blogu' lu' gigi

Geografia femeii si a barbatului.  )

http://www.bastarzii.com/node/view/42545

Iata cateva exemple despre asa-zisele metode de prevenire a terorismului intr-un film documentar realizat de britanici si o demonstratie a celor de la IMB despre cum pot fi monitorizati subiectii care poseda implantul RFID . Monitorizare

In cele ce urmeaza voi detalia aspecte foarte putin dezbatute zilele acestea, de cand a inceput polemica iscata de noile pasapoarte, dar necesare pentru a intelege ca ELITELE construiesc neabatut un drum inceput mai demult: SUPRAVEGHEREA TOTALA. In preambul, urmariti va rog documentarul:

IBM, VeriChip si al patrulea Reich

Implantarea de cip-uri

” În spatele sistemului perfect al cărţii de credit, al codului de bare, realizat prin computer, se ascunde o dictatură universală, se ascunde sclavia, robia faţă de antichrist”

Cuviosul Paisie Athonitul

Miliarde de dolari sunt cheltuite pentru instalarea a milioane de camere de supraveghere în fiecare oraş si satuc din SUA si Marea Britanie . Programele de calculator pentru citirea plăcuţelor de înmatriculare urmăresc mişcările americanilor indiferent unde merg aceştia. Noi sisteme sunt instalate pentru scanarea feţelor, citirea buzelor şi analizarea mersului. Sub Legea trădătoare a Comisiilor Militare, cetăţenii americani pot fi arestaţi în secret, deposedaţi de cetăţenie şi transportaţi pe calea aerului în tabere de tortură din afara ţării şi executaţi tot în secret. Sub secţiunea 802 a Actului Patriotic, toate infracţiunile sunt considerate ca fiind terorism. Echipajele Poliţiei Federale numite echipe VIPER obligă în mod aleatoriu americanii să se alinieze si să-şi prezinte actele. De la trotuarele din Miami sau pasajele subterane din New York si pana la străzile din Houston, Texas, cetăţenii sunt percheziţionaţi de brigăzi de poliţie paramilitară puternic inarmate de cate ori acestea o doresc .

COMISIA EUROPEANA pune in practica un proiect de 3 ani pentru a introduce cartile electronice de identitate in Europa si sa le faca pe cele existente recunoscute in toate tarile Uniunii. Cartile electronice de identitate au un microcip incorporat RFID, care permite detectarea posesorului unui asemenea card de la distanta, fara ca acesta sa fie constient ca e urmarit!

Proiectul inital de 20 de milioane de euro va porni in 13 tari urmand a fi extins dupa ce se va confirma functionabilitatea lui. Pretextul oficial este de a face ca persoane din diferite tari sa aiba acces la “facilitati” din statele pe care le viziteaza pe baza acestui card. In realitate, se doreste instituirea unui control totalitar asupra cetatenilor! Fiindca noile carti de identitate electronice pe care vom fi fortati sa le acceptam, vor contine toate datele noastre biometrice (amprentele digitale; dar si cele ale irisului; fizionomia)! Deja, oricine calatoreste in SUA (dar si in alte tari din lume) este supus unei astfel de masuri (prelevarea datelor biometrice)! Nu mai vorbesc de angajatii diverselor companii care sunt fortati sa se lase amprentati pentru a-si putea pastra slujba .

Sursa : Eurosceptic

EAN-13 (European Article Numbering = Numerotarea Europeana a Articolelor) este varianta pentru Europa si restul lumii si se pare ca va fi folosit pentru stabilirea unui cod numeric matricol unic (C.N.M.U.) pentru fiecare individ, cod ce urmeaza a fi inscris pe noile cartele europene de identitate .

În mai 1997, brevetul înregistrat în S.U.A. la nr. 5629678 a fost acordat unui “Sistem de observare, de reperare si de regasire personala“, constând dintr-un emitator–receptor microscopic (numit si “purice electronic miniaturizat“), suficient de mic pentru a putea fi implantat chiar si oamenilor. Cip-ul îsi poate înmagazina energia gratie unui sistem integrat electromecanic, care controleaza întregul ansamblu, precum si activarea sa. Aceste proprietati îi permit cip-ului implantat o functionare de mai multi ani, fara a fi necesara înlocuirea lui. Emitatorul–receptor integrat în cip poate transmite si primi continuu date si comenzi, permitând astfel localizarea sa continua si imediata prin tehnologia GPS (”Pozitionarea Globala prin Satelit“).

La 10 decembrie 1999, compania Applied Digital Solutions a achizitionat patentul pentru aceasta tehnologie pe care a numit-o “Digital Angel“. Ea si-a devansat concurenta reusind, prima în istoria cercetarii si tehnologiei observatiei, sa micsoreze pâna la dimensiunile unui bob de orez cip-ul electronic, care poate fi implantat atât animalelor, cât si oamenilor, si care poate ramâne permanent în organismul acestora.

Posibilitatile de implementare sunt: imediat sub piele, ascuns în obiectele personale, în aparate electrocasnice, calculatoare, telefoane celulare, etc.

În corpul uman, functionarea este asigurata prin activarea unui sistem electromecanic de catre contractiile muschilor. Cip-ul poate fi activat de beneficiar sau de la o statie de observare si reperare de la distanta. Se asigura în acest fel posibilitatea urmaririi pe timp nelimitat a oricarei persoane. Tehnologiile foarte avansate au asigurat deja, în cadrul unor proiecte secrete, manipularea psihica prin intermediul unor cip-uri asemanatoare, ajungându-se chiar la declansarea unor reactii de violenta, pasivitate, ascultare totala, etc.

Directorul Richard J. Sullivan presedintele consiliului de administratie al companiei Applied Digital Solutions a afirmat recent cu privire la potentialul “nelimitat” al cip-ului sau:

“Desi nu ne aflam decât în faza de început a dezvoltarii cip-ului, întrevedem deja utilizari de avangarda în numeroase domenii distincte, de la monitorizarea medicala pâna la “aplicarea tehnologica” a legii.”

Cipurile RFID (identificare prin radio-frecvenţă) incluse în autocolantele inspecţiei de stat SUA şi în etichetele de taxare sunt deja folosite pentru a urmări populaţia. Noul sistem este de asemenea presupus a controla creşterea şi dezvoltarea, sau aşa-numita “creştere inteligentă”. Creşterea inteligentă nu este nimic mai mult decât un efort de a aduce controlul în oraşe.

Whether you’re trying to solve a tough problem, start a business, get attention for that business or write an interesting article, creative thinking is crucial. The process boils down to changing your perspective and seeing things differently than you currently do.

People like to call this “thinking outside of the box,” which is the wrong way to look at it. Just like Neo needed to understand that “there is no spoon” in the film The Matrix, you need to realize “there is no box” to step outside of.

You create your own imaginary boxes simply by living life and accepting certain things as “real” when they are just as illusory as the beliefs of a paranoid delusional. The difference is, enough people agree that certain man-made concepts are “real,” so you’re viewed as “normal.” This is good for society overall, but it’s that sort of unquestioning consensus that inhibits your natural creative abilities.

So, rather than looking for ways to inspire creativity, you should just realize the truth. You’re already capable of creative thinking at all times, but you have to strip away the imaginary mental blocks (or boxes) that you’ve picked up along the way to wherever you are today.

I like to keep this list of 10 common ways we suppress our natural creative abilities nearby when I get stuck. It helps me realize that the barriers to a good idea are truly all in my head.

1. Trying to Find the “Right” Answer

One of the worst aspects of formal education is the focus on the correct answer to a particular question or problem. While this approach helps us function in society, it hurts creative thinking because real-life issues are ambiguous. There’s often more than one “correct” answer, and the second one you come up with might be better than the first.

Many of the following mental blocks can be turned around to reveal ways to find more than one answer to any given problem. Try reframing the issue in several different ways in order to prompt different answers, and embrace answering inherently ambiguous questions in several different ways.

2. Logical Thinking

Not only is real life ambiguous, it’s often illogical to the point of madness. While critical thinking skills based on logic are one of our main strengths in evaluating the feasibility of a creative idea, it’s often the enemy of truly innovative thoughts in the first place.

One of the best ways to escape the constraints of your own logical mind is to think metaphorically. One of the reasons why metaphors work so well in communications is that we accept them as true without thinking about it. When you realize that “truth” is often symbolic, you’ll often find that you are actually free to come up with alternatives.

3. Following Rules

One way to view creative thinking is to look at it as a destructive force. You’re tearing away the often arbitrary rules that others have set for you, and asking either “why” or “why not” whenever confronted with the way “everyone” does things.

This is easier said than done, since people will often defend the rules they follow even in the face of evidence that the rule doesn’t work. People love to celebrate rebels like Richard Branson, but few seem brave enough to emulate him. Quit worshipping rule breakers and start breaking some rules.

4. Being Practical

Like logic, practicality is hugely important when it comes to execution, but often stifles innovative ideas before they can properly blossom. Don’t allow the editor into the same room with your inner artist.

Try not to evaluate the actual feasibility of an approach until you’ve allowed it to exist on its own for a bit. Spend time asking “what if” as often as possible, and simply allow your imagination to go where it wants. You might just find yourself discovering a crazy idea that’s so insanely practical that no one’s thought of it before.

5. Play is Not Work

Allowing your mind to be at play is perhaps the most effective way to stimulate creative thinking, and yet many people disassociate play from work. These days, the people who can come up with great ideas and solutions are the most economically rewarded, while worker bees are often employed for the benefit of the creative thinkers.

You’ve heard the expression “work hard and play hard.” All you have to realize is that they’re the same thing to a creative thinker.

6. That’s Not My Job

In an era of hyper-specialization, it’s those who happily explore completely unrelated areas of life and knowledge who best see that everything is related. This goes back to what ad man Carl Ally said about creative persons—they want to be know-it-alls.

Sure, you’ve got to know the specialized stuff in your field, but if you view yourself as an explorer rather than a highly-specialized cog in the machine, you’ll run circles around the technical master in the success department.

7. Being a “Serious” Person

Most of what keeps us civilized boils down to conformity, consistency, shared values, and yes, thinking about things the same way everyone else does. There’s nothing wrong with that necessarily, but if you can mentally accept that it’s actually nothing more than groupthink that helps a society function, you can then give yourself permission to turn everything that’s accepted upside down and shake out the illusions.

Leaders from Egyptian pharaohs to Chinese emperors and European royalty have consulted with fools, or court jesters, when faced with tough problems. The persona of the fool allowed the truth to be told, without the usual ramifications that might come with speaking blasphemy or challenging ingrained social conventions. Give yourself permission to be a fool and see things for what they really are.

8. Avoiding Ambiguity

We rationally realize that most every situation is ambiguous to some degree. And although dividing complex situations into black and white boxes can lead to disaster, we still do it. It’s an innate characteristic of human psychology to desire certainty, but it’s the creative thinker who rejects the false comfort of clarity when it’s not really appropriate.

Ambiguity is your friend if you’re looking to innovate. The fact that most people are uncomfortable exploring uncertainty gives you an advantage, as long as you can embrace ambiguity rather than run from it.

9. Being Wrong is Bad

We hate being wrong, and yet mistakes often teach us the most. Thomas Edison was wrong 1,800 times before getting the light bulb right. Edison’s greatest strength was that he was not afraid to be wrong.

The best thing we do is learn from our mistakes, but we have to free ourselves to make mistakes in the first place. Just try out your ideas and see what happens, take what you learn, and try something else. Ask yourself, what’s the worst that can happen if I’m wrong? You’ll often find the benefits of being wrong greatly outweigh the ramifications.

10. I’m Not Creative

Denying your own creativity is like denying you’re a human being. We’re all limitlessly creative, but only to the extent that we realize that we create our own limits with the way we think. If you tell yourself you’re not creative, it becomes true. Stop that.

In that sense, awakening your own creativity is similar to the path reported by those who seek spiritual enlightenment. You’re already enlightened, just like you’re already creative, but you have to strip away all of your delusions before you can see it. Acknowledge that you’re inherently creative, and then start tearing down the other barriers you’ve allowed to be created in your mind.

Voi începe cu o definiţie. Libera cugetare poate fi definită ca respingerea autorităţii în materie de opinii. Contrastează persuasiunea faptelor cu constrângerea prin forţă. Liberul-cugetător este acela care îşi formează opiniile bazându-se pe fapte pe care le vede. Bune sau rele, opiniile îi aparţin. El este o voce, nu un ecou.

Istoric, libera cugetare s-a identificat cu respingerea doctrinelor religioase. Această realitate se datorează faptului că impulsul intoleranţei a venit din partea religiei. Societatea umană e născută în umbra fricii religioase, şi pe această scenă reprimarea ereziei e o îndatorire socială sacră.

Cu apariţia preoţimii gânditorul independent a fost confruntat cu pedeapsa în această lume şi cu ameninţarea osândirii eterne. Şi în zilele noastre cea mai mare ameninţare împotriva libertăţii de gândire vine din partea religiei. Religia e ultimul lucru pe care omul îl va civiliza. Progrese considerabile au fost făcute de către vechile civilizaţii greceşti şi romane în ceea ce priveşte libertătea de gândire. Niciuna dintre ele n-a avut ceva sub forma unei cărţi sacre avertizând oamenii să nu mănânce din Pomul Cunoaşterii şi, în Grecia în particular, fiecare întrebare a religiei, eticii, ştiinţei şi filosofiei era discutată într-un spirit al libertăţii pe care ulterior Europa l-a pierdut şi nu l-a mai recâştigat niciodată pe deplin.

Cu siguranţă, daca am fi putut să înviem un atenian, din vremea lui Socrate să spunem, şi să-l plasăm în centrul Europei cândva din secolul al V-lea până în secolul al XVI-lea, şi dacă el ar fi văzut închisoarea, rugul şi camerele de tortură folosite în prevenirea criticării religiei, ar fi crezut că lumea fusese cuprinsă de o epidemie a nebuniei.

Libertatea intelectuală a Europei a murit odată cu instaurarea Bisericii Creştine. Cu Biblia în mână, Biserica a întâmpinat fiecare idee nouă cu „Aşa a grăit Domnul”. Pe ruinele civilizaţiei antice, ea a ridicat steagul dogmatismului interesat, şi a deschis unul dintre cele mai oribile capitole ale istoriei omenirii. Chestionarea era interzisă, libertatea de expresie era tabu, laşitatea şi ipocrizia erau răsplătite, sinceritatea intelectuală era taxată.

Intoleranţa a devenit o virtute şi persecuţia un obicei.

Nicicând n-a existat ceva mai demoralizator. Niciun om nu se putea simţi în siguranţă acolo unde putea fi acuzat de erezie. În numele religiilor, omul a fost învăţat să-şi denunţe vecinul, soţia pe al ei soţ, copilul pe al său părinte. Biserica a mers mai departe şi l-a făcut pe om propriul său poliţist, până când oamenii s-au temut a gândi, ca nu cumva să ajungă la îndoieli. Gânditorul era peste tot un suspect. Nebunul credul era considerat exemplu al perfecţiunii religioase.

A fost cel mai detestabil sistem pe care lumea l-a cunoscut vreodată.

Interzicând libera circulaţie a ideilor, Biserica a lovit în fundaţia progresului. În întreaga natură variaţia e una dintre condiţiile dezvoltării. Procesul opus este eliminarea, prin intermediul căreia sunt stârpite variaţiile nefavorabile sau nedorite. Biserica a adoptat tactica din urmă. Fiecare deviere de la învăţăturile sale a fost zdrobită. A impus tuturor conformitate, având ca rezultat stagnarea — ba chiar mai rău. S-a insuflat spiritul de turmă, iar când oamenii sunt dresaţi ca oile ei împărtăşesc şi soarta acestora — sunt tăiaţi şi mâncaţi.

Dacă ar fi existat o tagmă a episcopilor printre strămoşii noştri primate, rasa umană n-ar fi apărut niciodată. Primele variaţii spre un tip mai uman ar fi fost zdrobite drept o inovaţie blasfemică.

În istoria fiecărei instituţii există o perioadă când trebuie să se confrunte cu provocarea dobândirii unor noi cunoştinţe. Omul care face faţă acestei provocări e de o mare valoare socială. El ne îndeamnă să facem o inventariere mentală, să scăpăm de bunurile nefolositoare şi să ne aprovizionăm cu produse superioare.

Cea mai acută nevoie contemporană este crearea unui mediu complet ospitalier ideilor noi.

Votul întinde puterea politică peste o zonă largă dar nu poartă garanţia folosirii sale corecte. Toţi pot citi, dar cititul fără ochi critic e de o valoare redusă. Tipografiile publică, dar oamenii duc lipsa unui ghid care să îi protejeze de pericolele sale.

Nicicând n-a existat o nevoie mai mare de gândire independentă decât astăzi. Din păcate, 15 secole de cârmuire Creştină au făcut intoleranţa faţă de opiniile neortodoxe fatal de obişnuită.

În mitologia Creştină se menţionează că păcatul primordial al omului e neascultarea. El a mâncat din Pomul Cunoaşterii, şi Zeii nu-i pot ierta această ofensă; cu toate acestea înţelepciunea e cea mai stringentă necesitate a omenirii. Ea e cea care l-a ridicat din sălbăticie la civilizaţie. Ea e cea care îl face mai mult decât egalul Zeilor. Îl ridică deasupra lor. Dar nu poţi obţine cunoştinţe temeinice fără curajul de a examina, de a modifica şi de a respinge ce a fost deja încetăţenit. E un proces dureros şi care întâmpină multe dificultăţi, dar durerea e ca durerea naşterii, iar dificultatea este necesară curăţării ideilor care şi-au sfârşit utilitatea.

Libera cugetare, aşadar, cere libertatea deplină de gândire, expresie, publicare şi acţiune. Le cere nu ca pe nişte luxuri, ci ca pe nişte necesităţi; nu cere tolerarea lor, ci încurajarea lor. Ele trebuie să fie drepturi inalienabile şi de necontestat în orice societate unde bărbaţii şi femeile vor să vieţuiască cu demnitate şi stimă de sine.

Text inspirat de: http://freethoughtlibrary.googlepages.com/cohen-freethought

I am enough of an artist to draw freely upon my imagination. Imagination is more important than knowledge. Knowledge is limited. Imagination encircles the world.