Fituica si-o scrie fiecare, ca pe-o carte, daca vrei, in care cuprinsul sta in sprijinita pe axa timpului, de la pruncie la maturitate:
-> vise / cand ma fac mare, vreau sa fiu aviator
-> dorinte / vreau sa-mi iau bacu’ cu nota mare sa pot sa intru la o facultate buna; vreau sa stiu cum e sa te-ndragostesti
-> sperante / sper sa raman la fara taxa; sper sa-mi ajunga banii luna asta
-> bucurii / sunt absolvent!; mi-am luat primul salariu, dau de baut!; prietenii mei sunt cei mai tari!
-> trairi / mi-am vazut moartea cu ochii in timp ce plafonu’ masinii mi se-apropia de frunte; cred ca m-am indragostit
-> cugetari / tineretu’ din ziua de azi… ui cine-o sa ne plateasca noua pensiile; ma, parca mai bine nu-mi iau placa aia video si cumpar un cadou dragut la mandra; sa m-aplec pe-un genunchi in public sau privat?
-> concluzii / pusca si cureaua lataaaaaa; iar am uitat ziua de nastere a lu’ mama soacra, noroc ca n-avem supa azi…; s-a terminat cu prostiile, de-acum tre’ sa am grija de Cata cel mic!; tre’ sa obtin promovarea aia, junioru’ are nevoie de calculator nou;
->delasare / lasa, nepoate, ca nu trebe… ce sa fac eu cu de-aia, ca nici nu stiu ce e…; cum il cheama pe neamtu’ ala de-mi tot ascunde bastonu’ si telecomanda?

Inca suntem in faza in care scriem frumos, energic, cu speranta si fruntea sus spre orizonturi senine. N-are rost sa grabim lucrurile. Solutia e simpla: nu-i nevoie sa cautam o solutie. Intr-adevar, timpu’ e prea pretios ca sa-l pierzi cautand elefanti albi, pentru ca asa trece viata pe langa tine si fituica ti se umple de nsotalgii, regrete si tristeturi.

Si in ceea ce ma priveste, cat si cand ci cum pot, o sa contribui la inseninarea fituicilor fiecaruia din jurul meu Pentru ca daca nici veselie si bucurie nu mai stim sa simtim n-o sa putem nici s-o traim. Daramite sa ne si bucuram de ea sau s-o apreciem…

Avem timp de nostalgii atunci cand le va veni vremea. Da’ vreea lor nu vreau si nu accept sa fie acuma

Pauza lunga de final o vor lua cei lenesi. Cred ca batranetea vine cu adevarat atunci cand nu mai simti nevoia sa observi nimic, sa inveti nimic, sa incerci nimic.

Eu cred ca ne dorim creierul mult mai plin, mai folosit, asa ca nu compara totul cu o fituica atunci cand stii ca suntem atatia care vrem sa umplem pagini intregi

Chiar dacă-cândva regretau că nu au acea foarfecă.

Și tocmai pentru că au acumulat atâta experiență așa de repede, nu vor avea probleme în a o completa cu lucruri care contează, sau cel puțin lucruri care le plac.