Blogu` lu` ily

Nemţii fumează puţin, nu sunt adepţii excesului de băutură, fac multă mişcare şi se înghesuie să consume alimente bio. Când vine vorba de corpurile lor, sunt un model de disciplină şi de îngrijire. Şi la prima vedere te fascinează şi-ţi iau ochii, ca un aranjament de cadouri impecabil ambalate sub bradul de Crăciun. Unde poate ai fi vrut şi tu să aşezi şi tu unul, dar ai îndoit puţin strâmb hârtia, sau te-ai încurcat în scoci, sau la magazin nu mai aveau decât fundiţe verde-pădure-vara, când mai frumos ar fi mers un verde-dumbravă-primăvara.

Când eşti înconjurat de nemţi, poţi să ai ghinionul de a fi diferit. Se poate întâmpla să ai balansul de culoare uşor modificat la monitor ca să nu-ţi consumi şi ultimele resurse oftalmologice, să îţi faci ceai într-o cană de 400ml, să verşi puţină supă pe tavă în timp ce te plimbi cu ea prin cantină. Nimic nu se compară cu mirarea neamţului, cu pornirea cu care îţi sare în ajutor şi îţi dă sfaturi ca să revii în cuibul călduţ al uniformităţii. Fiindcă nimic nu entuziasmează naţia asta aşa de mult ca ocazia de a absoarbe încă un individ, ar spune unii, probabil mai degrabă o nouă confirmare că totul e aşa cum ar trebui să fie.

Dincolo de aparenţele unui popor incredibil de puternic şi de încrezător în acele forţe proprii zace o nesiguranţă de sine imensă – doar aşa se poate explica nevoia asta patologică de a aplatiza, de a vedea orice diferenţă ca pe un defect, ca pe o problemă care trebuie urgent şi eficient rezolvată.

Da, e frumoasă imaginea cadourilor perfecte de sub brad, mai că ai face-o vedere şi ai trimite-o rudelor îndepărtate şi cunoştinţelor cu care nu prea ţii legătura. Dar problema e dacă te mănâncă să desfaci ambalajele, şi normal că te mănâncă, iar atunci când o faci vezi dincolo de fiecare aceeaşi cutie, de exact aceleaşi dimensiuni, şi cu exact acelaşi conţinut. O pereche de ciorapi, practici, călduroşi, rezistenţi. Dar gri. Şi cine-şi doreşte să aibă un dulap plin de zeci şi sute şi milioane de perechi de ciorapi gri?

O lume în care suntem toţi la fel de frumoşi, deştepţi şi interesanţi nu ar fi decât o lume în care suntem toţi la fel de urâţi, proşti şi plictisitori. Mulţumesc frumos, dar mă lipsesc. Şi sunt mult mai fericită la orice oră din orice zi cu colecţia mea de şosetuţe colorate; chiar dacă o fi ea mai greu de sortat şi întreţinut, măcar produce un strop de bucurie şi dă culoare unor zile care şi-aşa-s ele de la sine destul de gri şi triste.