Raze de soare, raze de ploaie

Viata trebuie privita ca un sir de raze.. raze de ploi, raze de soare… Si mereu dupa ploaie iese soarele.

Oricat de mare ar fi furtuna mereu iese soarele la sfarsit.  Si ce-i mai placut decat sa privesti  soarele si sa privesti un nou inceput?

Asa este si viata: oricat de dura ar fi, oricat de mari ar fi greutatile,  suferintele prin care treci, apoi te rasplateste ca ai trecut prin ele si ti ofera bucurii… mai mari sau mai mici dar de care trebui sa stii sa te bucuri, indiferent ca sunt o floare, un brad,  o marire de salariu sau pur si simplu o vorba frumoasa.

Englezul are o vorba: “if life gives you lemons make lemonade”…  So… limonada este sanatoasa, haideti sa profitam! Sa invatam din orice experienta mai mult sau mai putin placuta, sa facem cate un pas inainte pentru orice sut pe care ni-l da viata!

 

Mania Facebook

Esti pe facebook…. existi… Asa s-ar adapta pentru timpurile noastre celebrul dicton Cogito, ergo sum (gandesc, deci exist - Rene Descartes).

Oare sa fie chiar asa??? Exista avantaje? Da, exista: stim ce fac ceilalti daca nu avem timp sa ne intalnim (si daca vor sa impartaseasca ceea ce fac), poate mai vedem poze cu cei pe care nu i-am vazut de mult, poate mai aflam noutati daca urmarim feed-urile, poate pentru unii din semenii nostrii este un mod de exprimare, un mod de exteriorizare, un nou canal de publicitate pentru companii

DAR totusi… pentru unii dintre userii facebook  (mai multi sau mai putini) acest site de socializare a devenit unicul mod de viata… si nu exagerez. Si daca ar fi sa continu cu dezavanatajele, cati din userii Fb nu si-au pierdut identitatea, sau nu au avut de suferit social din cauza informatiilor publicate mai mult sau mai putin voit?

De ce sa pierzi timp scriind pe facebook? Te face mai bun? Te multumeste sufleteste?  Te aproie de ceilalti cu care nu ai putut comunica face-to-face?

De ce sa nu inchidem laptopul si sa iesim la o bere, la un suc, sau pur si simplu in parc?


 

O lume nebuna, nebuna, nebuna

Noi ca oameni evoluam mereu (spre bine sau spre rau). Dar oricat de evoluati am fi, oricat de civilizati ne credem, un lucru ramane neschimbat: nevoia de a socializa, de a nu fi singur, de a nu fi izolat (la nivel emotional, nu fizic).

Cea mai veche metoda de socializare este barfa.

Barfa (conform ultimelor definitii academice) reprezinta o informatie sociala despre o persoana, raspandita in cadrul grupului, atunci cand aceasta nu este prezenta.

Barfin toti: copii, tineri, barbati si si femei, dar mai ales cei in varsta (peste 50-60 ani). Cred ca dupa aceasta varsta omul incepe sa se plictiseasca sau sa simta ca se departeaza de ceilalti… si incepe sa compenseze cumva acest lucru… si incepe sa discute.. orice, orice, oricum si oricand… Bine… mai putin oricand. Cele mai bune prilejuri sunt botezul, nunta si inmormantarea… pentru ca de obicei la astfel de evenimente se strang toate rubedeniile :) si in cazul asta fii sigur ca nu mai scapi de gura lor. Esti mai intai studiat de la departare, apoi luat finut la intrebari si in final, dupa finishul evenimentului esti barfit in fel si chip. Nu doar tu… toti participantii… si e suficient “material” ca babele sa nu se plictiseasca cateva luni.

Sunt un pic nedreapta fata de babe.. sa zicem ca pe ele le intelegem… Dar ce facem cu cei mai tineri un pic care fac acelasi lucru (la alt nivel, adevarat…..)?

 

Bucurestiul ucide…..

…ucide in timp, usor si sigur, ucide fara sa-ti dai seana orice farama de viata, orice bucurie cat de mica pe care ti-ai putea-o oferi tu, oamenii de langa tine, natura…

Si stii cand iti dai seama de asta? Abia cand iesi din Bucuresti…

Incerca sa mergi undeva oriunde in tara cat de departe sau de aproape de Bucuresti – macar pentru 2 zile si vei vedea lucrurile altfel. Vei vedea cat de mult te impovareaza viata stresanta din Bucuresti. Probabil vei zice ca este stresant sa traiesti in orice oras. Si asa si este. Dar nicaieri nu este atat de pronuntat ca in capitala. Zumzetul masinilor, zecile de minute pierdute pe drum catre si de la serviciu, zgomotul de fundal, insuficenta spatiilor verzi, nesimtirea celor care ne inconjoara… totul se acumuleaza.. si nu-ti dai seamana decat dupa ce parasesti Bucurestiul si te intorci dupa cateva zile.

Noi cei care avem parinti, bunici sau rude in oricare alta parte a tarii suntem norocosi si ar trebui sa fim constienti de asta. Ar trebui sa apreciem ca avem un locusor unde putem merge sa ne incarcam bateriile fara sa platim. Dar oare copii nostrii vor mai avea acel locusor?

 

Cat de mare poate fi prostia…

Bunicul meu are o vorba (si probabil f multa lume o stie): daca prostia ar durea, pamantul ar fi un strigat de durere.

Este incredibil cata prostie ne inconjoara… de la imitatie pana la tampirea efectiva. Azi parca nimeni nu mai gandeste un pic… Si cel mai bun exemplu sunt americanii care efectiv sunt condusi ca pe copii mici: daca nea’ Obama (sau Bush sau whatever) zice: “Hai sa ne implantam bebelusii cu microcipuri de urmarire ca sa ii gasim cand sunt rapiti”, atunci americanul cu putere finaciara o face.. si o face fara sa gandeasca ca acel cip reprezinta de fapt o metoda de control si probabilitatea ca rolul acestuia sa fie cel zis de nea’ presedinte e apropiata de zero…

Dar nici cu romanii nu mi-e rusine… (ei bine nu ne-am indobitocit ca americanii dar daca o continuam asa nu dureaza mult…) Daca se tot vorbeste la tv ca nu e voie sa mancam grasimi, omul uita de porcul de alta data (de la care nimeni nu a murit sau nu a facut colestrolul cat china), uita de paine facuta in casa, de “negresa” bunicii si incerca sa manace sanatos: deloc oua ochiuri, deloc cartofi si cat mai multe supe cu… knor.. ca de.. nu are “sare zahar si grasimi”….

Fratilor… haideti sa ne mai trezim un pic… nu tot ce zboara se manaca si nu tot ce ni se prezinta in presa e ceea ce si trebuie sa facem… “indrumarea oamenilor” se face subtil… print-o strire a la Pro-Tv cu o baba violata, cu Observator de la Antena in care Basescu e huiduit…

Haide-ti sa gandim un pic.. sa filtram informatiile care atat de generos ni se ofera…..

 

Mai putem fi creativi, originali?


Daca ar fi sa ne uitam la numarul de inventii premiate la Geneva, atunci ar trebui sa spunem ca suntem un popor de inventatori…

Dar oare suntem noi in viata de zi cu zi originali in ceea ce facem?  Sau copiem orice si pe oricine doar pt ca “asa au facut altii si a mers”? E f bine si chiar trebuie sa vedem cum fac altii dar  trebuie sa vedem daca ni se potriveste si noua…

Cititorule, daca te uiti un pic in jurul tau nu observi ca din ce in ce mai putini oameni sunt EI? E moda sa ne incaltam cu cizme vara..o facem! Altii isi iau Golf… ne luam si noi (daca avem banuti…) Altii incearca sa zbloare cu balonul… cautam si noi balon… chiar daca avem rau de inaltime… E criza si daca cineva se plange ca este mai greu.. ne plangem cu totii in loc sa facem ceva constructiv… Nici macar in marketing originalitatea nu mai este elementul care ar trebui sa atraga privirea.. ci agresivitatea… cat mai multe reclame…  cat mai multe “oferte speciale”…  cat mai multe minute…

Stiati ca prin originalitate si creativitate o profesoara de pian s-a salvat de la saracie? Femeia de care am amintit traieste si acum in State. Ea a avut un accident de masina in urma caruia nu a mai putut canta la pian – nu-si mai putea coordona mainile. Si totusi ea cant si acum la pian si ofera si lectii particularea.. a invatat sa cante cu picioarele…. (caz real difuzat pe Discovery acum cateva luni). Deci se poate….

Ce ne impiedica pe fiecare din noi sa fim UNICI fara a ne uita in gradina celuilalt? Ce ne impiedica sa avem idei din care sa scoatem bani, saupur si simplu idei prin care sa ne facem viata mai frumoasa sau viata altora mai buna?