ai prieten???? nu-mi mai pari interesanta

si-a luat la revedere si a inchis telefonul
o luna de zile ma sunase inainte. Am vorbit de Tears for Fears, de Pat Matheny, de Schiller, de pedagogie, de nimicuri, de demodatii care nu au telefoane mobile si lasa laptop-ul sa se prafuiasca in dulap(el)…
“Cand te intorci in Frankfurt mergem la talcioc sa te ajut sa cumperi o bicicleta rosie tip DDR (Germania de Est) si ti-o pun la punct ca sa fie folosibila!!”
Si de-odata nu mai eram amuzanta; am picat sub nivelul marii; si numele meu nu mai era in carnetelul de telefoane scris poate cu penita. Si nu mai vrea sa vorbeasca NIMIC cu mine.
cred ca pentru a sta de vorba cu cineva aici trebuie sa ai un tel de la inceput. Altfel energia depusa nu isi scoate profitul emotional BAGAT in discutie. Bagami-as picioarele!
acum am invatat: Am prieten, dar nu e o boala contagioasa!

Locatie: Frankfurt am Main
Subiect:el, 55 ani si eu, prietenoasa din fire

vreau sa strang in brate o oaie

floricele_galbene

si vreau sa stau intinsa pe iarba printre floricele galbene si o capra sa pasca langa mine. Si sa ma traga de par…      …  Din greseala. Si sa ma strige pe nume… Mahaha rinehehehelaahha
Asta vreau sa fac. Ah da, si sa strang in brate o oaie :)

cu oaia_

M-a dus un prieten la o ferma. Asta se intampla in mai. Cred ca mieluselul e acum o oita mare :)

Leii nostri

Doua articole, doua propuneri. Cum v-ar place?

Banii, valori neobservate din mainile noastre

IMSG Romania – Branding increases the value for Money

romaniainavangarda_allierisiazipentrumaine_all

Free body culture

La cursul de gremana am ascultat o melodie unde a aparut cuvantul FKK. In germana inseamna Freikörperkultur. Adica nudism sau naturism.

2

Ca sa clarific, aici in Germania e la moda sa mergi la baia termala (mixta sau pe sexe) in curu gol, cu poponeata in aer sau cu tatele in vant  iar vara plaja la fel, fara griji. Adica nu sunt plaje separate, cine are chef sa se dezbrace complet n-are decat.

Discutia a pornit de la profa de germana careia nu ii convenea ca intr-o terma de genul asta persoanele se schimba in incinta bazinului, chiar daca exista garderobe la intrare. Ca daca ea nu are chef sa vada asa ceva, de ce trebuie sa vada. Eu nu intelegeam ce conteaza ca si asa toti sunt dezbracati acolo. Discutie mergea mai departe ca in asfel de locuri nu iti mai poti aduce copii, ca vad ce nu trebuie. Iti dai seama !!!!

1

Si aici apare subiectul meu. Ce vad copii acolo si nu trebuie sa vada? Voi aveti prieteni mici de familie care v-au pus sa le aratati cum arata o ţâţă sau un organ sexual, ca ei au vazut pe gaura cheii de la baie la parinti dar nu le-a ajuns? Adica n-au vazut prea bine.

Parerea mea sincera e ca un copil trebuie sa stie cum va arata in viitor. O curiozitate satisfacuta la nivel vizual  nu va deveni niciodata obsesie. Dupa cum spune si Ana Savin  in Totul se intampla inainte de 6 ani, o atitudine destinsa in privinta nuditatii e cea mai portivita.

un extras relevant:

[...]ne putem arăta nuditatea acasă, în faţa copiilor? În epoca victoriană, părinţii nici măcar nu-şi imaginau că copiii i-ar putea vedea vreodată dezbrăcaţi sau în ţinută lejeră. Uşile băilor erau închise cu cheia. În zilele noastre, mişcarea inversă pare a fi atins extrema, iar uneori părinţii se arată goi în faţa copiilor până la vârsta de zece ani şi char mai târziu. Care este cea mai bună atitudine?

În general, cred că atitudinea  mai destinsă, care predomină în zilele noastre, este mult mai sănătoasă pentru sexualitatea copiilor noştrii. Cred că pâna ce copilul ajunge la şase ani, este de dorit o politică foarte liberală în ceea ce priveşte nuditatea în casă. După şase ani, cred că lucrurile ar trebui să se schimbe. În mod obişnuit, până la vârsta de şapte sau opt ani, copiii manifestă un soi de pudoare instinctivă, pe care noi, părinţii, ar trebui să o încurajăm. Atunci, un copil ar putea să ceară ca uşa de la baie să fie încuiată când face duş. Să respectăm dreptul său la intimitate. Din acest moment părinţii ar trebui să fie atenţi şi să se acopere suficient când îşi fac toaleta.

Motivul pentru care părinţii trebuie la un moment dat să-şi schimbe atitudinea este că un copil de zece ani, care îşi vede părinţii dezbrăcaţi, poate avea parte de o stimulare sexuală. Această stimulare precoce poate să producă probleme.

Un copil de nouă ani pe care l-am urmărit la psihoterapie poate ilustra acest fapt. Pe lângă faptul că îl vedeam pe copil o dată pe săptămână, îi vedeam şi părinţii împreună, o dată pe lună. Între alte probleme, copilul era în mod anormal preocupat de problemele sexuale. M-am documentat asupra atmosferei din familie pe plan sexual şi am aflat că mama, care se lăuda că a depăşit tabuurile epocii victoriene, deseori nu purta decât un slip si un sutien. Această mamă a fost surprinsă când am sfătuit-o să-şi schimbe obiceiurile vestimentare deoarece fiul ei era prea sensibil la ele. “Dar nici măcar nu-şi dă seama!” spunea ea. Soţul său, ceva mai realist, spune: ” Draga mea, treaba asta mă afectează pe mine, cred că în aceeaşi măsură şi pe el!” Ceea ce era adevărul.

Părerea mea este că atât părinţii cât şi copiii trebuie să adopte în mod natural un comportament ceva mai pudic la vârsta şcolii primare. Până atunci însă, ei pot avea o atitudine mult mai destinsă în ceea ce priveşte nuditatea

Ce mai fac in ultima vreme

Maioneza.

N-am facut in viata mea, si vroiam sa vad daca reusesc sa mi se taie. A invins ea. Maioneza. Si pentru a mai adauga o reteta de maioneza la gramada care exista pe internet, cititi aici pentru ca a reusit unui neprofesionist:

160g ulei floarea soarelui | un galbenus de ou cu o parte de albus care contine “originea” | o lingurita de mustar | Toate la aceeasi temperatura. Se freaca stiti voi cum. Asa cum se freaca menta. Muuult (mi-a luat 25min in continuu) | Galbenusul cu mustarul se amesteca la inceput si apoi picatura cu picatura uleiul | Se invarte cu o lingura de lemn in aceeasi directie | La sfarsit se adauga sare, piper, lamaie, zahar, smantana lichida | Smanatana se pune tot cate un pic, cat e nevoie sa fie de moale maioneza  | Am stat cu o maioneza de la Knorr intr-o lingura si cu maioneza mea in altra. Fix la fel nu era, pentru ca eu nu aveam conservanti :p

Pentru ce imi trebuia maioneza se vede mai sus. Oua umplute.

De Anul Nou am baut Scufita Rosie.

Eu nu cumpar dupa rating-ul care il aud la radio sau citesc in reviste, eu cumpar dupa numele produselor. Asa, cum imi vine. Spumantul de fata se numeste Rotkäpchen, adica Scufita Rosie. Mie mi-e comic personajul, povestea, si bancurile. E si prima poveste pentru copii care am auzit-o in italiana. Uite cum se traduce in alte limbi, si vedeti de unde vine originea in româneste:  italiana: capucetto rosso | spaniola: caperucita roja | greaca: kokkinoskoufitsa | engleza: little red riding hood | croata: crvenkapica | estoniana: punamutsike | poloneza: czerwony kapturek | letona – sarkangalvite  | chineza: xiăo hóng mào | macedoniana: crvenkapa | islandeza: rauðhetta

Invat germana deci citesc povesti pentru copii.

Pippi Langstumpf. Adica Pippi cu sosete lungi. Fata cu parul de foc, cu doua codite perpendiculare pe cap, cu pistrui si un zambet laaaarg. Cu rochita galbena prea scurta, sub care se vedeau pantalonii scurti albastrii cu buline albe si ciorapii lungi; unul negru si unul in dungi galbene cu negru, cu pantofii prea mari pe care ii daruise tatal sau: “Uite, sa ai ceva in care sa cresti! ”

Imi cumpar flori.

In spiritul articolului despre trandafiri al Iuliei, n-am rezistat in fata unui buchet de trandafri tranfafirii :p. Aici ii gasesti in supemarket si un buchet cu 15 fire costa 2€. Eu nu intelg de ce la noi in piata sunt mai scumpi…..

.

.

Ma dau prin magazinele turcesti.

Si gasesc tot felul de kestii care erau la noi dupa revolutie: Gen TopiTop sau un fel de buscuiti rotunzi cu spuma de-asupra si iveliti in ciocolata.

Bine, pe langa imi tot cumpar chestii mai ciudate: dulceata de petale de trandafiri, pasta de mac (de intins pe paine), branza impletita. De fapt ma distreaza ca citind numele produselor, gasesc originea de la mai multe cuvinte romanesti: Visna, Kayısı, Anason, Kimion….

Am gasit un bar romanesc….

Specificul barului lasa de dorit… Dar uitandu-ma mai bine la poza am vazut ceva interesant. Un balcon aditionat!!!!! Se vede de-asupra sirului de ferestre rotunde. Maine merg sa fac mai multe poze.

Da, noroc cu barul de manele, ca altfel pierdeam detaliul. Detaliu care nu e unic in Karlsruhe in ceea ce priveste aditiile noi la cladiri existente. Lucrez la un document mai detaliat privind acest subiect iar apoi am sa il postez.

Prima zi de lucru, prima saptamana de acomodare

Se cheama ca acum ei imi fac input-ul iar cand incep lucru in adevaratul sens al cuvantului, vor sa vada output-ul.

Start 17 noiembrie 2008

52 kg

Primesc: Un plic cu contractul pe care trebuie sa il semnez. Un alt plic cu doua foi, o cartela pentru a manca la cantina si un detector cu magnet care trebuie sa il trec prin fata unui aparat de cate ori ies sau intru in cladire. Asa mi se contorizeaza timpul.

Cele doua foi sunt de fapt capitolele introductorii pe care trebuie sa le parcurga cu mine anumite persoane din firma pe care nu le cunosteam si care apoi semneaza …

In acelasi tmp cu mine mai incepe lucrul un baiat care e de origine rusa. Dar nu ne-au pus la aceeasi lideri de proiect. Deoarece el va fi trimis cu lucrul in Rusia.

Step 1. Mi s-a aratat cladirea (mi se mai aratase o data cand am dat interviul dar de geaba, ca pentru mine era un labirint.) Sunt patru nivele principale si doaua secundare legate de o scara principala si una ascunsa pentru birouri ascunseJ

Demisol: IT, plotting room (cu un aparat care impatureste hatiile !!!), interior design, biblioteca.

Parter: Hol de primire, secretariat si grupul de lucru pentr lucrari in afara tarii.

Etaj 1 Grupul de lucru pentru proiecte interne.

Etaj 2 O sala de sedinte

Parterul si etajul 1 au acele nivele intermediare in care intri coborand cateva trepte. Acolo stau liderii de proiect si alte personaje importante corespondente parterului sau etajului 1.

Step 2 Mi s-a aratat locul meu de lucru- calculatorul cu doua monitoare, adresa noua de mail, numarul de telefon de la lucru si tot sistemul din calculator cum functioneaza. Adica: sub ce nume (cod kilometric) se salveaza proectele, in ce foldere se pun plansele, cate directoare sunt si la ce se folosesc. Si TOT e in Germana….. ooooof.

Step 3 Eu si rusul care a inceput lucrul o data cu mine am foti luati de mana si prezentati la toata compania. Asa mi-am dat si eu seama cati alti rusi, turci, kazakstanezi, italieni, polonezi, unguri, belgieni si romani mai lucreaza aici. Cele doua doamne romance sunt inginere si de peste 30 ani tot aici activeaza. Asta da fidelitateeeeee.

Step 4 Aflu proiectul la care voi lucra din decembrie si echipa. O gradinita pentru copii intre 1-3 ani. Am sa povestesc pe Arhipoezie despre programul acesta nou din Germania care a aparut prin lege.

Step 5 Pana in 1 decembrie sunt in training-uri de programe cu care voi lucra: InDESIGN 3.0, AutoCAD Revit. Am facut deja un training de InDESIGN in care se compun brosurile de prezentare pentru clienti.

Step 6 Primesc o parte dint-un proiect la care sa lucrez. Asa, ceva light in Photoshop. De colorat o fatada si propus cateva nuante de culori. Aici am dat de o piedica. Cum transformi culorile din stas-ul RAL in RGB pentru Photoshop? Dar am niste colegi tzutz care imi spun imediat pe cine sa intreb. Sau ma trezesc mai incolo cu alti colegi pe care nu ii cunosc pentru a-mi recomanda unde sa merg sa intreb. Misto! Am senzatia ca sunt eficienta si nu pierd vremea cautand aiurea.

Colegii (de toate varstele): se bucura ca au cu cine practica limba engleza. Dar mi-au promis ca vor vorbi germana corecta si fara dialect cu mine, ca sa inteleg. Nu sunt reci, si nici seci asa cum am fost avertizata. Am cu cine glumi.

Step 7 A veniit weekenduuuuuu. Sambataa am primit o introducere in istoria si arhitectura orasului Karlsruhe de la o prietena. Tot pe Arhipoezie voi povesti :)

End of week 24 noiembrie 2008

52 kg

ninge frumos afara

Bem-vinda a Karlsruhe

Am ajuns in Germania , dar am nimerit intr-un ambient brazilian: hamac albastru in living, ceaiuri traditionale pentru dureri de cap, plante de mestecat pentru dureri de stomac, muzica braziliana, poezii in portugej :) , vederi exotice, carpete colorate, lanturi si curele din samburi. Dar background-ul e perfect deutsch: peretii albi, mobilier alb, usi albe… un fel de spital cu tematica braziliana.

Am sunat inante sa intru in Kalsruhe, sa imi anunt gazda ca vin intr-o ora. “Alo, cu doamna Ingo va rog”

“Da, aici Ingo!” imi raspunde o voce barbateasca.

Era un barbat !!!

Si eu eram convinsa de doua saptamani incoace ca m-am conversat de pe mail cu o doamna …

Deci el e Ingo- neamt cu trei copii dintr-o alta casatorie. Ea e Valeria- brazilianca si acum e in Brasil. Nu, copii nu stau in apartament.

Stau la trei statii de gara (eu, nu copii). Detin o camera cu vedere la strada si am fost avertizata ca vis a-vis e un apartament de la care cineva sta si se holba la camera mea si se roaga in mod ciudat pe balcon. Boh…. astept sa vad.

Saptamana viitoare vine o chinezoaica sa ne gateasca a la chinese !

Merg sa imi beau apa fierbinte cu lamaie si sa nu las sa mi se strice un sadwich de pe drum.

Pentru oaspeti exista o saltea in plus, hamacul albastru si o canapea in living. Asa ca incep sa Va astept!

Silvana – rebranding just for the sake of it

Study case : Silvana cu capsuni wannabecome….

inainte :
Nume : Bomboane umplute cu marmelada de fructe (18%)
Producator : S.C.C Kandia-Excellent S.A. Sos Viilor 2, Bucuresti Romania

acum:
Nume : Bomboane capsuni si frisca, cu crema (9%) de capsuni
Producator : Kent Turcia pentru Cadbury Romania, Sos Viilor 20, Bucuresti, Romania

.


(unde apare in noua bomboana crema de pe ambalaj ????)

.

Atunci semanau cu bomboane comuniste, acum seamana cu Solano, Werther’s, Alpenliebe. Au aceeasi textura fina, aceeasi duritate a bomboanei, acelasi gust dar cu alte denumiri. Caramelele gumoase au disparut, la fel si marmelada din bomboanele cu visine si capsuni. Sloganul de dinainte era Calitate si traditie !, si avea logo acel bradut care statea ca simbol al padurii (silvana). Acum bomboanele sunt “Mai fine, mai delicioase !” si au ca logo bulina de placere.

Voi ce ati fi facut? Ce ati fi ales ca si rebrand-uire pentru aceste bomboane?

Avand in vedere traditia, eu as fi mers catre ceva care dadea spre traditional de calitate
Mi le imaginam oarecum in aceeasi forma ovala, eventual cu matrita de o forma mai recenta: cu litera S pe ele si invelite tot in ambalaj care se rasuceste la capete, textura mata (plastic ce pare a fi hartie), fond beije cu modele fine de dantela scrobita, si scris cu culori bodeaux, verde inchis

As fi facut si o editie speciala de cutii cartonate cu bomboane elegante in ele ca sa le poti da cadou.

De exemplu, ce au scos acum iaurturile Napolact: Iaurt cu gust de la bunica: iaurt cu dulceata de cirese amare, nuci verzi, trandafiri si capsuni. Nu e misto? Napolact, o firma de produse lactate cu traditie de peste un secol face apel la trecut, la gusturile de odinioara; insa Silvana se innoieste complet si se integreaza intr-o mediocritate pe piata.

la mine nu ies porumbeii, ies ciresele