la semafor

Posted in portretul de joi on November 10th, 2016 by -X-

 

Portretul de azi face parte dintr-o mini-serie pe care am intitulat-o “february sunny day” deoarece toate au fost realizate într-o zi însorită de februarie.

Așteptând să se schimbe culoarea semaforului am remarcat o fată nerăbdătoare cu un look ce-mi amintea cumva de acel greu de realizat french style.
Îmi pare rău că nu am reușit să o surprind într-un cadru mai larg în care să fie vizibile toate accesoriile și vestimentația.
Acest “chic street style” e din ce în ce mai întâlnit pe străzile din București … ceea ce e un semn bun.
Mie imi place ca ținuta să reflecte personalitatea celei/celui ce o poartă și nu doar promoțiile sau produsele de sezon expuse în vitrine la H&M, Zara, New Yorker, Takko, LC Waikiki, Bershka, Koton, etc.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

de ceva vreme Brâncuși nu mai e al nostru …

Posted in esenţa zborului, personale, portretul de joi on November 3rd, 2016 by -X-

 Constantin Brâncuși performed by Massimiliano Nugnes

 

În ultimele săptămâni a fost mare tam-tam pe subiectul legat de donațiile pentru Cumințenia Pământului.
Dintr-o dată s-a descoperit faptul că Brâncuși e al nostru, ba nu, e al meu și al tău … și tot feluri de sloganuri mai mult sau mai puțin inspirate au început sa sufoce spațiul media si pe cel on-line.

Țin să spun două lucruri ;
- nu am donat pentru Brâncuși
- de multă vreme Brâncuși a încetat să fie și, sau numai, al nostru. Iar asta se întâmplă datorită faptului că alții îl cunosc mult mai bine și îl prețuiesc mult mai mult decât o facem noi.

Acestea fiind spuse revin la portretul de joi.
Este vorba de acel Brâncuși interpretat de către Massimiliano Nugnes în cadrul festivalului Statui Vivante 2016 organizat de Teatrul Masca.
Actorul italian, născut în 1990, prin elemente simple dar temeinic studiate, a surprins foarte bine spiritul sculptorului .

Am scris mult despre Brâncuși în seria esența zborului căci operele lui m-au cucerit de la prima privire, m-au cucerit de pe vremea când purtam ghiozdam și nu știam că Masa Tăcerii pe care o dădeau la Teleenciclopedia reprezintă mai mult “temporalitatea tăcerii” decât o simplă masă ;)

Am inserat o mini-galerie pentru a sustine afirmațiile vis-a-vis de performanța artistică a lui Massimiliano Nugnes dar și pentru a scoate în evidență faptul că Teatrul Masca chiar e un teatru de anvergură europeană.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr
Tags: ,

o voluntară … voluntară ;)

Posted in personale, portretul de joi on October 27th, 2016 by -X-

 

În aglomerația de la Teatrul Național, printre standurile multicolore ale ambasadelor, am remarcat-o cum se mișca cu pași mărunți și zâmbetul mereu pe buze.
Mignonă și blondă, nuanța aceea de fân cosit ce strălucește sub razele soarelui, era și posesoarea unei perechi de ochi scânteietori. Nu mai vorbesc de cosițele de Ileană Cosânzeană ;)

Am fotografiat-o de mai multe ori de la mare distanță și de fiecare dată am avut ghinionul ca cineva să-mi strice imaginea. Portretul cu care am deschis blogul, după cum bine se observă, e rezultatul unui decupaj prin care am îndepărtat “balastul” nedorit.

Vizitatorii de la Festivalul Ambasadelor îi cereau frecvent explicații, sau pliante, sau pur și simplu făceau conversație cu dânsa. Ea le răspundea tuturor cu răbdare, grație, energie și multă bunăvoință.

La un moment dat m-am hotărât să o rog să-mi pozeze. De obicei nu fac așa ceva. Îmi place să surprind personajele fără ca ele să-și dea seama că sunt urmărite, sau, dacă și-au dat seama, nu le cer să stea într-o poziție anume.

A acceptat propunerea și am conversat puțin despre exponate, mai ales cele prezentate de Republica Populară Chineză.
Astfel am aflat că face muncă de voluntariat la Festivalul Ambasadelor și că studiază “relații internaționale” … sau cam așa ceva.

I-am făcut vreo șase fotografii, cu setări diferite, fără ca măcar una să mă fi mulțumit 10%.
În toate aceste fotografii se materializa un chip frumos dar crispat și niște ochi care își pierduseră din strălucirea diamantină.

Nu știu cum veți considera voi însă eu cred ca primul portret, realizat pe furiș, e mult mai reușit deoarece redă mult mai bine spiritul personajului.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

artizanul

Posted in portretul de joi on October 20th, 2016 by -X-

*
Îl mai văzusem la alte târguri sau evenimente culturale și de fiecare dată îi remarcasem privirea inteligentă și o anume detașare cu care privea mulțimea ce invada zona rezervată artizanilor.
L-am fotografiat de mai multe ori, de la distante diferite, din unghiuri diferite, dar nici una din captări nu m-a mulțumit deoarece în nici una nu reușisem să surprind ceea ce doream să surprind.

Într-una din zilele dedicate Poveștilor de București am trecut prin fața standului unde își expunea cămăsile tradiționale.
Personajul discuta aprins cu cineva descriind mișcări ample cu brațele.
La un moment dat, nu știu cum, în aglomerația aceea infernală, și-a dat seama că o cameră foto îi urmărește mișcările.
Brusc a întrerupt dialogul și gesticulația și m-a privit fix câteva secunde. Am înțeles din privire, dar și din zâmbet, că acea întrerupere fusese făcută în mod special pentru a-mi da răgazul să îl fotografiez.

Cât de reușit sau nereușit e portretul de azi îi las pe cititori să hotărască ;)


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr

zi însorită de februarie

Posted in curiozitatea e un defect magic, personale, portretul de joi on October 13th, 2016 by -X-

 

*
Am remarcat-o în fața mea datorită părului răsfirat pe spate, cu firul lucios și sănătos, dar mai ales mersului. Un mers grațios, suplu, cu pași fermi ce trădau o mare siguranță de sine, și, presupuneam eu, o frumusețe naturală.
La intersecție drumurile ni s-au despărțit și-mi părea rău că nu reușisem să-i văd chipul. O simplă curiozitate menită să-mi confirme, sau nu, profilul făcut în acel minut cât am urmărit-o cu privirea.

După mai bine de o oră, întorcându-mă aproximativ în același loc, am realizat cu surprindere că ea statea pe cealaltă parte a străzii așteptând să se schimbe culoarea semaforului.

Am scos camera foto, care rămăsese deschisă după vizita de la Biserica Curtea Veche, și fără să mai schimb setările, nici nu cred să fi avut timp, am fotografiat-o. Trei clickuri, toate destul de reușite, plus satisfacția de a vedea că nu greșisem prea mult în aprecierile mele.


Free website hit counter

var sc_project=6753314;var sc_invisible=1;var sc_security=”9c4f7fca”;

counter on tumblr