(dez)avantajul de a fi diferit

Posted in personaje on October 17th, 2016 by -X-



 Savannah Rocking Chair III, designer Jolyon Yates
*

Ceilalți confrați se simțeau inconfortabil în prezența lui deoarece era prea elegant, prea rafinat, prea simplu, prea sinuos, prea senzual, prea delicat, provocator prin ceea ce reușea să inspire, remarcabil prin geometria poetică, cu tăieturi precise executate parcă fără efort, și, nu în ultimul rând, inabordabil de către cei construiți după tipare … fie ele chiar și la modă ;)


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

îngerul negru

Posted in personaje, personale, portretul de joi on September 29th, 2016 by -X-


Îngerul Negru (interpretat de Marina Pleșa) – Teatrul Masca

Festivalul Statui Vivante, ediția 2016
,

Bunica îmi spusese că fiecare copil primește la naștere un înger păzitor care va avea grijă de el toată viața, bineînțeles cu condiția ca acel copil să fie cuminte ;)

Nu credeam o iotă din spusele astea, așa cum nu credeam nici în existența lui Moș Crăciun, iar neîncrederea mea avea alambicate baze raționale.

Dar într-o zi am așteptat-o în parc pe Doamna cu pechinez pentru a o invita la cofetărie, căci cu puțin timp în urmă fusese ziua mea de naștere, și aș fi vrut ca prin acest gest – copilăresc dealtfel – să-i arăt considerația pe care i-o port.
Nu știu cum s-a făcut că discuția în fața unei felii de tort Krantz și a unui pahar de limonadă a ajuns să se învârtă în jurul unor noțiuni precum noroc, ghinion, șansă, fatalitate – acest din urmă termen neștiind prea bine ce înseamnă.
Abia împlinisem zece ani si savuram importanța clipei trecerii la un prefix compus din două cifre. Mă simțeam cumva superioară celor de nouă ani … o senzație absolut nouă pe care o experimentam cu o disimulată curiozitate.

La un moment dat Doamna cu pechinez a spus ceva despre îngerul păzitor dar nu am îndrăznit să o contrazic, nici pe bunica nu o contrazisesem, și am ascultat ce povestește dânsa despre acest personaj fictiv.
Dar parcă citindu-mi în ochi neîncrederea Doamna cu pechinez a întrebat brusc: În ce zi te-ai născut?

I-am răspuns mecanic intuind faptul că avea să urmeze ceva important.
Hai la mine acasă, mi-a zis ea pe un ton poruncitor. Așa că m-am supus cu toate coardele curiozității întinse la maximum.

M-am așezat în fotoliul pe care stăteam ori de câte ori o vizitam și am așteptat-o să revină în cameră. S-a reîntors cu câteva cărți în brațe, unele destul de jerpelite, altele însă aproape noi, pe care le-a așezat pe măsuța de cafea din față.

A căutat cu dexteritate în una răsfoind paginile cu o viteză uluitoare, cred că știa acea carte pe de rost, apoi s-a oprit la o pagină pe care a parcurs-o în câteva clipe cu privirea.
Un zâmbet poznaș i s-a ivit în colțul buzelor și s-a întins progresiv pe toată fața ei ridată și pudrată, cu pomeții colorați într-o nuanță de roșu stacojiu, apoi a explodat în ochii ei superbi care în ciuda vârstei sclipeau ca două pietre prețioase.

Te-ai născut într-o marți, deci îngerul tău păzitor e Samuel, m-a anunțat ea pe un ton solemn, și a început să râdă din toată ființa.

Nu știam de ce râde, nu știam cum trebuie să reacționez. Era incredibil să aflu că acel înger păzitor în care nu credeam are un nume și cu toate că-i aflasem numele nu puteam crede că el există, deși nu-mi displăcea ideea de a avea un protector care să mă ferească de rele.

Doamna cu pechinez a continuat la fel de binedispusă. Hai să-ți fac cunoștință cu Samuel !
Literele alfabetului ebraic, prea ordonate pe paginile ușor îngălbenite, ascundeau informații la care nu aveam acces.
Auzeam vocea ei ca un ecou ce venea ca dintr-o fîntână adâncă …
Paginile erau răsfoite, cărțile erau schimbate, atributele și caracteristicile lui Samuel sufereau modificări succesive ce făceau imposibilă intenția mea de a-l vizualiza cumva, cumva altfel decât clișeele acelea cu îngeri alb rozalii și bucălați de pe vechile cărțile poștale sau din picturile renascentiste.

Samuel era de toate. Când înger al luminii și iubirii necondiționate, când unul al întunericului și al morții. Era prezentat în unele pagini drept un înger negru care putea si să facă rău, un înger otrăvitor căci numele lui chiar asta însemna  – otrava divinității – însă în altele era descris ca un înger al armoniei ce luptă împotriva sentimentului de teamă.
Deseori era descris ca un personaj complicat, la granița dintre bine și rău, la granița dintre arhanghel și demon, fiind creionat ca un fel de stăpân al pedepselor. Ba chiar în una din cărtile acelea se spunea că Samuel ajunsese heruvim.
Tocmai aflasem că oștirea cerească e identică structural cu cele pământene, fiind bazată pe grade ce plecau de la îngeri fiind urmate apoi de  arhangheli, serafimi și a heruvimi.

Stăteam nemișcată în fotoliu bulversată de aceste informații incredibile chiar și pentru mintea mea de zece ani ascultând vocea melodioasă ce mi le prezenta în detaliu.
Era Samuel un înger sau un demon?
Întrebarea se concretiza cu repeziciune pe măsură ce informațiile se adunau într-un morman dezordonat din care nu puteam extrage ceea ce aș fi avut nevoie.

Atunci când am ieșit afară, în loc să mă simt protejată, am simțit că port în spate povara acestui nume … Samuel, Shamael, Samael, Shamuel …

Mă gândeam câteodată la Samuel, fericită că nu-i simțeam prezența în viața mea, și mi-l închipuiam ca pe un înger preocupat de cu totul alte lucruri, iresponsabil chiar în ceea ce privea propria-mi persoană, deși în subconșient i-am negat tot timpul existența.
Alteori  îi eram recunoscătoate că mă lăsase de izbeliște, fiind nevoită să mă descurc singură, căci numai astfel am ajuns să învăț atâtea lucruri indispensabile în viață și nu am așteptat nici o minune din partea lui sau a oricărui altcineva, deși minuni, sau lucruri absolut minunate, mi s-au întâmplat de mai multe ori.

Dacă e să-mi analizez retrospectiv si cu un plus de luciditate existența trag concluzia că a fost una destul de norocoasă, uneori chiar nu meritam să am mai mult noroc decât alții căci nu făcusem ceva în plus față de ei și nici nu eram mai bună decât ei.
Am pus totul pe seama unei zodii sau a unei stele norocoase și nu de puține ori m-am simțit înfășurată într-un văl de energie pozitivă ce-mi dădea sentimentul unei cvazi-imunități în fața răutăților și greutăților vieții. Un sentiment de cvazi-invulnerabilitate ce-mi risipea teama că nu aș putea face față, că aș eșua, că nu m-aș putea descurca onorabil chiar și în situația în care aș pierde, că nu aș putea trece peste dezamăgiri sau nu le-aș putea transforma în experiențe pozitive de care să-mi amintesc, dacă nu cu plăcere, măcar cu nostalgie.

Dar să mă reîntorc la portretul propus azi.
În clipa în care l-am văzut în parcul A.I Cuza pe Îngerul Negru de la Teatrul Masca am avut revelația că în fața ochilor mei s-a materializat Samuel ;)


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags:

Eva cu scaun la cap

Posted in personaje on August 14th, 2016 by -X-

*

“Eva cu scaun la cap”… așa am fost tentată să numesc acest manechin din seria dadaistă; și deci l-am numit.
Eva cu scaun la cap ar părea la prima vedere opusul Fetei care și-a luat lumea în cap.
Mărturisesc că mărul, pe jumătate stricat, l-am observat de abia acasă atunci când am descărcat fotografiile pe hard.

“Eva cu scaun la cap” lasă impresia că ar fi acceptat multe din șabloanele existenței; lasă impresia să se fi cumințit în bună măsură, să i se fi supus unui Adam generic posesor al unui cont cu suficiente zerouri care sa-i satisfacă apetitul pentru shopping, ședințe speciale la saloanele de frumusețe și accesul la party-uri exclusiviste unde atle Eve, asemeni ei, dublau unul și același rol.

Eva se convinsese că 99.99% din bărbați pot fi învinși cu o singură armă : frumusețea. Doar pentru o infimă parte ar fi nevoie de o alta, cea a inteligenței.
Ori ea se săturase de victorii facile. Așa că prefera să iasă la shopping ;)

 


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags:

fata care și-a luat lumea în cap ;)

Posted in personaje on August 8th, 2016 by -X-

*

În apropiere de Muzeul Național de Artă din București am descoperit un spațiu deschis în care artiștii avangardiști și non-conformiști își expun lucrările.
Am numit acel loc Oaza Dadaistă pentru că săptămâni de-a rândul el a fost gazda unor lucrări de artă vizuală născute în spiritul Dada.

Acolo am înțeles de ce arta dadaistă este iubită în lumea occidentală și de ce, inexplicabil la prima vedere, este parțial ignorată la noi.
Oare câți din compatioții noștri stiu cine a fost Tristan Tzara și ce a însemnat dânsul pentru cultura românească și cea universală ?

Nu voi face aici teoria bățului de chibrit dar vreau să spun că am și acum în fața ochilor plăcerea de pe chipurile turiștilor străini în timp ce priveau manechinelor înfășurate în folii de celofan stropite cu vopseluri multicolore sau colajele ce însoțeau textul manifest al curentului dadaist.

Turiști francezi, greci, polonezi, britanici, israelieni, spanioli și germani comentau cu încântare lucrările improvizate expuse sub cerul liber.
Interesant că, la câteva zile, manechinele sufereau transformări succesive. Li se scoteau sau li se adăugau accesorii, li se schimba machiajul, li se modifica poziția corporală …

Prizonieră în acea oază, Fata care și-a luat lumea în cap aștepta un moment prielnic pentru a evada.

Nu mai suporta ierarhiile sociale, regulile de conviețuire, conversațiile din politețe, zâmbetele de complezență, canoanele, legile, consilierii de imagine, furtul intelectual la cel mai înalt nivel, șabloanele, vorbele goale, promisiunile făcute de oameni slabi care se cred puternici, Don Juanii, reclamele TV, frișca cu gust de cremă de ras, Pokemonii, promoțiile, reducerile de preț, majordomii cu stele pe umăr, sentimentele sufocate de masca superficialității, teroriștii, maneliștii, florile fără miros care rezistă mult timp, lipsa de finețe, voucherele, lipsa de imaginație, emisiunile de știri, persoanele atotștiutoare, gropile din asfalt, genele false, complimentele false, ….

Dar cu toate astea Fata care și-a luat lumea în cap avea un chef nebun de viață … pe care, deși dorea, nu și-l putea explica ;)
*


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags:

roșcata de la Promenada Shopping Center

Posted in personaje on July 27th, 2016 by -X-

 

 

Ciudat cum de unele manechine, în ciuda vestimentațiilor anoste, atrag ca un magnet privirea.
Unele au o aură aproape umană ce te face să le zâmbești puțin complice, să le saluți poate, sau, de ce nu, să le destăinui în gând ceea ce nu poți spune cu voce tare nimănui de lângă tine.
Dar rareori se întâmplă ca cineva să le inventeze un trecut.

Pe mine Roșcata de la Promenada Shopping Center m-a făcut sa-i inventez nenumărate trecuturi.
O vedeam când ca pe o femeie de afaceri proaspăt lansată pe piața mobilierului multifuncțional, când ca pe o conștiinciosă studentă ce-și scrie lucrarea de masterat, când ca pe soția unui corporatist plin de ifose, când ca pe fiica unui scriitor de succes …

De fiecare dată mă izbea aerul ei îndârjit, seriozitatea privirii reci sub lumina violacee a neoanelor, buzele senzuale ce contrastau cu fruntea înaltă în spatele căreia parcă vedeam cum un creier eficient procesează ritmic toate informațiile, iar sub rochia neagră și lungă, ca de călugăriță, aveam senzația că se ascunde o inimă adevărată ce nu filtrează în nici un fel sentimentele.

Abia la sfârșit îi observam părul roșcat ce-i ascundea parțial chipul de privirile indiscrete ale cumpărătorilor.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags: