it took a life spent

with no cell mate

Garana Jazz Festival 2009

01 Jul 2009

Garana Jazz

Anul asta nu mai imi scapa.

things i like

01 Jul 2009

http://lista.lu/horia/de/things-i-like

probabil jade raymond ar ocupa primul loc.

funeral of matches

30 Jun 2009

funeral of matches

la o discutie cu John Mayer

29 Jun 2009

Safe

wait for may to tell me
what was wrong in august
last year
when sleep wasn’t an issue
although I couldn’t sleep.

wait for may to tell me
that the sky is black in september
altough in august
I remember
someone telling me
“it’s blue”.

wait for may
to let me figure out
that on Christmas
you brutally stabbed
Santa Clause
because he brought you
presents.

wait for may to tell me
that january wasn’t your month
because on january
nature was frozen
and I was actually
sleeping
for the first time.

no way february
I could have been
your funny Valentine
because Santa was murdered
brutally
and honestly I can’t find
my coffee cup.

wait for may
to tell me that
you couldn’t find
the right words
before St Patrick’s Day.

because in march
you wanted a new start
and my apples
weren’t green anymore
i(t) wasn’t safe
on St Patrick’s Day.

now I’m waiting for may
to let you know
that my apples are green
my sky is blue
and I’m the one who murdered
St Patrick.

because I’m going to wait for may
to let you know
that
I erased the bad memory
of Santa Clause dying
in my bed.

Originea Ideii

28 Jun 2009

Am desacralizat perfectiunea si am modelat-o dupa cum am vrut. Am distrus orice urma de intangibilitate. Am individualizat-o. Dar acum o pot cuprinde in palme…

Stapanii Propriei Risipiri

28 Jun 2009

Omul ca fiinta sociala in impas. Libertatea umana, descendenta celei gravitationale si derivata celei absolute sufera de o agorafobie dezolanta. Asumarea raspunderii in cazul deciziilor se rezuma doar la constrangeri inutile pe care toti incercam sa le trisam. Adevaratele valori s-au vazut detronate de concepte sofiste pretentioase. Orice decizie ajunge sa provoace o anxietate repulsiva. Noica afirma “Noi ne facem din propria noastra risipire. Fiecare om este dezordinea sa.” ; a-ti accepta destinul Sisifian marcheaza pactul mutual pe care il semnezi cu fericirea iluzorie. Orice decizie, mai devreme sau mai tarziu e sortita judecatii, fiind mai apoi catalogata drept “cea gresita”. Valorile, respectiv aprecierile oscileaza intre bipolaritatea dintre BINE si RAU mediind sensul vietii. O rascruce de drum poate fi tratata ca o simpla iluzie optica. Vointa de putere este cea care produce schimbarea principiilor la nivel universal si singura care poate aboli “rascrucea alegerii”. Discernamantul uman devine puternic tulburat la intervale haotice de timp; asumandu-ne risipirile luciferice vom putea accede la vointa de putere cu care ar trebui sa ne controlam propria DEZORDINE…

Monolog cu Dumnezeu

28 Jun 2009

Suntem mai presus de ideile si conceptele care ne definesc… Creaţi din iubire, murim in incertitudine si izolare. Ne petrecem existenta intr-o perpetua căutare, de cele mai multe ori neavând un scop anume. Găsim fericirea in material, si ocolim valorile spirituale. Ne temem de responsabilitate deoarece implica adevăr. Renunţam la moralitate in favoarea accederii in ierarhia sociala. Fiinţe raţionale, ne regăsim in absurd. Omul modern este caracterizat prin superficialitate, demagogie si minciuna.

De ce monolog? Simplu…Individualism. Refuzam sa iubim din laşitate, nu oferim decât daca ni se oferă, nu acţionam decât daca suntem forţaţi de împrejurări. Suntem egali doar in prima clipa a existentei. Ne asfixiam cu gândul ca vom muri in singurătate. Luptam pentru o cauza necunoscuta; încercam sa ne depăşim limitele si sa dobândim libertatea mult râvnita. Nu trăim in prezent, nu acceptam trecutul insa pretindem ca ne cunoaştem viitorul. Ironizam anumite tipologii umane dar regăsindu-ne in postura lor uitam de unde am pornit. De cele mai multe ori acţionam instinctual si nu raţional.

De ce monolog? Nu suntem recunoscători decât in momentul in care vrem mai mult. Aspiram la adevărul absolut dar ne complacem in minciuna. Suntem pesimişti dar trăim prin speranţa. Libertatea nu este decât un concept utopic. Ne plictisim de perfecţiune. Renunţam la idealuri din comoditate. Suntem mult prea slabi pentru a renunţa la vicii.

De ce monolog? Ne-am înstrăinat de Dumnezeu din lăcomie. Am rupt firul dintre Creator si Creaţie sperând sa fim liberi. Suntem atraşi de palpabil dar totuşi credem in vise. Nu vedem iubirea ca o raţiune de a trai.

Sindromul Depersonalizarii

28 Jun 2009

Omul se remarca prin personalitate. Doar trairile puternice pot dezechilibra subiectivitatea individului. Cioran amintea de omul paroxistic ce se refugiaza in absurd. Oare acela nu traieste acest sindrom al depersonalizarii? Ajuns la culme se leapada de propria-i persoana gonind puternic spre meleaguri necunoscute. Realitatea, odata punctul sau de reper major se transforma in iluzie, intr-o lume noua guvernata de aparente. Natura, obiectele din jur, poate chiar corpul sau devin holograme cu tenta obscura. Traieste o permanenta stare de confluenta intre real si ireal, intre adevar si aparenta. Nu poate depasi procesul de depersonalizare decat prin ancorarea intr-o alta lume, stabilirea unor noi bariere (limite). Oare conditia ideala a fiintei umane, aspiratia sa spre obiectivitatea absoluta nu echivileaza cu o depersonalizare? Daca da, atunci omul e doar un simplu patrulater inscriptibil intr-un cerc vicios. Si totusi, vazandu-se blocat in interiorul cercului, orizonturile i se deschid spre alte universuri (in principiu cercuri avand aceeasi raza si acelasi centru dar situandu-se in planuri diferite). Evadeaza din cerc in cerc pana reuseste sa creeze o sfera existentiala. Sfera, cel mai probabil, reprezinta paroxismul trairii, singura cale de iesire fiind intoarcerea la origini. Depersonalizarea provoaca nasterea sferei. Oare nu toti suferim de acest sindrom? Si daca da, de ce nu ne intoarcem cu totii la origini?

absurdul absolutului

28 Jun 2009

Madness:

no more sanity

whenever I see a bed, I feel like sleeping

although I never sleep

no more cigars left

coffee?

where are you?

the coffee I mean…

what a sick thing to say

about the cigars

at least they never go

only if I do.

© 2017 it took a life spent | Entries (RSS) and Comments (RSS)
Design by Design Your Web Page - Powered By Blog Collector