Sa zicem doar ca vineri am facut cunostinta cu sistemul medical din Scotia, fara voia mea: mi-am scrantit glezna venind de la cumparaturi ( imaginea clasica a mamei americane cu pungile de hartie de groceries neatenta ). Umflandu-mi-se si ajungand la de 3 ori circumferinta normala, nemaiputand incapea in pantof +- durerile facerii la pachet, am zis ca iar mi-am fisurat-o si am purces la drum. Am sunat la 999, ( National 24/7 Health Assistance ) mi-au luat datele, m-au interogat, au hotarat ca nu merit o salvare insa m-au sfatuit ca in 4/5 min sa fiu la Urgente. Am luat un taxi, am platit 7.5£ pentru vreo 2 km ( scumpe ca naiba ) si am ajuns sontac sontac la ED.
Tin sa va anunt ca m-a preluat o asistenta foarte simpatica, m-a varat intr-un scaun cu rotile chiar daca tineam mortis ca pot merge ( nu voiam sa-mi zdruncine ego-ul de biped ), mi-a luat datele personale, m-a suit pe un pat mobil si s-a intretinut cu mine pana la consultul medicului. Medicul a venit in aprox 5 min, simpatica imi atingea fin glezna…m-a trimis la raze. Inca un 10 min ( deplasata cu patul mobil de personalul specializat in impins pacineti:)). Tanti de la raze deosebit de amabila, intretinut inca 3 minute. Primit ciocolata Galaxy ( cu bucati de prajitura inauntru ). Ajuns la medic, citit radiografii, verdict: entorsa gradu’ 2, se vindeca de la sine in 3/4 saptamani.
Per total am petrecut nici juma de ora la urgente, oameni amabili, cu toate ca nu am Blue Cardul ( asigurare medicala ) nu am platit un sfant pentru ca aici interventia la urgente e gratis daca esti domiciliat in UK si am primit un pumn de medicamente de durere ( ciudat, contin 70% codeina o substanta interzisa in Romania:)) de altfel ).
Pentru ca din cauza codeinei nu-mi mai simt piciorul deloc ( scapat inclusiv de durere ), am zis ca wtf, daca tot o sa fiu in postura tampita de a schiopata si de a nu ma putea deplasa singura 3 saptamani macar sa ies din casa sambata seara.
Am sunat un prieten, a venit dupa mine si in 2 min am aterizat in cel mai apropiat pub posibil ( cel la care fusesem pentru postul de chelnerita si de unde nu primisem nici un raspuns inapoi…pf ) .
Comandat “Placinta Ciobanului”, el baut Guiness-eu cidru…Oamenii in Dundee cred ca sunt abia la a 2-a generatie de ‘oraseni’…Inca au mentalitatea specifica satului: oameni deschisi, prietenosi, fara prea multe griji, scopul lor primordial e sa se simta bine si sa se bucure de viata simpla ( o femeie, o bautura, o mancare, un iesit in oras). Spre deosebire de Timisoara, acilea in fiecare seara tavernele sunt pline ( nu, nu doar cu marii betivi ) ci si cu oameni simpli, trecuti bine de 30/40, cu familii care dupa o zi de munca vor sa manance si sa se simta bine pentru 2/3 ore in compania prietenilor ( un popor tanar, care nu a cunoscut altceva, fara prea multe cicatrici in comportament si mentalitate, insa la fel de necizelat si brut ca jocul de rugby ).
Cum calatorului ii sade bine cu drumul, ca sa mi se arate ca taverna fu o decizie buna, tam-nesam au venit si 3 tipi care au pus-o de o muzichie live…Blues, country si iar mult cidru.
//talentu meu la filmat cu mobilul e similar cu cel la pozat