Citeşte-mă
Motto (discuţie cu un prieten)
Eu: Nu-mi plac oamenii care vor să pară altfel decât sunt.
El: Adică bloggerii?
După cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, blogul meu nu se prea poate chema blog, ci mai degrabă masturbare virtuală. Aici scriu ce, cât, cum şi când am chef – mulţi se pot lăuda cu asta, dar puţini pe bună dreptate.
Îmi place calitatea, nu cantitatea comentariilor. Şi cel mai mult şi mai mult îmi înseninează ziua cele “pe viu”. Tot mai des mi se întâmplă să mă întâlnesc cu vechi cunoştinţe care-mi spun că m-au citit şi le-a plăcut, iar asta pentru mine face cât milioane de unici (sau care-o mai fi unitatea de măsură unanim acceptată) pe lună.
Dacă eşti pentru prima oară aici, simte-te ca acasă. Nu, nu-i musai să te descalţi, dar şi dacă o faci n-o să te judec după ce ciorapi ai în picioare. Da, poţi pune cana de ceai fierbinte direct pe birou, şi poţi strivi ţânţari pe perete. Poţi pleca oricând, iar uşa e mereu deschisă în caz că doreşti să revii.
Mă-nclin.
Cam dezordine pe-aici, dom’le. Haine aruncate peste tot, parca a trecut si uraganu.
October 3rd, 2009 at 12:30 pmDragă Cosânzeană,
Nu mi-s prinţul. Nu mi-s nici miss
:):) (nu mă plâng însă dintr-atâta lucru, ziceam de zâmbăreala fonetică… na! că am explicat şi gluma, am făcut şi boacăna asta)
Dar sunt leşinată de încântare cu privire-vizavi-în- privinţa-şi-uluinţa felului cum arată tema blogului tăăăăăăău! Am făcut eu săpături neştiinţifice şi ne IT-iste profesioniste şi nu mă dumiresc neam cum ai găsit-o şi cum ai luat-o de la Design Your Web Page. Şi drept să spun, chiar dacă descopeream acul în carul cu pricina, cred că mă uitam ca demna curcă în lemne şi tot nu pricepeam cum să fac eu să aduc în pagina mea aşa mândreţe de temă sau ceva asemănător. Uf!
Am zis de design pentru că e primul impact. Dar umorul tău e şi mai şi, dragă Cosânzeană Ileană. Îmi place şi mă gâdilă ca o şampanie interioară, are efervescenţă, e inteligent, provocator. Scrii tare, tare bine.
Mă bucur că te-am descoperit. Mă bucur mult.
(Cosânzeană… sub lupă nu se văd întotdeauna atomii, neutronii, tahionii…
:):):) poate că unele lucruri, chiar şi cele care par mai lesne de văzut cu ochii ori cu instrumente ultraperfomarmante, poate că totuşi, după cum spunea şi Micul prinţ, nu se văd decât cu inima. Aşa te rog să mă citeşti, dacă vei fi având cumva timp să intri în paginile mele.) Şi iar zâmbesc. Şi iar mă bucur că te-am descoperit.
October 10th, 2009 at 8:49 pmSuper tare blogu:)..si eu is ily si azi te-am gasit…
October 20th, 2009 at 8:45 pmInteresant, palpitant blogu..spor continuare..o sa fiu o cititoare fidela:D
Unde eşti, Cosânzeană? Mi-ar fi drag să te mai citesc, să mai scrii, să mai vii… Cum fac să mă abonez la tine, să nu pierd noile postări?
Mulţumesc frumos şi duios pentru cuvinte, pentru venirea în ospeţie, pentru primirea aici.
Să-ţi fie ziua şi noaptea şi toamna şi toate cele…luminoase şi împăcate precum surâsul văzut în fotografia din Deviantart.
November 14th, 2009 at 12:32 amMnoh, multam de intampinare, papucei pufosi si cana de vorba! Savoarea e calduroasa, aromata si pe alocuri mai mult sau mai putin intepatoare, cu garnitura de miserupism din secolul nostru si temperat bun simt din secolul trecut.
Nu e nou ce e in mintea ta, been there, still am, doar ca pus pe tapet suna mai bine de la tine
.
Overall, am boala pesimismului, asa ca ma incanta cand citesc ceva ce ma face sa rad, sa ma simt bine sau sa ma relaxez.
September 21st, 2010 at 6:06 pm