De azi nu voi mai avea acest blog. Voi continua  pe  https://universulluiiris.wordpress.com.

 

Ieri a fost 29 mai, ziua mea. Am primit o camasa verde jad, o bratara, o guma din Germania si o tableta. Chiar scriu acest articol pe ea. Va fi scurt, e primul meu articol scris pe IPed.

Sunt multe zile de cand Gab si Irina s-au mutat in Stanciova. Acum sunt cunoscuti de aproape toti, dar daca nu i-ati                vazut, priviti imaginile. In urma cu cateva zile am cunoscut-o pe  Daciana, o persoana draguta. Veti recunoaste pozele cu ea.

Acestea sunt dorintele mele :

1. O papusa Monster High

2. Un furby

3. Cartea de make-up ” Very Bella Very Dark Book ”

4. Un jurnal

La sfarsitul oricarei calatorii se gaseste si o comoara. Uneori, oamenii descopera ca mai bine nu ar fi facut expeditia, caci comoara e groaznica. Nu acelasi lucru se intampla si in aceasta poveste. Aurul acesta e mai presus de orice alta bogatie.

Vreti un ascoperis care sa va apere de ploaie? Vreti sa gasiti cararea care duce spre bunatate? Vreti o comoara care sa va potoleasca saracia? Veniti la Teaha Radu Mihai. El va poate oferi mai mult decat sa va pronunte numele sau ca si cusut cu fire de argint, ca si desprins dintr-un basm cu eroi. El va poate oferi un palat care sa va apere de orice primejdie, un drum lat marginit cu diamante care duce spre fericire suprema care nu va fi regretata toata viata, jumatate din lumea sa minunata care va va aduce toata iubirea pe care ati vrut-o. Chiar daca a avut parte de clipele extraordinare ale legarii  vietii sale cu o floare culeasa dintr-o gradina a rubinelor magice-magice fiindca ea le-a fermecat cu petalele sale de pe care se scurge roua diminetii mai limpede-, el va poate oferi si voua din bucuriile vietii sale la fel de frumoase precum papusa cu ochi din pietre pretioase pe care o duce peste tot cu ea Printesa Luminii Vesnice.

Dar nu v-am spus cum e Teaha Radu Mihai. E ca un soare care imparte tuturor din stralucirea sa, e ca si o oglinda pusa pe cel mai inalt raft ( asta fiindca cei de-acolo  o iubesc doar pe ea ). Sunt sigura ca daca un leu periculos s-ar apropia de el, nu ar rage. Cred ca  e ca si cel mai inalt pitic intre pitici scunzi, iar asta inseamna ca piticii il vor respecta. Pentru asta i-am compus si o strofa:

O corona aurita

Ce pentru tine o s-o trimita

Orcine ti-ar fi dat-o

Tu te bucuri si-i spui : „Oau! De unde-ai cumparat-o?”

Pe langa multe calitati, eu cred ca urmatoarea e cea mai importanta, cel putin asa e pentru mine : Teaha Radu Mihai e cel mai bun unchi din toata lumea.

Cele mai frumoase poze cu cea mai adorabila, frumoasa si buna printesica.

Dau spre vanzare o oglinda preistorica ce a font folosita acum 40 si ceva de ani aproximativ. Se vede pe ea vechimea, prin stilul acela vechi de pe spatele acesteia. Ocupa putin spatiu, in caz ca ati fi dorit sa o dati unui muzeu incarcat. Stilul ei e unul autentic vechi. A fost folosita, fara griji, de trei generatii, a treia fiind eu si varul meu Vladut. Si el a uat unele lucruri, respectiv un trenulet vechi de jucarie si bani preistorici. In caz ca o doriti, sunteti atras de modelele frumoase de pe spate, aveti multe lucruri asemanatoare in casa si credeti ca asta va lipseste, nu ezitati sa o cumparati. Cine o va dori este rugat sa trimita cat mai repede un comentariu, sa-mi scrie la adresa iris.steluta@yahoo.com sau sa apeleze la 0740******. Oglinda costa 40 de lei. Tot la acalasi numar, adresa trebuie sa ma contactati si daca doriti modelul unic de stilou preistoric. Mai vechi decat stilourile cu calimara, modelul acesta este mult mai usor de folosit. Folosit de aproape 50 de ani, e subtire, are de asemenea o penita subtire, e de firma, e auriu si maro, e perfect pentru un muzeu sau o expozitie ce duce lipsa de obiecte valoroase. De parca nu se putea mai bine de atat, primiti cu el si o sticuta cu cerneala. Stiloul costa doar 60 de lei si nimic mai mult. Nu uitati, comandati cat mai repede!

Azi am cam crezut ca visez. Sa va spun de ce:eu si corul Voces Castelli o sa cantam cu Lordana Groza trei piese:”Copiii sirenelor”, “Draga”(dar doar pertea copiilor:

Ma intreb ce sa fac

Sa gasesc pentru a ta iubire un cantec de leac

Ma intreb ce sa fac

Te iubesc si de fericire eu cant de-al tau drag) si “Macarale”. Pentru cei care nu stiu, la “Macarale” cantam varianta rock a Loredanei, nu cantecul vechi cu instrumentatie diferita. Puteti cauta “Loredana-Macarale” pe “Google” si sigur va aparea ceva. Abia astept concertul. Va avea loc pe 17 martie la Filarmonica, in Timisoara. Cei interesati pot sa vina. Nu stiu inca ora, dar o sa va scriu cand o sa am toate datele. Vom avea putine repetitii pana atunci si numai una cu Loredana, asa ca trebuie sa invat bine melodiile. Va astept a concert! Nu uitati, are loc in Timisoara, la Filarmonica, nu stiu inca ora si costul biletelor, dar o sa va scriu intr-un comentariu cand aflu, asa ca fiti cu ochii-n patru si uitati-va la comentarii, oricat de neinsemnate ar parea, sunt uneori folositoare.

Sunt sigura ca stiti cu totii de aiuritul motan portocaliu Gardfield. L-ati vazut la desene animate, in revista lui, “Gardfield”, in filme si chiar si pe produse pe care le cumparati pentru copiii vostri (daca aveti copii). Acest motan este cunoscut ca motanul portocaliu, cu dungi (cam ca un tigru), lenes, care mananca toata ziua lasagna (si eu am mancat ieri lasagna) si pizza, e prieten cu soarecii si cainii (Odie) si are un stapan pe nume Jon (cam la fel de aiurit ca el). Gardfield are o infatisare cu totul diferita de alt motani. Are ochii mari, negri si bulbucati care au tendinta sa te sperie (cum spune vecinul meu Gab. De fapt, poate nu au tendinta sa te sperie…). Multi sunt fanii lui, se uita la el in fiecare seara dupa ce vin obositi de la serviciu sau dupa ce s-au jucat toata ziua, desigur, dupa scoala sau gradinita, se uita in revista lui lunara ca sa vada ce benzi desenate au mai aparut cu motanul lor aiurit sau cumpara penare si stilouri, pate chiar si abtibilduri cu Gardfield. Va recomand sa va informati despre Gardfield si, daca reusiti, sa va uitati la desenele cu el, pentru  ca e foarte dragut si sigur o sa va placa atunci cand o sa-l cunoasteti. Daca cunoasteti canale cu un program fix la desenul “Gardfield” sau un canal la care s-ar putea uita si adultii care lucra pana seara, va rog sa scrieti toate acestea intr-un comentariu.

Twich  a fost un hamster bun, cuminte, ascultator, matur, frumos, intelegator si avea aceleasi preferinte ca mine. Niciodata nu voi uita ziua in care l-am adus acasa, si cat m-am bucurat ca nu a murit de stres, sau ziua in care am vazut acei hamsteri, sau ziua in care mama mi-a spus ca pot sa imi cumpar un hamster. Mama statea in pat, se uita la televizor, si mi-a zis ca daca vreau asa mult un hamster, pot sa il cumpar. Credeam ca visez. Twich a fost un hamster perfect, si nu credeam ca un vis asa frumos se poate termina cu un cosmar atat de crud. La fel cum nu voi uita clipele frumoase alaturi de el, nu cred ca voi uita nici moartea lui.

Pagina următoare »