum convinsă :)


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags: