Lorica cu crizanteme

Posted in frumoasele estului (3), pictori români on July 7th, 2012 by -X-


Ștefan Luchia, Lorica cu crizanteme, 1913
Muzeul Național de Artă, București


Numele pictorului Stefan Luchian (1868 -1916) l-am auzit pentru prima data prin clasa a cincea, de la profesorul nostru de desen. Tot atunci am vazut citeva reproduceri intr-un album, foarte multe din ele imagini cu flori, si tot atunci am retinut expresia ” Luchian – pictorul anemonelor” …
Dar Luchian este totodata si pictorul crizantemelor. Marturie stau foarte multele tablouri in care a incercat sa redea prin culoare frumusetea acestor flori ce strajuiesc hotarele toamnelor tirzii …

La virsta de zece ani nu puteam sa-mi explic de ce, dintre toti pictorii romani, doar Stefan Luchian avea ceva ce imi atragea intr-un fel atentia. Nu stiu daca imi placea, stiu insa ca picturile lui imi staruiau in memorie.
Ulterior, cam prin liceu, aveam sa citesc un articol a carui idee principala se putea rezuma intr-o singura propozitie : Stefan Luchian e cel mai digerabil artist pentru neinitiati.
Credeam ca descoperisem fundamentul pe care se bazase atentia mea pentru artistul plastic nascut pe meleagurile Botosanilor.
Dar in fond nu descoperisem nimic.

De abia cu aproximativ sase ani in urma, atunci cind am inceput sa scotocesc prin biografiile artistilor mei plastici preferati, am descoperit cu stupoare un lucru: cei mai multi dintre ei stiau sa cinte la un instrument muzical sau erau spectatori nelipsiti ai saloanelor de concerte.

Gasisem un liant miraculos si mi se parea incredibil sa-mi placa tocmai lucrarile lor, tinind cont de faptul ca sunt total afona :) si nu am nici cea mai mica inclinatie spre muzica.

Luchian a studiat flautul si, pentru a-si cistiga existenta, o perioada de timp a cintat in orchestra Teatrului National; Giorgione tot la flaut stia sa cinte.

Marc Chagall minuia cu indeminare vioara; Paul Klee insa era un adevarat profesionist al arcusului.

August Macke vorbea despre “culori complementare contrastante care alimenteaza ritmul vizual”  iar Maurice de Vlaminck, pentru a putea face fata ritmului vietii, dadea lectii de vioara, deoarece din pictura cistiga mai nimic.

In atelierul sau din Paris, Constantin Brancusi isi alunga tristetea cintind la un fluier pe care si-l mesterise  singur.

Mikolajus Ciurlionis cinta si compunea muzica pentru pian, dar si Wassily Kandinsky avea predilectie pentru acest instrument, desi stia sa cinte la violoncel, cit si la pian, deopotriva.
Iata ce spunea el: “Culoarea reprezinta claviatura, ochii sunt acordurile, sufletul este un pian cu multe corzi. Artistul este mana care canta, atingand o clapa, apoi alta, provocand vibratii ale sufletului.“

Isaac Levitan era un nelipsit al concertelor. La fel si Victor Vasarely.
Se poate face chiar o paralela intre muzica psihedelica si compozitiile geometrice ale artistului maghiar, si nu o data s-a vorbit despre muzicalitatea lucrarilor sale plastice ce ofera adevarate calatorii optice si iluzia unor arpegii muzicale insotitoare.

Rene Magritte avea convingerea ca “muzica este un aliat al suprarealismului”  iar Franz Marc afirma : “culoarea are un vocabular compus din chei emotionale pe care le intelegem instinctiv, asa cum intelegem muzica.”

Intr-o perioada a vietii Georgia O’Keeffe a luat lectii de muzica, dar si Mikhail Vrubel a studiat muzica in liceu. Tot el a conceput nenumarate costumatii si decoruri pentru spectacolele lirice si de opera, inclusiv pentru sotia sa, soprana Nadezhda Zabela – Vrubel.

Fran(tise)k Kupka, pe care l-am descoperit de abia in vara trecuta, si despre care va trebui neaparat sa vorbesc in viitor, fusese un impatimit al muzicii de jazz, si tot jazzul a impregnat lucrarile lui Kees van Dongen si Fernand Leger.

Iar van Gogh marturisea ca simte penelul intre degete asa cum arcusul simte vioara: “My brush goes between my fingers as a bow on a violin.”

Totul e atit de simplu! Acum stiu ce au in comun artistii de care ma simt intr-un fel legata :)

Mult mai tirziu, la Palatul Culturii din Iasi, am vazut prima pictura originala semnata de Luchian : Hahamul din Moinesti.
Mai apoi am vazut si altele. As putea aminti Crizanteme, Vas cu flori, Cap de fata, dar si Portocale si garoafe de la Muzeul de Arta din Constanta, Anemonele de la Muzeul de Arta al orasului Brasov, Lorica, Lautul si Crizanteme si mere de la Muzeul Zambaccian din Bucuresti … si lista ar putea continua :)

Am observat un lucru : toate florile lui Luchian, indiferent daca e vorba de anemone, trandafiri, imortele, crizanteme, părăluţe, albăstrele, garoafe, maci, gura leului, dumitriţe, tufănele … sunt puse in vase taranesti, vase cu motive traditionale românesti.

Azi vreau sa merg la Muzeul Zambaccian si sa o privesc din nou pe Lorica, pe numele ei adevarat Laura Cocea, modelul atit de drag lui Stefan Luchian.

Pictura, denumita in mod oficial ” Lorica (interior)”, executata in 1913, e ultima lucrare a pictorului, inainte de perioada de paralizie ce avea sa-i aduca moartea.
Acest ultim tablou mi se pare foarte diferit de tot restul tablourilor lui.
Aici, pe citiva centimetri de pinza, pictorul reda miscarea. Scena pare un cadru de film. Bratul pluteste parca in aer. Pozitia corpului mi se pare ciudata. Am impresia ca sta cu un genunchi pe masa …
Dar cel mai mult si mai mult imi place privirea ei si felul in care se apleaca asupra florilor, vrind parca sa le imbratiseze.
Acest tablou e cintecul de lebada al pictorului, care, incet – incet, nu mai putea tine pensonul intre degetele paralizate, si pentru a putea picta, il lega strins cu bandaj de incheietura miinii.

Cit efort fizic si cita dorinta poate sta in sufletul cuiva care nu vrea sa se lase invins de neputinta!

Reamintesc un fragment din marturiile prietenului sau, pictorul Nicolae Tonitza :
„I-am legat pensula de antebraţul mâinii drepte (căci boala i-a luat vigoarea degetelor) şi mâna lui începe să se zbată nervos şi stângaci pe suprafaţa pânzei şi faţa lui se crispa ca de durerile unei faceri, înfricoşător… Rezonanţele nebănuit de adânci, ale unui suflet, încă viu, m-au impresionat până la laşitate. Am fugit din faţa acelei schingiuiri voite şi – într-o cameră alăturată, în urma perdelelor groase – am plâns, plânsul sec al neputinţei mele detestabile.“

Nu pot sa nu spun si citeva cuvinte despre Krikor Zambaccian, cel ce si-a donat intreaga colectia statului roman.
Acest fiu de negustor armean, inginer de meserie, colectionar de arta, amator de lucruri frumoase: de la tablouri moderne la portelanuri, de la covoare orientale la vechi icoane bizantine, de la sculpturi la manuscrise cu litere ciudate, prieten cu multi pictori romani din perioada interbelica, si-a pastrat in colectie doar obiectele ce i-au placut.

Colectia lui Zambaccian are personalitate. E un tot viu pe care il simti pulsind chiar de la primii pasi facuti inauntru, si de abia atunci realizezi raceala unor muzee in care tablourile sunt expuse pe epoci, rece si sec.

Frânturi de suflet si culoare …
Autoportret – Fundatia Culturala Stefan Luchian, Botosani
Imortele – Muzeul Brukenthal, Sibiu
Albastrele – colectie particulara
Violete – Fundatia Culturala Stefan Luchian, Botosani
Crizanteme Galbene – Colectia Dr. Dona – Muzeul Colectiilor de Arta ce apartine de Muzeul National de Arta, Bucuresti
Cap de evreu – Muzeul National de Arta, Bucuresti


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags: ,

Rembrandt, sau nu ?

Posted in frumoasele estului (3) on September 9th, 2009 by -X-

 

La Castelul Regal din Varşovia se gaseste o pictura in culori ruginii de o delicateţe speciala.
Tinara fata, abia intrata in adolescenţă, dar cu o privire foarte serioasa, isi sprijina miinile pe rama tabloului privindu-ne candid de la secole distanta.

Din aceasta cauza pictura a fost denumita The Girl in a Picture Frame, desi un al doilea nume, The Jewish Bride/Mireasa Evreică, a fost pus in circulatie.
Cea de a doua denumire e mai putin uzitata, pentru a nu da prilejul la confuzii cu The Jewish Bride de la Rijksmuseum din Amsterdam.

Pictura se afla in posesia galeriei de arta a renumitului castel din Varsovia, alaturi de alte trei lucrari ce îi sunt atribuite lui Rembrandt.

Azi ma voi opri la doua din ele deoarece se presupune ca ar exista o legatura intre personajele pictate.
The Scholar at the Lectern denumit si The Father of the Jewish Bride, asemenea primului tablou, nu e semnat, insa expertii in arta olandeza au gasit suficiente argumente si detalii care demonstreaza faptul ca ambele tablouri au fost pictate de Rembrandt.
Bineinteles ca exista si voci contra care afirma ca autorul tablourilor ar fi un ucenic din atelierul acestuia, nu marele maestru in persoana.

Nuanţele acestea de lemn afumat, de castane coapte si cognac vechi, de zahăr ars si ciocolată amăruie, dau o nota aparte celor doua chipuri.
Ce importanţă are daca au fost pictate de celebrul pictor olandez sau de un ucenic ?
Cu ce si-ar pierde din valoarea estetică tânara mireasă, parca prea tânăra pentru a se casatori, daca s-ar demonstra ca tabloul a fost pictat de altcineva?
Cu nimic, zic eu.
Societatea consumista in care traim prea s-a obisnuit sa vâneze doar semnaturi celebre, sa faca plasamente si investitii in arta … nu sa cumpere opere de arta.
Se platesc sume uriaşe pentru lucrari mai putin reusite ale unor artisti ilustri  în timp ce tablouri superbe pictate de anonimi zac prin palate, mânăstiri, capele uitate de lume, universităţi cu iz de Ev Mediu, reşedinţe particulare, cabinete de ministri, biblioteci de academii şi chiar in depozitele unor muzee de renume.

Propun un exercitiu extrem de simplu.

Macar pentru un minut sa facem abstracţie de autor si sa-i privim doar tablourile :)
Cu aceasta vizita in Polonia închei cea de a treia serie a  Frumoaselor Estului, ciclu dedicat picturilor aflate in muzeele si galeriile  fostului Bloc de Est.

http://staff.science.uva.nl/~fjseins/RembrandtCatalogue/
http://staff.science.uva.nl/~fjseins/RembrandtCatalogue/r_1660_1669.html


Free website hit counter
Tags:

anotimp rece în culori fierbinţi

Posted in frumoasele estului (3), Kandinsky on August 31st, 2009 by -X-

 

Păşind pe uliţa acestui tablou viu colorat, si avind grija sa nu alunec :), nu am nici un dubiu ca anotimpul pictat  de Wassily Kandinsky e anotimpul atit de drag tuturor rusilor : iarna.
Pentru a-i convinge si pe cei mai sceptici  vizitatori ai blogului, voi aduce un argument : crengile desfrunzite ale copacilor …

De foarte multa vreme vreau sa vorbesc despre Kandinsky, insa mereu am tot amânat, desi, de citeva ori,  mi-am insotit cuvintele cu lucrarile lui.
Chiar daca se numara printre pictorii mei preferati, am evitat sa vorbesc despre el din cauza ca nu stiam de unde sa incep.

Atita stiu : Trebuie să-ţi dizolvi sufletul în picturile lui pentru a le putea înţelege …

Neaparat va trebui sa povestesc cum am facut cunostinta cu Wassily Kandinsky :)

Nu imi place tot ce a pictat, insa multe din cele pictate imi plac.
Am patru tablouri preferate, din care trei le-am folosit  pe parcursul anilor:

http://exergy33.blogspot.com/2008/05/kandinsky-armonii-fara-portativ.html

http://exergy33.blogspot.com/2008/11/blue-for-you.html

http://exergy33.blogspot.com/2009/01/2.html

Kandinsky e deseori comentat, deseori laudat sau criticat … insa rareori inteles.
Pictura abstracta nu are numerosi fani iar multi din cei ce se considera fani, o fac intr-adevar mânaţi de un snobism bine deghizat. Trist dar adevarat.

Nu as putea spune ca imi place tot ceea ce e incadrat la capitolul artă abstractă, dar am preferinte ce-mi intregesc intelegerea asupra lumii in care traiesc.

De aceea m-am gindit  ca nu e bine sa incep cu un tablou abstract si tot meditind asupra lucrarilor  aflate in arhiva virtuala a computerului, m-am decis la aceasta pictura in culori expozive.

Tabloul de azi,  intitulat “Peisaj”, datat 1909,  se afla expus la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg.
Ineditul paletei cromatice deriva din alaturarea culorilor si dispunerea lor, atit pe verticala cit si pe orizontala.

Se afirma ca Wassily Kandinsky (1866-1944) e primul pictor ce a realizat un tablou  “pur abstract”.
Nu stiu cit de adevarata e aceasta acreditare, cert insa e faptul ca el a deschis drumul spre abstractizarea totala a picturii.

As vrea sa punctez doua aspecte :

- primul se refera la studiile facute de Kandinsky inainte de a se dedica picturii.
El a studiat Dreptul si Economia, iar la terminarea facultatii i s-a oferit postul de profesor la catedra de Drept Roman de la Universitatea din Dorpat.

- al doilea aspect se refera la capacitatile sinestezice ale artistului si la felul in care asocia culorilor diferite tonuri muzicale, instrumente muzicale sau chiar melodii intregi. El insusi cinta la pian si violoncel si se numara printre pasionatii de concerte.

Privind acest tablou de la Sankt Petersburg e imposibil sa nu ne lasam furati de magia luminoasa a culorilor, si poate ca unii, asemenea autorului, vor auzi in surdina citeva acorduri muzicale.

Pentru a intregi atmosfera feerica a picturii am ales o piesa cintata de o violonista admirabila, atit ca stil de interpretare cit si ca aspect fizic : Xenia Akeynikova.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags:

fata din livada cu meri

Posted in frumoasele estului (3) on August 15th, 2009 by -X-


Varna reprezinta un nume cunoscut si o adresa turistica des frecventata de romani, insa prea putini din cei ce fac plaja in aceasta celebra statiune bulgara cunosc faptul ca in oras exista o interesanta galerie de arta.

http://12121.hostinguk.com/varna_art_museum.htm

La Galeriile de Arta Boris Georgiev, cunoscute si sub denumirea de Varna City Art Gallery, am descoperit un tablou pictat in culori calde si vibrante.

Fata din livada cu meri se vrea un simbol al vitalitatii, tineretii si poftei de viata.
Nu intimplator am ales aceasta pictura. Am dorit sa diluez, daca se poate, morbiditatea imprastiata de blogul anterior dedicat Mortii.

Autorul tabloului e un binecunoscut pictor bulgar :  Vladimir Dimitrov(1882-1960), supranumit Maistora, adica Maestrul.
Atunci cind vorbesc despre el, bulgarii folosesc un singur cuvint : Maistora.

Fata din livada cu meri a fost pictata in culori tari, stralucitoare, mustind de viata.

Ma gindeam la diversele simboluri pe care le are marul, atit in folclorul romanesc cit si in mitologie sau religie.
Se crede ca marul a fost acel fruct oprit din Gradina Edenului. Ce ar fi fost Eva fara mar?
Dar marul a fost considerat totodata simbolul dragostei si sexualitatii, fiind asociat cu Venus – Zeita Frumusetii.
Marul a cauzat in mod indirect razboiul din Troia, caci Paris i l-a dat in dar pamintenei Elena si nu uneia din cele trei zeite : Aphrodita, Athena, Hera …
Marul discordiei …

Dar ce “mere celebre” mai cunoastem?
Marul lui Newton – despre care ni s-a spus la ora de Fizica, marul otravit din povestea Albei ca Zapada, marul lui Wilhelm Tell, Merele de Aur pazite de Prâslea cel Voinic …

In folclorul romanesc marul e considerat simbolul sanatatii. Cred ca tabloul ales pentru blogul de azi traduce foarte bine in limbaj plastic expresia : “cu fata rosie ca un mar”.
Englezii spun ca “an apple a day keeps the doctor away”, si cita dreptate eu!

Pentru mine marul reprezinta in primul rind fructul in care e ascunsa copilaria, naivitatea si candoarea dupa care zadarnic alergam mai tirziu.
Dar pentru copiii de azi s-ar putea ca imaginea marului sa insemne in primul rind logo-ul firmei Apple Macintosh sau Apple iPhone :)
Nu stiu. Sincera sa fiu nu stiu in ce masura vechile simboluri vor rezista in timp …
Simbolul marului a oscilat mereu intre notiunea de bine si cea de rau.
Indiferent de simbolul atribuit, indiferent de culoarea sa : rosie, verde sau galbena, marul ramine de fapt ceea ce este : un fruct minunat.
Dar pentru a-l intelege mai bine pe Vladimir Dimitrov, va invit sa-i priviti si alte tablouri.
Ochii din portretul mamei pictorului il recomanda ca un portretist ce stapineste bine tehnici picturale complicate. Un amestec inspirat de gri, verde si bleu, si o claritate a privirii pe care nu am intilnit-o la multi pictori.

Aceste piersici ma duc cu gindul la Cezanne. Culorile calde emana parca un parfum discret.
Ma gindeam ca, in pictura, nu e atit de greu de redat forma si culoarea obiectului pictat, pe cit de greu este de redat textura …
Moliciunea unei rochii de catifea, puful piersicilor, stralucirea oglinzilor, finetea unui vesmint de matasa, patina mobilelor vechi, blana de la gitul unei aristocrate, niste papuci stilciti, scoarta copacilor si multe alte asemenea amanunte nu pot fi redate chiar de oricine.

Bulgarian Madonna e cea mai mediatizata lucrare si a fost prima pictura descoperita de mine pe net.

Peisajul marin, desi clasic, mi-a intregit impresia pe care incercam sa mi-o formez despre pictor.

Si daca ar fi sa aleg intre Nunta, aflata in cabinetul presedintelui Bulgariei, si autoportretul pictat in maniera fauvista, in mod cert as alege autoportretul.

Mai adaug faptul ca la Varna, in afara galeriei mentionate anterior, mai exista inca un loc in care se pot vedea lucrari plastice. E vorba de muzeul de arta Georgi Velchev.

Deci, daca aveti de gind sa mergeti la Varna, nu strica sa va notati adresele acestor doua galerii …


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

astronomul uitat de la Sankt Petersburg

Posted in frumoasele estului (3) on August 4th, 2009 by -X-

 

La Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg (prefer aceasta denumire in locul celei de Saint Petersburg) se afla un tablou intr-o stare jalnica de degradare dar pe linga care nu se poate trece cu indiferenta.

E vorba de Astronomul lui Gerrit Dou, sau Gerard Dou, pictor baroc din perioada de aur a picturii olandeze, primul ucenic al lui Rembrandt.
Lumina patinata ce ii invaluie chipul, privirea concentrata, ridurile fine ce ii adauga un plus de distinctie, toate astea si inca multe altele dau indicii foarte precise despre virtuozitatea celui ce l-a executat.
Tristetea mea deriva din faptul ca pictura in cauza e cvazi-necunoscuta.
Daca veti da un search image cu “Gerrit Dou Astronomer” sau “Gerard Dou Astronomer” veti gasi doar aceste lucrari:

Astronomer by Candlelight – Muzeul J. Paul Getty din Los Angeles, USA
Astronomer – Muzeul din Leiden, Olanda

Ambitionati-va si mai dati inca un search image cu “Gerrit Dou Astronomer Hermitage” sau “Gerard Dou Astronomer Hermitage”.
Nu-i asa ca e incredibil?
Atotstiutorul Google nu e in stare sa il aduca. Mie nu mi l-a adus … dar poate ca si locatia in care ma aflu in momentul de fata sa fie de vina.

M-am apropiat de tablourile lui Gerrit Dou datorita unei intimplari. Cu mai multi ani in urma am fost uimita de puterea de atractie ce o exercita asupra mea portretul unui batrin, pictat de un anonim, de la Muzeul de Arte Frumoase gazduit de Palatul Saadabad din Teheran.
L-am numit misteriosul olandez si am incercat sa-l identific pe autor. Incercarile mele nu s-au concretizat in ceva palpabil dar de-a lungul anilor am patruns in pictura olandeza, si mai ales, in universul unor pictori mai putini cunoscuti … insa nu mai putin talentati :)

Traiesc cu impresia ca Vermeer ii este tributar lui Gerrit Dou in ceea ce priveste aranjamentul elementelor structurale ce compun decorul si chiar unele alaturari cromatice.
Ceea ce am observat eu e faptul ca Dou a pictat numeroase portrete de oameni in virsta, si le-a pictat cu multa atentie oprindu-se mereu asupra detaliilor…

formidabila The Old Woman Reading (cunoscuta si sub denumirea de “mama lui Rembrandt”) – Rijksmuseum, Amsterdam – Olanda
Batrâna cu lumânare – Koln, Germania
Calugăr rugându-se – Rijksmuseum, Amsterdam
Batrân în faţa şevaletului – colectie particulara
Woman Eating Porridge – colectie particulara (geamanul tabloului anterior, cred :) )
Old Woman Cutting Bread - Muzeul de Arta din Boston, SUA
Weighing Gold – Muzeul Luvru, Paris
Old Man Lighting a Pipe – colectie particulara

Gerrit Dou (1613-1675) a pictat cu predilectie portrete si scene domestice de o evidenta finete. Multe din lucrari se afla in colectii particulare anonime sau foarte celebre.
De exemplu, servitoarea care cojeste ceapa se afla in colectia reginei Elisabeta a Angliei.
Alte lucrari au ajuns in muzeele fostelor tari comuniste. Numai la Ermitaj pot fi admirate opt tablouri, printre care si Astronomul.

As vrea sa amintesc de un tablou aflat in colectia de pictura olandeza a Muzeului National din Varsovia. E vorba de
Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

68″>Femeie in rugaciune… lucrare ce deasemeni nu poate fi gasita pe net intr-o varianta grafica acceptabila, insa e admirata la fata locului, in mod constant, de vizitatorii polonezi si turistii straini ce pasesc pragul muzeului.

Astronomul de la Ermitaj e prea prins in ginduri iar uitarea la care e supus nu cred ca ii poate provoca suparare … el e acolo pentru a calcula orbitele astrelor si eclipsa de indiferenta a celor ce se uita cu telescopul doar prin muzeele tarilor din vest.

Tags: