asocieri subliminale

Posted in artă vestică la Teheran, pictori iranieni on May 24th, 2016 by -X-

Tehran Museum of Contemporary Art
Wim Delvoye, Double Helix – Morteza Katouzian, For the Martyrs
*

Revin la Wim Delvoye și expoziția acestuia de la Muzeul de Artă Contemporană din Teheran.
Azi mă voi opri la o lucrare intitulată Double Helix, realizată în 2007, dar care fiind aplasată în fața tabloului lui Morteza Katouzian capătă conotații religioase.
Instantaneu ne gândim la coroana de spini purtată de Iisus Hristos în momentul crucificării.

Alăturarea acestor două opere de artă mi s-a părut inspirată căci adevărul e că ele se completează reciproc într-un mod fericit.

Ar mai fi de dat unele explicații.
Pictura din fundal se intitulează For the Martyrs și a fost realizată de pictorul realist Morteza Katouzian pe care vă rog să nu îl confundați cu Abbas Katouzian, un alt mare pictor realist iranian despre care am vorbit cu ceva vreme în urmă și care, din păcate, nu se mai află în viață.

Sculptura lui Wim Delvoye a fost realizată din Berlin silver. Nu e vorba de argint, așa cum am fi tentați să credem la o primă lectură traducând mot-a-mot expresia.
Berlin silver sau German silver reprezintă de fapt un aliaj care nu contine nici măcar un gram de argint.
În compoziția așa numitului argint german intră cuprul, nichelul și zincul.

Un aliaj destul de asemănător, denumit paktong, se fabrica în China încă pe la începutul dinastiei Qing însă în Europa a fost introdus pentru prima dată în sec al XIX-lea.
*


Wim Delvoye, Double Helix (Berlin silver – 2007)
*

Sculptura artistului belgian e elegantă. Privind-o de la câțiva centimetri distanță, înainte să o asociez cu pictura din fundal pe care inițial nu am observat-o, am avut impresia că poate reprezenta o grapă de plug frumos stilizată ;)

 


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags:

de la Rumi la Rouhi

Posted in pictori iranieni, pictoriţe on June 29th, 2015 by -X-


Katâyoun Rouhi
( lucrare din seria Vers le non-où )
*

De la Rumi la Rouhi … așa s-ar fi putut intitula expoziția de artă grafică a pictoriței iranience Katâyoun Rouhi găzduită în 2010 de galeria de artă pariziana Taïss.
In realitate expoziția a purtat ca titlu o expresie aleasă din Ars Poetica lui Horațiu: Ut Pictura Poesis (cum e pictura așa e și poezia).
În pictura acestei artiste din Iran, legătura dintre cuvânt (partea invizibilă) și formă plastică (partea vizibilă) devine evidentă cu fiecare lucrare în parte.

Poate că ar trebui să vorbesc mai mult despre pictorițele din Iran, căci sunt destul de multe și talentate, și astfel să admire și cei care îmi vizitează din când în când blogul opere de o altă factură spirituală.

Katâyoun Rouhi nu este la fel de cunoscută în Iran precum Iran Darroudi sau Shirin Aliabadi, cărora le-am dedicat postări ample, dar în Franța și-a făcut un binemeritat renume.
Succesele repurtate de tablourile ei la diverse case de licitații i-au sporit in mod nemijlocit faima.

Pentru început câteva date biografice absolut necesare pentru a poziționa în timp și spațiu invitata de azi a blogului meu .

Katâyoun Rouhi
(lucrare din seria Ut Poesis Pictura )
*
Katâyoun Rouhi s-a născut in decembrie 1965 în Teheran și imediat după absolvirea liceului a plecat peste hotare să-si continue studiile. După un scurt popas in Elveția, la École des Beaux-Arts din Lausanne, pleacă în Franța. Aici s-a căsătorit cu artistul plastic Patrick Outil și împreună au o fată.
Katâyoun Rouhi a absolvit in 1989 École des Beaux-Arts din Paris iar în 2003 și-a dat doctoratul cu teza intitulată “Esthétique et Sciences de l’art”.

Opera ei, aparent simplistă pentru privitorul vestic, conține simboluri preluate din poezia și mistica iraniană.
Tema majoră a lucrărilor ei, până în 2011, l-a constituit fetița care scrie sau merge printre copaci.
Acest motiv, reluat obsesiv, mi-a atras de la bun început atenția, mai ales că am o slăbiciune pentru picturile care prezintă personaje văzute din spate ;)
*


Katâyoun Rouhi
(lucrare din seria Ut Poesis Pictura)
*

Omul și copacul, inelele copacului și vârstele omului, frunzișul și anii, frunzișul și cunoașterea, vârsta și cunoașterea, copacul și hârtia pe care sunt tipărite cărțile, drumul printre copaci și drumul vieții, negrul ce semnifică întunecimea spirituală și lumina ce pune în evidență culorile vii atunci când drumul se apropie de sfârșit, atunci când cunoașterea iluminează ființa umană … acestea si multe altele pot constitui tot atâtea porți prin care se poate pătrunde în universul artistic creat de artista iraniancă.

Copacul poate avea semnificații multiple: Copacul Vieții, Copacul Cosmic, Copacul Cunoașterii, arborele genealogic, arborele care i-a dat Evei fructul păcatului …
*

Katâyoun Rouhi
(lucrare din seria Vers le non-où)
*

Criticii de artă, atunci când iau în discuție lucrările ei, folosesc expresii ca alegoria cuvintelor, introspecția sinelui, poezie picturală, …

Pe mine însă picturile ei fac să mă gândesc la lucrurile ascunse dincolo de cuvinte, la lucrurile ascunse dincolo de imaginea brută, lucruri pe care le intuiești în parte și nu le înțelegi niciodată pe de-a-ntregul … fac să mă gândesc la matricea spirituală a ființei, la singularitatea și unicitatea Egoului, la mereu actualele întrebări :“Cine sunt eu?”,  “Cine ești tu?”, “Ce ne unește și ce ne desparte?”
*

Katâyoun Rouhi
(lucrare din seria Vers le non-où)
*

Aș dori să mai fac cunoscut un lucru. Katâyoun Rouhi a publicat în 2010 “L’ontologie du lieu” la editura Harmattan din Paris, o carte interesantă care ajută într-o mare măsură la interpretarea operei ei.
Ontologia – ramură a filozofiei care studiază trăsăturile, bazele și principiile existenței – reprezintă pentru mine un câmp aproape alb.
Poate dacă aș fi găsit și aș fi citit cartea aș fi scris altfel această postare. Aș fi interpretat mult mai complex picturile înserate în textul de față.
Deoarece nu am citit cartea singurele corelații pe care le pot face izvorăsc numai din ceea ce îmi comunică fiecare tablou în parte.

Chiar de la primele lucrări ale lui Katâyoun Rouhi, popularizate în blogosfera de limbă persană, am știut că fetița care scrie și merge printre copaci nu e intotdeauna o fetiță.
Înainte ca vreun critic să-și dea cu părerea, și inainte ca autoarea să picteze tablourile care dezvăluiau enigma acelei fetițe generice care tot scrie și merge fără oboseală pe drumul străjuit de copaci, am remarcat un lucru care m-a făcut să înțeleg gândul ascuns al pictoriței.

În unele tablouri copacii sunt fie desfrunziți, fie nu sunt “tatuați” cu caligrafiii persane scrise pe de-andoaselea spre a nu putea fi citite, fie întreg fundalul e dominat de culoarea neagra.
Acestor tablouri le-am asociat vârsta fragedă, lipsa de experiență, necunoaștere, incertitudinea …

În alte tablouri copacii fie au frunzișul verde, fie tot șirul de copaci e scris, fie afară e lumină sau fie că fetița îmbrăcată în haine colorate se apropie de finalul drumului.
De abia atunci când își întoarce capul realizăm că nu e vorba de un copil ci de o femeie adultă. Iar această femeie cu fața adultă, dar cu aspectul unui copil, e însăși Katâyoun Rouhi.
*


Katâyoun Rouhi
( lucrare din seria Vers le non-où )

 

In final cateva precizări făcute de autoare.

“En m’interrogeant sur le statut de l’image, et ce qu’elle pourrait représenter en tant que premier support de la peinture, je confronte constamment la face réelle d’une représentation, avec la vérité cachée de cette même image représentée. Ceci en mettant une même image en épreuve avec la part de l’ombre qui la sépare de la lumière, de ce qui existe concrètement.
Dans ma peinture, je façonne la singularité de l’être, par le biais de sa mémoire, dans un jeu où l’image, aussi bien dans la manière de sa réalisation que dans ce qui pourrait être une approche du côté du spectateur, s’impose dans un processus de l’ordre du dévoilement.”

“The pictoriality of painting and the orality of poetry come across one another in my work and resonate together. It is concerned with the poësis of painting, its very beginning, and searches for the essential link between poetry and representation. I say that I paint poems. They tell me about my painting and present in a graphic way what my painting attempts to reveal through visual signs.
I make out a singular being in my paintings. This singularity is achieved through his memory in a kind of game where the image gradually appears. It comes into existence by the way it is made, thanks to the closeness of the viewer.”

 

Katâyoun Rouhi
(lucrare din seria Ut Poesis Pictura)
*

Ar mai fi de spus faptul că în limba persana/farsi cuvântul rouh (روح), de la care derivă și numele de familie al artistei, înseamnă suflet, spirit ….


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags:

Parviz Tanavoli – sculpturi pentru caseta de bijuterii

Posted in pictori iranieni on October 6th, 2014 by -X-


*
Parviz Tanavoli – inel (The Hand of the Mountain Carver)
*

Blogul de azi, din motive deocamdata neelucidate 100%, ii este dedicat Cellei :)

* * *

Putini sculptori, cred eu, au renuntat macar pe moment la dimensiunile arhitecturale sau la materialele pline de “greutate” -  cum ar fi piatra, marmura, otelul sau bronzul -  si si-au concentrat energia creatoare pentru a realiza bijuterii.
A pasi dintr-o dimensiune in alta mi se pare un pas dificil. Dar se pare ca pentru Parviz Tanavoli nu a fost deloc asa.
Sculptorul si pictorul iranian nu a renuntat la nimic, cum crezusem initial, ci a continuat sa creeze la dimensiuni “macro” si “micro” splendide abstractizari geometrice inspirate din istoria Persiei, din caligrafie, din mitologia iraniana sau din povestile auzite in copilarie.
*


*
Parviz Tanavoli – bronz incrustat in sidef
*

Autorul Zidului de la Persepolis, cel ce a materializat Nimicul, cel ce a fost fermecat de minimalismul kilimurilor din zona Marii Caspice, a fost totodata si cel ce a incercat sa-si puna sculpturile intr-o caseta cu bijuterii :)


*
autor – Parviz Tanavoli
*
Dar pentru a intelege aceasta latura mai putin cunoscuta a artistului iranian cred ca e mai bine sa-i dau lui cuvantul :)
Voi spicui deci din interviul acordat de dansul in vara acestui an revistei Zanan-e Emruz (Today-s Women), nu fara sa admir felul in care Mariam Omrani a condus dialogul.
*
Raspunsurile artistului, din care am reusit sa reconstitui viziunea sa asupra multor aspecte ale artei in general, si artei iraniene in particular, merita toata atentia.

“Yes, you’re right. It is so if we talk about jewelries independently. What has remained from different treasures such as those from ancient Greece, ancient Rome, ancient Iran, China and India does share common designing qualities. In eastern societies, decoration and makeup have mattered much and are still important. The reason behind this is perhaps the fact that women did not frequently go out so in order not to feel depressed they used to both wear decorative accessories and fill the house walls with different decorations and ornaments. They would hang carpets, tableaus and calligraphed items on the wall. They would apply mirrors and mirror artworks inside the house. A careful look at their household items shows that the cooking pots, carpets and fabrics they used enjoyed an esthetic style of production. It is true that men used to build these tools but it seems that they too wanted to see their wives amused, develop interest in their lives and the interior atmosphere of the house, and thus not miss the outdoors.”
*


*

“Well, some jewelries are attributed to certain artists of the Renaissance and post-Renaissance periods. Artists in general and painters in particular had and do have the talent to design jewelries but they had never been the producers of these items. Another guild would produce the jewelry, those who had mastery and had special tools at their disposal. In Iran too jewelry producing was a separate occupation. Traditional jewelry makers would design and produce their items all by themselves. At some point in time, jewelry designing became a mix of foreign jewelry and Iranian traditions. In the Qajar era, the import of French and Belgian jewelry was on the increase in Iran where [domestic] jewelry makers copied the imported items from time to time. At times the imitations were produced so delicately and skillfully that they looked even more beautiful and attractive than the real thing. And in another period industrial jewelries made their debut on the market.”

 


*
Parviz Tanavoli – bijuterii caligrafice

“I dare to say that many people across the world who are active in visual arts are currently designing jewels as well. But I do not remember any in Iran. At first, it was only me who showed such an interest, I suppose. I started to make jewelry in the early 1960s. I don’t know of any other artists who have designed jewels on top of their main profession, for example sculpting. Back then I wanted to make the Heech sculpture in different sizes ranging from one spacious enough to accommodate one person to the size which could wrap around a wrist or a finger. Back then a woman who was a public office holder asked me to design jewelry for her. She wanted it because she had to take part in an official gathering in which ranking officials including ambassadors from foreign countries were also in attendance and she liked to have some unique jewelry on with Iranian designing, and not a Cartier design necklace or something with other European designs. The same lady gave some semi-precious gemstones to me. I did some designing and it marked the beginning of my job. I did some of those designing patterns for my wife and some other people. One of them is the very “Heech” ring which was widely welcomed. […]”


*
Parviz Tanavoli, volum bilingv (persan-englez)

“I do use bronze instead of gold. I seek to get my message across by using such primary materials. I want to say what matters is the work of the artist and not the materials he or she uses. […]”

 


*
Parviz Tanavoli, Expozitie – Kuweit
*

“The upside of the jewelries is that they look as if they are friends with people. They are close to us since they are on our fingers. They go from place to place with the person who carries them. They even go on trips with their owners. On the other hand, you need a vast space to hold a sculpture, whether it is placed in the garden, inside the house or in any other place. It cannot accompany you wherever you go and you cannot take it on a trip with yourself.”



Parviz Tanavoli – inel (Heech)

*

“It has been the case in all societies and throughout all historical periods. Suppose, for example, the jewelry an artist like (Alexander) Calder designs is used by some. They must be distinct. Also bear in mind that their price is likely to have risen multifold since their production date. I don’t think a change of taste in using jewelries could be indicative of the change of time and a change in the spirit of those who wear them. With the modern jewelry and decorative items being received warmly, one can come to the conclusion that the mood of the Iranian women has changed from traditional conservatism to adventurism and to acceptance of the challenges of the modern world. Moreover, women display much interest in producing jewelry and decorative items. Girls and women account for 70 percent of my students in Mah Mehr Institute. The figure does not apply to jewelry courses alone. It covers other courses as well.”

When did your classes resume in Iran and when did you include jewelry designing in the courses you teach?

“Well, for years before the Islamic revolution I had taught in university but after my return to Iran I held a first round of classes in Mah Mehr Institute back in June 2006. If my memory serves me well, about two years later courses on modern jewelry designing were introduced. I’d like to say some words about my students, although they may not find their way to the magazine. Perhaps the magazine decides one day to publish reports on every single of them. Around 100 modern jewelry makers have been trained in my classes. They have been very much successful recently, both in holding exhibitions and in selling their works. Recently, fifteen students of mine held an exhibition in Mashhad which, to my disbelief, was widely welcomed. Incredibly these modern jewelries are widely received by people; most of them were sold out on the opening night. The same group has held exhibitions in Tehran, Kuwait and Paris. I was with them for some of those shows. I’m very happy that a modern jewelry nucleus has been born in Iran and now it is in its teens. These students have gone much beyond where we do stand now and I’m certain that their mother lode of knowledge would grow by the day. […]“

Let’s come back to the question of women. Given the public culture and traditions, many Iranian artists, you included, produced some works back in the 1960s and the 1970s that are known as the Saqqa Khaneh School. Is there any trace of femininity in the works you produced back then?

“You know, men are the theme of my works and I have usually placed women next to men. My sculptures mostly have a very masculine identity; in other words, a man who always has a desire for women. My works, namely Farhad Koohkan and Poet, show that these men had a desire for women. The men in my works never do without women; they have been always in love with women. Perhaps women have been given no figurative personification or representation in my works, but their traces are seen everywhere (he laughs). I don’t know what you would have done if men weren’t around, but I wouldn’t like to live if women were not in the world.”

:)

 


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

Tags:

nomadism, pastoralism, minimalism

Posted in pictori iranieni on May 2nd, 2014 by -X-


Parviz Tanavoli, Nomadic Motif (detail)

Dubai Exhibition, 2013
*

Pentru cei care au nimerit intamplator aceasta postare se cuvine sa fac trei importante precizari :

1- Parviz Tanavoli este cel mai important sculptor iranian si unul din cei mai cunoscuti sculptori contemporani ai momentului.

2- Parviz Tanavoli este totodata un impatimit colectionar de obiecte traditionale (lacăte, încuietori, talismane, chilimuri, desagi de sare si făină, țesături, harnașamente și obiecte de podoaba pentru cai si camile, sofreh – fețe de masă traditionale iraniene, si mai tot ce are cumva legatura cu arta tesutului) dar nu in ultimul rând si un reputat expert al acestor obiecte de arta iesite din mana anonimilor mesteri populari. Eu l-as numi mai degraba un veritabil cunoscator, nu expert, caci “cunoasterea” lui Tanavoli nu e spicuita doar din carti sau cursuri universitare. El a trait saptamani de zile in fiecare trib pastoral inainte de a purcede la scrierea unei carti sau pregatirea textului unei conferinte.

3- Parviz Tanavoli este un surprinzator autor de carte, cu cateva volume la activ, din care cea mai mare parte sunt axate pe tema tesaturilor realizate de diferite triburi pastorale din Iran sau de locuitorii din indepartate asezari rurale.
Cartile lui, desi academice pana la un punct, te vrajesc prin arta povestitului. Tanavoli este inainte de toate un foarte bun povestitor.

In primele doua postări am incercat sa-l surprind cat am putut de bine pe “Tanavoli sculptorul”.

http://blogu.lu/exergy/index.php/2014/02/07/parviz-tanavoli-descifrari-si-descuieri/

http://blogu.lu/exergy/index.php/2014/02/13/heech-parviz-tanavoli-si-nimicul-care-exista/

Azi ma voi stradui sa-l dezvalui pe “Tanavoli indragostitul de tesaturi traditionale” …  si sper  să reușesc :)

Dupa cum spuneam in postarile precedente, Parviz Tanavoli a fost afiliat miscarii artistice Saqqakhaneh ce isi propunea sa cladeasca arta iraniana moderna plecand de la “fântâna” tradiției. Toti membrii ei au reusit asta.

Covoarele persane reprezinta brandul prin excelență al Iranului, dar nici chilimurile/kilimurile (ghelim in persana) nu sunt cu nimic mai prejos chiar daca au ramas multa vreme in umbra fastuoaselor covoare regale.
In Teheran exista un mare muzeu al covoarelor despre care am scris aici.

In ultimele doua trei decenii insa tesaturile traditionale au explodat pe piata interna si internationala si au adus in atentia iubitorilor de arta o lume fabuloasa : lumea pastorilor nomazi, lumea povestilor si tradițiilor, a istoriei si mitologiei, lumea de inceput a lumii in care traim azi.
*


Parviz Tanavoli, Persian Flatweaves

 

Iata o lista incompleta a volumelor publicate de Parviz Tanavoli:

  • The Afshars, London
  • Gabbeh: Art Underfoot, Tehran (2004),
  • Tribal and Rustic Weaves from Varamin, Tehran (2003),
  • Persian Flat-Weaves, London. (2002)
  • Fars lion Carpets, Tehran (1978) – Persian/English
  • Horse and Camel Trappings from Tribal Iran, Tehran (1998)
  • Sofreh of Kamo, Tehran (1996),
  • Shahsavan: Iranian Rugs and Textiles, New York, Switzerland (1985),
  • Undiscovered Minimalism: Gelims from Northern Iran, Zurich (2011 ),
  • Kings, Heroes and Lovers: Pictorial Rugs from the Tribes and Villages of Iran, London (1994),
  • Bread and Salt: Iranian Tribal Spreads and Salt Bags, Tehran (1991)
  • Tacheh of Chahar Mahal, Tehran (1998)

Pentru a-si scrie cartile Tanavoli nu s-a multumit sa viziteze muzeele si galeriile, sa conspecteze constiincios din enciclopedii sau sa citeasca ultimele carti din domeniu. El a mers sa traiasca in mijlocul pastorilor, saptamani de zile, sa parcurga ritualul zilnic al fiecarui trib, sa asiste la tunsul oilor, scărmănatul lânii, vopsitul cu coloranți naturali, pieptănatul si torsul ei, și in cele din urma la țeserea obiectelor.

El a trait printre lurii bakhtiari – pentru a scrie prima lucrare bine documentata despre desagii de sare, făină si grâne ai acestor pastori de origine iranica, dar si printre pastorii de origine turcica Shahsavan ce populeaza partea de nord vest a Iranului.
Despre acesti nomazi si femeile lor neintrecute in arta chilimurilor am povestit pe larg mai demult (aici si aici).
*

Parviz Tanavoli, Shahsavan Rugs and Textiles
*

Tanavoli a impartit pâinea si sarea cu oamenii din satele de munte din regiunea Marii Caspice, cu nomazii Afshari (de origine turcica), cu lurii si kurzii de la poalele muntilor Zagros, cu pastorii din Provincia Fars (unde se afla anticul Persepolis)  si sătenii cu mâini de aur ai Khorasanului – scoțând la iveala motivul stilizat al “leului cu sabie”, motiv ce reprezinta simbolul Persiei ahemenide,  stilizându-l  apoi intr-o maniera personala.

 


Parviz Tanavoli, Lion and Sword III (1974)
inspired from a Bijar Rug
*

Initial a realizat cateva afișe, insa peste timp aceste afișe au fost tesute si au format o colectie originala. Ultima expozitie din Dubai a reprezentat un succes binemeritat caci a incununat munca de ani de zile a acestui artist fara de odihna. Imaginea cu care am deschis blogul de azi reprezinta detaliul unei tesaturi din expozitie.
*


Parviz Tanavoli, Lion and Sword II (1979)
inspired from a Bijar Rug

 

Parviz Tanavoli a explorat arta tesatorilor iranieni din zona Veraminului (azi un orasel satelit al Teheranului), dar si pe cea a femeilor din triburile Qashqai (de origine turcica).
A pornit in căautarea podoabelor pentru cai sau camile – tesute si garnisite cu ciucuri, obiecte metalice si margele multicolore – fapt ce l-a facut sa strabata mii de kilometri, din zona nord estica locuita de triburile turcmene renumite pentru cresterea cailor din rasa Tekke si până in sud estul populat de baluchii ce-si duceau în vechime marfa pe cămile.
Pentru a cunoaste in amanunt subiectul a patruns in inima desertului, pornind din Kashan ca apoi sa ajunga la Yazd si Kerman, pe celebrul drum al mătăsii strajuit si azi de ruinele caravanseraiurilor in care negustori priceputi poposiseră cândva  in drumul lor din China spre Veneția.
*


Parviz Tanavoli, Pink Lion
Dubai, Meem Gallery Exhibition (2013)
*

Parviz Tanavoli are meritul de a fi adus în prim plan  tesaturi aproape necunoscute in afara granitelor Iranului.
As aminti doar cateva.
Voi incepe cu ghabbeh (un fel de covoare persane grosiere, foarte moi insa, tesute in triburile de pastori nomazi ce sunt numiti ashayeri in limba persana.

Continui cu tacheh, desagi de sare si grâne nelipsiti din inventarul pastorilor bakhtiari.
Acesti pastori de origine iranica au jucat mereu un rol important in istoria Persiei si apoi in cea a Iranului modern.
Pe cei interesati ii invit sa descopere singuri universul ashayerilor bakhtiari.
Aici as vrea sa amintesc doar de originea cuvântului “tacheh”, fara nici o indoiala un cuvânt original iranian, inrudit cu germanul “tasche” care inseamna aproximativ acelasi lucru : geantă, sac.

Dar sa nu uit nici de sofreh (fețe de masă tradiționale, asternute direct pe covor sau pe iarba, ce reuneau in jurul lor intreaga familie a unui păstor), khorjin/khorjun (desagi dubli pentru măgari folosiți de triburile turcmene sau qashqai ), mafrash (tesaturi aspre folosite drept invelitori/huse pentru lazile de zestre, cufere, scaune si reazeme de perete – denumite poshti in pesană), …

In mod special am lasat la urma ceea ce imi place cel mai mult :)

E vorba de niste  adevarate capodopere de arta minimalista, imaginate si realizate de tarancile ce locuiesc in indepartate sate de munte in Provincia Mazandaran, sate răsfirate de-a lungul coastei Marii Caspice, inconjurate de livezi de citrice si maslini, de orezării si fânețe prin care roiesc albinele, sau ascunse in păduri dese peste care in fiecare dimineata pluteste o ceață sidefată ca un văl de mireasă.

 


Parviz Tanavoli,
ilustrație din cartea Undiscovered Minimalism: Gelims from Northern Iran, Zurich (2011 )
*

Aceste creatoare anonime i-au smuls pe drept cuvant lui Tanavoli cele mai multe exclamatii.
Țesăturile acestea au o muzicalitate evidentă pe care ochiul o ascultă cu pupila când dilatată, când îngustată.
E atâta echilibru si pace interioara în țesăturile lor încât am senzatia că au fost create înainte de Big Bang :)
*


Parviz Tanavoli,
ilustrație din cartea Undiscovered Minimalism: Gelims from Northern Iran, Zurich (2011 )
*

Cuvintele sunt de prisos atunci când culorile vorbesc !

*


Parviz Tanavoli,
ilustrație din cartea Undiscovered Minimalism: Gelims from Northern Iran, Zurich (2011 )

 


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags:

Heech … Parviz Tanavoli și nimicul care există

Posted in pictori iranieni on February 13th, 2014 by -X-


Parviz Tanavoli, Two Heech Lovers (2007)

*

 

 هیچ … Heech … Nothingness … Nimicul

Iata una din temele majore ale creatiei lui Parviz Tanavoli, dealtfel si cea mai mediatizata in lumea occidentala, temă de care sculptorul iranian e legat sufleteste cel mai mult.

In preambul trebuie sa explic provenienta acestui nume ciudat si modul in care Heech a prins forma materiala, tridimensionala.

Pentru o intelegere mai buna trebuie sa incep chiar cu literele ce compun cuvantul, si cred ca Tanavoli e singurul sculptor care  dând unui cuvânt coordonate spatiale tridimensionale i-a multiplicat înțelesurile.

In limba persana cuvantul Heech ( هیچ), care inseamna Nimic, se compune din trei litere :
he-ye do cheshm (litera “h” cu doi ochi – هـ), ye  (ﻯ) si che (ﺡ).
Vreau sa spun ca alfabetul persan are trei litere “h” : he-ye do cheshm (ﻩ), he-ye jimi ( ﺡ) si khe-ye (ﺥ) – un “h” glotal mai greu de pronuntat de catre straini.
Fiecare din literele alfabetului persan are patru forme grafice diferite, denumite si forme contextuale, care depind de pozitia literei : inceputul cuvantului, mijlocul lui, sfarsitul (litera majuscula) sau izolata.
De retinut ca in limba persana nu se folosesc majuscule pentru desemnarea substantivelor proprii, insa absolut toate cuvintele se incheie, se termina, cu un caracter majuscul.
Cam ciudat, nu?

Iata cum apar, in ordine fonetica corespunzatoare scrierii de la dreapta la stanga, literele contextuale ce dau consistenta Heech-urilor lui Tanavoli :

isolat …  ﺡ … ﻯ … ﻩ
inceput …  هـ … ﻳ … ﺣ
mijloc  … ـهـ … ـیـ … ـجـ
sfarsit …  ـه … ﯽ … ﺢ

Am dat explicatiile de rigoare pentru a facilita cumva asociatia senzoriala dintre forma sculpturii, literele numelui si intelesul profund filozofic din spatele cuvantului ce a generat-o. Aceasta serie de sculpturi conceptuale trebuie pusa in legatură si interpretată prin prisma poeziei persane si a sufismului, a misticii, si chiar a filozofiei moderne.

هیچ, adica Nimicul, s-a materializat mai demult, in 1964. Vreau sa spun ca toate temele lui Tanavoli au fost concepute inainte ca artistul sa implineasca treizeci de ani. Dupa aceea nu a facut decat sa le stilizeze, combine, simplifice, sa le gaseasca noi valente interpretative.
Pentru prima data Heech a vazut lumina ziei in 1964 sub forma luminilor de neon. Un an mai tarziu căpăta consistența bronzului.

*


Parviz Tanavoli, Heech (1971)

Hamline University, Minneapolis

 

Dar cel mai bine e sa ma folosesc de explicatiile date de Tanavoli in 2010 intr-un interviu pentru Khaleej Times ( Haleej inseamna Golf).

„ “If you heard the call of the Orient, you will hear no other call”, Rudyard Kipling once said. From Imru Al Qais to Hafiz and Omar Khayyam, from Leila and Majnoon to Scheherazade, the arresting beauty of the (Middle) East has always come through the written or painted word, rather than visual arts.

We come from a different culture, one that is based on calligraphy, on poetry, and one that is very much founded on oral tradition. We do not have a three-dimensional art and since the beginning of my career, I wondered what I could make to become recognisable to the world, what symbol I could create to fill this space?

The meaning of Heech was very appealing to me because I could create something out of nothing.
I’ve spent half my life with the Heech. I treated (it) like a human figure — I put it on a chair, on a table, against a wall, in and out of a cage; I live with this Heech and think about it constantly — what other ways I can present it.

Of course, spending so much time with it, it became a ‘she’ Heech, it was my beloved.

Heech is not nothing. It has a body, a shape, but also a meaning behind it.
Nobody could give an answer to what is Heech, but we can understand the poetry of it.
It is Something, rather than Nothing, an idea made feelable, touchable, with deep, profound meaning.”

Imi vine sa zambesc deoarece forma sculpturilor Heech ma ducea intotdeauna cu gandul la un personaj feminin. Imi pot explica fenomenul prin prisma unei perceptii din copilarie insa cu nici un chip nu-mi pot explica ce a generat aceasta perceptie.

*

Parviz Tanavoli, Heech

 

Printre alte multe carti si caiete din clasele primare, pe care le-am pastrat intr-o cutie in pod :), am redescoperit si doua caiete de desen de la gradinita.
In unul din ele desenasem disparat si disproportionat diverse personaje feminine si masculine. Desi asemanatoare, cele masculine sunt usor de identificat datorita mustatilor. M-a uimit insa sa vad ca am redat personajele feminine cu ajutorul liniilor curbe in timp ce personajele masculine au fost inzestrate cu linii frânte … chiar si fețele lor au forme mai mult dreptunghiulare, pătrățoase, colțuroase, fioaroase :)
Deci la cinci ani asociam curbilinearitatea cu feminitatea !

Fac o paranteza pentru a spune că din prima secunda in care am luat cunoștință de existenta acestei caligrafii tridimensionale, in catalogul unei expozitii din Teheran, gândurile m-au purtat spre poezia lui Khayyam si a lui Rumi.
Peste o perioada de timp aveam sa ascult un interviu in care sculptorul in persoana explica aceasta legatura in amanunt.

Suppose what is in universe, is not
Suppose what is not in universe, is.
~ Omar Khayyam ~

Leave that nothing which seems something
Seek that something which seems nothing
~ Rumi ~

 


Parviz Tanavoli, Red Heech

British Museum
*

Bineinteles ca m-am bucurat ca descoperisem de una singura taina ei. Ulterior am trait aceeasi experienta, adica descifrarea corecta a lucrarilor unei artiste iraniene din noua generatie, si asta cu vreo doi ani inainte ca dânsa sa le fi satisfacut curiozitatea reporterilor, sau criticilor de arta, care se lansasera in explicatii ambigue.

Nimicul, Golul, Hăul Sufletesc, Nimicnicia Vieții … intelesurile lor trebuie deci cautate in literatura misticilor persani, in poezie in general, nu in realitatea imediată, palpabilă până la suferință.

 


Parviz Tanavoli, Poet turn into Heech (2007)

Metropolitan Museum, New York
*

Dar Parviz Tanavoli isi va largi sfera de interpretare. Poetul ce se transforma in Nimic cred că reprezinta  prototipul omului de litere care isi abandoneaza idealul pentru a nu intra in conflict cu regimul, sau, si mai rau, pentru a-si asigura gloria si profitul material proslăvindu-l.
Menirea Poetului e cu totul alta.
Intr-un interviu acordat in 2012 ziaristei de origine iraniana Roshanak Taghavi de la New Provider artistul spunea :

”Why the poet?

This is a good question because, to me, the poet is the highest (caliber) of humanity, and I very much like to treat the poet, more than any other person, artistically. The poet embodies the last stage to full awareness and is — especially now — the philosopher of our times. The poet is a man who feels everything, senses everything but cannot change anything. Through his work, he becomes very wise and knowledgeable and through his awareness comes to discover that he is really nothingness.

It has been some time that our societies have had no philosophy. It is now the poet who determines philosophy and makes a statement and criticizes the structures of our societies. It is in fact the poet who looks at everything with his sharp eyes and tries to reflect it in his artwork.

I would like to add that what I mean by poet is not only a man who deals with writing. In my artwork and sculptures, I focus on just the theme and figure of the poet. But the poet is very symbolic of our artists as well. Artists, to me, are also poets. The artist reveals the lack of philosophy in today’s times and has also taken the place of philosophers. Through his sharp motifs and through his art, the artist tries to show all the negative and horrible things we do to the earth and to the environment.”

Deoarece Gabrielei Savitsky i-au placut in mod special lucrarile incluse in postarea de introducere a operei lui Parviz Tanavoli, îi dedic aceasta a doua postare si totodata va invit sa-i cititi poeziile.

 


Parviz Tanavoli, Heech and Cage V (2006)

*

Pentru a protesta impotriva detinutilor inchisi in Guantanamo sculptorul a creat o noua serie intitulata Heech in Cage. Aceste Heech-uri in cuști si colivii au o forta sugestiva aparte.

O varianta a acestei sculpturi a fost acizitionata de British Museum.

Dar se pare ca Nimicul ofera o inepuizabila sursa de inspiratie.
Dar care e culoarea Nimicului? Are Nimicul o culoare?
Desi întrebările par copilărești, in realitate nu sunt, căci la limita absurdului putem gasi cele mai fantastice raspunsuri.

 

Parviz Tanavoli, Fiberglass Heechs
*

Parviz Tanavoli a experimentat efectul cromatic asupra Heech-urilor. Pentru o scurta perioada a abandonat bronzul in favoarea fibrei de sticla, căutand noi valențe in culoare.

 


Parviz Tanavoli, Standing Heech
(1965-67)
Palatul Niavaran, Teheran
Biblioteca Privata a fostului șahsculptură dăruită reginei Farah Diba
*

Am avut sansa de a o privi in ochi (acei “do chesm” ) si de a o atinge pe Heech. A fost o surpriza nemaipomenita, ramasesem asa ca ‘la dentist’, cand in fața rafturilor cu carti din biblioteca shahului de la Palatul Niavaran am vazut inconfundabila ei silueta …
Nu m-am grabit sa o fotografiez. Am privit-o din toate partile din care a fost posibil sa o privesc.
Am dorit sa inmagazinez in interiorul meu măcar o fărâmă din magia si emoția momentului.
Nu era prima oara cand vedeam in realitate o sculptura de-a lui Tavanoli. Mai vazusem cateva prin parcurile din Teheran si, dupa cum mi-am propus, le voi trece in revista.
Dar nici una din acele sculpturi nu reusise sa intre in rezonanță cu mine … în timp ce aceasta, da!

I’m content with this way: nonexistence.
Why so much advice about existence?
The day I die by that blade, Not-To-Be,
I will laugh at whoever cries for me.
( Rumi )



Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags: ,