pretext de toamnă

Posted in monologuri în doi, personale on November 8th, 2016 by -X-

- Ce motive ai să iubești toamna?
- Ce motive aș avea să nu o iubesc ?

Nu aș fi vrut să răspund la o întrebare cu o altă întrebare dar, azi, pur și simplu, mă copleșește o senzație ciudată datorată în parte vremii ploioase  în totală contradicție cu cromatica optimistă a fotografiilor făcute în ultimele zile de octombrie.
Fotografiile nu sunt photoshopate, țin să precizez.

Pur și simplu așa arăta cerul și așa arătau copacii în Herăstrău … și în timp ce îi fotografiam mă gândeam, recunosc că uneori cad în păcatul ăsta, că unele din cuvintele tale ar trebui însoțite de un vin vechi, niște gutui cu puful încă umed, un pumn de alune sparte cu piatra pe caldarâm și o discuție în contradictoriu pe o temă oarecare … doar ca pretext pentru a fi cumva împreună.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

 

de ceva vreme Brâncuși nu mai e al nostru …

Posted in esenţa zborului, personale, portretul de joi on November 3rd, 2016 by -X-

 Constantin Brâncuși performed by Massimiliano Nugnes

 

În ultimele săptămâni a fost mare tam-tam pe subiectul legat de donațiile pentru Cumințenia Pământului.
Dintr-o dată s-a descoperit faptul că Brâncuși e al nostru, ba nu, e al meu și al tău … și tot feluri de sloganuri mai mult sau mai puțin inspirate au început sa sufoce spațiul media si pe cel on-line.

Țin să spun două lucruri ;
- nu am donat pentru Brâncuși
- de multă vreme Brâncuși a încetat să fie și, sau numai, al nostru. Iar asta se întâmplă datorită faptului că alții îl cunosc mult mai bine și îl prețuiesc mult mai mult decât o facem noi.

Acestea fiind spuse revin la portretul de joi.
Este vorba de acel Brâncuși interpretat de către Massimiliano Nugnes în cadrul festivalului Statui Vivante 2016 organizat de Teatrul Masca.
Actorul italian, născut în 1990, prin elemente simple dar temeinic studiate, a surprins foarte bine spiritul sculptorului .

Am scris mult despre Brâncuși în seria esența zborului căci operele lui m-au cucerit de la prima privire, m-au cucerit de pe vremea când purtam ghiozdam și nu știam că Masa Tăcerii pe care o dădeau la Teleenciclopedia reprezintă mai mult “temporalitatea tăcerii” decât o simplă masă ;)

Am inserat o mini-galerie pentru a sustine afirmațiile vis-a-vis de performanța artistică a lui Massimiliano Nugnes dar și pentru a scoate în evidență faptul că Teatrul Masca chiar e un teatru de anvergură europeană.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags: ,

scrânciobul toamnei

Posted in chihlimbar, personale on October 31st, 2016 by -X-

*
toamna e singura care
poate preschimba clorofila în aur și apoi aurul în rugină.
e un alchimist ce posedă secrete nescrise în cărți
și dorințe abia schițate
desprinse parcă din miniaturile chinezești,
cu vise mirosind a mere roșii crețești, cafea la ibric
și semințe de mărar
plus senzația de abandon
într-un scrânciob care dându-se peste cap
îți dă peste cap inima ;)


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

o voluntară … voluntară ;)

Posted in personale, portretul de joi on October 27th, 2016 by -X-

 

În aglomerația de la Teatrul Național, printre standurile multicolore ale ambasadelor, am remarcat-o cum se mișca cu pași mărunți și zâmbetul mereu pe buze.
Mignonă și blondă, nuanța aceea de fân cosit ce strălucește sub razele soarelui, era și posesoarea unei perechi de ochi scânteietori. Nu mai vorbesc de cosițele de Ileană Cosânzeană ;)

Am fotografiat-o de mai multe ori de la mare distanță și de fiecare dată am avut ghinionul ca cineva să-mi strice imaginea. Portretul cu care am deschis blogul, după cum bine se observă, e rezultatul unui decupaj prin care am îndepărtat “balastul” nedorit.

Vizitatorii de la Festivalul Ambasadelor îi cereau frecvent explicații, sau pliante, sau pur și simplu făceau conversație cu dânsa. Ea le răspundea tuturor cu răbdare, grație, energie și multă bunăvoință.

La un moment dat m-am hotărât să o rog să-mi pozeze. De obicei nu fac așa ceva. Îmi place să surprind personajele fără ca ele să-și dea seama că sunt urmărite, sau, dacă și-au dat seama, nu le cer să stea într-o poziție anume.

A acceptat propunerea și am conversat puțin despre exponate, mai ales cele prezentate de Republica Populară Chineză.
Astfel am aflat că face muncă de voluntariat la Festivalul Ambasadelor și că studiază “relații internaționale” … sau cam așa ceva.

I-am făcut vreo șase fotografii, cu setări diferite, fără ca măcar una să mă fi mulțumit 10%.
În toate aceste fotografii se materializa un chip frumos dar crispat și niște ochi care își pierduseră din strălucirea diamantină.

Nu știu cum veți considera voi însă eu cred ca primul portret, realizat pe furiș, e mult mai reușit deoarece redă mult mai bine spiritul personajului.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

(re)stanțe de toamnă

Posted in alandala, chihlimbar, personale on October 24th, 2016 by -X-

*
acolo unde se duc toți anii aceștia
nimeni nu poartă haine Burberry sau accesorii Gucci,
și nici diavolul nu se îmbracă de la Prada.
ca să ajungi acolo trebuie să treci granițe succesive de crizanteme arămii
și mesteceni desfrunziți.

în loc de pașaport îți trebuie o iluzie
după care să fi alergat dintotdeauna,
și-n loc de viză un pahar de vin de culoarea chihlimbarului
iar ca bilet de călătorie
toate strofele vieții
cu rime mai puțin reușite
sau cu parabole pe care nu le ceri nimănui să le înțeleagă
deși dorești nebunește ca cineva să le pătrundă sensul adânc.
*

 

acolo depărtarea e atât de aproape încât
te sufocă prin prezența ei.

acolo oamenii nu sunt mai culți,
nici înfumurați, nici bogați,
nici binevoitori, nici gata să te ajute
să-ți reciclezi greșelile fără de voie.

acolo e atât de ciudat încât îți dai seama
că nici o zi nu e mai bună ca ziua de Mâine,
pentru că nu-i îmbrăcată în haine demodate sau de prost gust;
pentru că ea poartă la rever speranța și ține în mână
un evantai de tentații.

oprește-te, îți spun, sau te rog abia șoptit,
nu alege deocamdată nimic.
mai ai rabdare douăzeci și patru de ore
și vei vedea că nu-ți va lasa nimic din ceea ce ți-ai dorit.
*

 


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr