Omul de pe stradă
După cum bine ştiţi, unele compoziţii muzicale vor fi întotdeauna ca vinul. Trecerea timpului nu are cum să pericliteze valoarea incontestabilă a unor giuvaere pe portativ ce reprezintă însăşi chintesenţa muzicii uşoare româneşti de bun gust şi nu numai!
Este de necontestat inestimabila bogăţie care se regăseşte în versurile şi orchestraţia maiestuoasă a următorului şlagăr, iar aplicabilitatea temei chiar şi după abolirea regimului comunist (de tristă amintire, de altfel) ne dă o lecţie de nemurire artistică în aceste sumbre vremuri de restrişte capitalistă.
Nu mai poate fi ascuns faptul că pretinsul om de cultură Gabriel Liiceanu şi-a inspirat cu vârf şi îndesat a sa lucrare “Despre limită” tocmai din vorbele rostite în:
October 16th, 2009 at 3:51 pm
Thank you.
I now have the power and joy of accepting my fascinating condition as a citizen (that’s all just) and seize the day. Yay.
October 16th, 2009 at 4:07 pm
Ce bine ca nu mi-am pierdut timpul sa-l citesc in cazu asta.
P.S. pe aia cu macaralele o ai?
October 16th, 2009 at 4:29 pm
zeci de blocuri râd în soare, argintii, zeci de blocuri, în zori de zi…
October 27th, 2009 at 12:55 pm
sa ridice o mana sus cine a gasit cuvinte necunoscute in text