A doua zi in Londra ( duminica ) ne-a adus cu ea soare in suflet si deasupra capetelor tulburi de la berea cu o noapte inainte.
A fost o zi perfecta in sensul in care am compensat din plin lipsa vizitarii obiectivelor turistice de sambata…am vazut Parlamentul, Abatia Westminster, Speaker’s Corner, am purces intr-o croaziera pe Tamisa ( doar 5.6£ pentru ca aveam un pass de o zi pe metrou -> 4.7£ ).
Capitanul vasului, un englez tipic cu un umor negru, m-a binedispus pentru toata dupa amiaza…Trecut pe langa London’s Eye,Tate Galleries, London’s Bridge, Towers Bridge, Tower of London si vreo doua/trei rate salbatice pe Tamisa.
Seara pe la 17:00 ne-am dat intalnire iar cu celelalte doua companiere in Trafalgar Square. L-am vazut pe Nelson sus pe piedestal inconjurat de 4 lei ( oribila ofranda adusa razboiului ) si doua fantani arteziene ce-si schimbau culoarea la cateva minute. Kitchios.
Singura cladire deosebita e cea a Galeriilor Nationale, unde cu siguranta o zi nu ti-e indeajuns pentru a admira toate lucrarile expuse. Intrarea e gratis ( o bila mare alba pentru engleji care vor sa-si culturalizeze populatia ). Cum mai aveam doar o ora la dispozitie pana la inchidere am fugit intr-un suflet la impresionisti si da, momentul meu de glorie, climax, extaz, orgasm, ziceti-i cum vreti a fost Paul Cezanne - Les grandes baigneuses.
Ce-mi place in Londra e all you can eat-ul chinezesc unde contra unei sume modice de 5£ ne-am ghiftuit dupa experienta artistica de dinainte.
Am ajuns in Victoria apoi si am baut in pubul Shakespeare cu ceva post-punk gadilandu-ma pe fundal.
A treia zi ( luni ) dimineata pe langa Hyde Park am gasit un bistro italian unde ( evident ca ne asteptam ) doua romance frumoase vindeau sandwitchuri si alte delicii celor dornici si cu dare de mana. Mi-a placut sa comand ceva in romana asa ca latte-ul si sandwitchul vegetarian au cazut ca o bomboana pe toppingul tortului.
Next stop: Manchester.
Keep in touch!
//daca aveti impresia ca am stilul unui kinder de clasa a cincea la naratiune, nu va inselati prea mult:)), insa voiam sa punctez pas cu pas actiunile mele din Londra spre a le lasa urmasilor si urmasilor mei ca ghidaj:))
//daca va intrebati cum de am fost in stare sa suport chinul Londrei cu glezna umflata…raspunsul e: codeina!
//later edit: da, am uitat sa va precizez de aventura pe Oxford si Bond Street, demna de oricare pseudo VIP romanesc sau pitipoanca: Armani, Gucci, D&G si alte cele pe care nu le tin minte:)))
Bon, se facea ca va povesteam mai demult ca-mi astept niste prietene in Dundee. Ei, minunea s-a intamplat. Am impartit camera vreo 4 zile. Printre altele, am revizitat Dundee, ele Edinburgh si apoi impreuna Broughty Ferry ( o suburbie a orasului, statiune la mare ): vazut castelul Broughty, desenat, atins lebede, dat cu leaganu in parc, admirat marea in mijloc de octombrie.
Apoi ne-am mutat existenta in Londra. Cum am ales megabusul ( biensur, cea mai ieftina varianta de deplasare pe la 36 £ dus intors) am facut 13 ( treisprezece !!!!) ore pana in Londra ( cu trenul faceam doar 5, insa era de aproximativ 3 ori mai scump ).
Am ajuns sambata dimineata intr-o Londra ploioasa. Ne-am cazat la Hyde Park Hostel ( langa statia de metrou Bayswater, in zona 1, central ). Am platit 24 euro/caciula pe o noapte, ieftin ca braga. Apoi am priceput de ce: am gasit la fata locului un hostel mizerabil, cu covoare rupte, geamul camerei noastre nu se inchidea asa ca am avut vreme sa-mi imunizez organismul prin metode extreme, insa avantajul de necontestat al afacerii in sine era totusi locatia de nota 11 ( centrul centrului, vorba ceea, in Londra ).
Imediat dupa debarcarea in hostel si socul mizeriei din el, urma sa ma intalnesc cu o alta prietena intr-un pub Black Lion ( am observat ca in Londra exista o variatie bogata pe tema: White Lion, Red Lion, Grey Lion…:)) si s-o cazez in hostel. Intalnirea s-a produs, scena demna de filmele siropoase cand aproape am sufocat-o de drag…neesential.
Apoi aventura a inceput in adevaratul sens al cuvantului. Impreuna cu tovarasa mea de nebunii, am luat Londra la pas ( a se traduce metrou ). Circle line e exact linia centrala de trebuia s-o urmam cu sfintenie, insa din neatentie ne-am suit in alt tube si am ajuns in afara Londrei la…Wimbledon!!!
Acolo am trecut un deal si hop tup ne-am trezit intr-un satuc englezesc ( nu mai tin minte exact parametrul nume).
Ca tot turistu ratacit am luat biserica din sat ca reper pentru o viitoare dezmeticeala din socul ratacirii. Cand colo, inauntru o nunta in plina desfasurare. Mai mai ca eram sa fim invitate la receptia de dupa, insa ultima drama de verticalitate ne-a indemnat sa refuzam politicos invitatia, asta in ideea in care noi eram in bocanci, plouate, ca turistu sarac iar barbatii de pe acolo la frac si femeile cu palarii fistichii.
Mai spre seara ne-am intalnit cu celelalte doua fete sugubete in Covent Garden unde am dat o tura de shopping femeiesc, am mancat. si conform principiului sanatos “Bah, ce-i aia de straluceste in fata? Hai sa vedem!” am ajuns in fata Lojei Masonice din UK, cladire impresionanta si plina de simboluri arhitecturale:)). Initial eu am crezut ca e o biserica, ceva, apoi intreband un indian ni s-a explicat politicos ca e ‘un club’. Dupa ce am mancat un corn cu iaurt pe fuga am avut un moment de inspiratie si ne-am dat seama ca de fapt avem onoarea sa respiram aerul mesterilor zidari britanici. Quel reve!:))
Ne-am mai plimbat inca vreo 2 ore aiurea pe strazi prin Picadilly si am cinstit cate o bere sau doua dupa gust inapoi in Black Lion langa hostel.
Prietena s-a dus noaptea dintr-un imbold boemic sa se plimbe si s-a ratacit. Am aflat a doua zi ca a lipsit vreo 2/3 ore…povestea ei.
