diverse


De azi nu voi mai avea acest blog. Voi continua  pe  https://universulluiiris.wordpress.com.

 

Ieri a fost 29 mai, ziua mea. Am primit o camasa verde jad, o bratara, o guma din Germania si o tableta. Chiar scriu acest articol pe ea. Va fi scurt, e primul meu articol scris pe IPed.

Sunt multe zile de cand Gab si Irina s-au mutat in Stanciova. Acum sunt cunoscuti de aproape toti, dar daca nu i-ati                vazut, priviti imaginile. In urma cu cateva zile am cunoscut-o pe  Daciana, o persoana draguta. Veti recunoaste pozele cu ea.

Dau spre vanzare o oglinda preistorica ce a font folosita acum 40 si ceva de ani aproximativ. Se vede pe ea vechimea, prin stilul acela vechi de pe spatele acesteia. Ocupa putin spatiu, in caz ca ati fi dorit sa o dati unui muzeu incarcat. Stilul ei e unul autentic vechi. A fost folosita, fara griji, de trei generatii, a treia fiind eu si varul meu Vladut. Si el a uat unele lucruri, respectiv un trenulet vechi de jucarie si bani preistorici. In caz ca o doriti, sunteti atras de modelele frumoase de pe spate, aveti multe lucruri asemanatoare in casa si credeti ca asta va lipseste, nu ezitati sa o cumparati. Cine o va dori este rugat sa trimita cat mai repede un comentariu, sa-mi scrie la adresa iris.steluta@yahoo.com sau sa apeleze la 0740******. Oglinda costa 40 de lei. Tot la acalasi numar, adresa trebuie sa ma contactati si daca doriti modelul unic de stilou preistoric. Mai vechi decat stilourile cu calimara, modelul acesta este mult mai usor de folosit. Folosit de aproape 50 de ani, e subtire, are de asemenea o penita subtire, e de firma, e auriu si maro, e perfect pentru un muzeu sau o expozitie ce duce lipsa de obiecte valoroase. De parca nu se putea mai bine de atat, primiti cu el si o sticuta cu cerneala. Stiloul costa doar 60 de lei si nimic mai mult. Nu uitati, comandati cat mai repede!

Sunt sigura ca stiti cu totii de aiuritul motan portocaliu Gardfield. L-ati vazut la desene animate, in revista lui, “Gardfield”, in filme si chiar si pe produse pe care le cumparati pentru copiii vostri (daca aveti copii). Acest motan este cunoscut ca motanul portocaliu, cu dungi (cam ca un tigru), lenes, care mananca toata ziua lasagna (si eu am mancat ieri lasagna) si pizza, e prieten cu soarecii si cainii (Odie) si are un stapan pe nume Jon (cam la fel de aiurit ca el). Gardfield are o infatisare cu totul diferita de alt motani. Are ochii mari, negri si bulbucati care au tendinta sa te sperie (cum spune vecinul meu Gab. De fapt, poate nu au tendinta sa te sperie…). Multi sunt fanii lui, se uita la el in fiecare seara dupa ce vin obositi de la serviciu sau dupa ce s-au jucat toata ziua, desigur, dupa scoala sau gradinita, se uita in revista lui lunara ca sa vada ce benzi desenate au mai aparut cu motanul lor aiurit sau cumpara penare si stilouri, pate chiar si abtibilduri cu Gardfield. Va recomand sa va informati despre Gardfield si, daca reusiti, sa va uitati la desenele cu el, pentru  ca e foarte dragut si sigur o sa va placa atunci cand o sa-l cunoasteti. Daca cunoasteti canale cu un program fix la desenul “Gardfield” sau un canal la care s-ar putea uita si adultii care lucra pana seara, va rog sa scrieti toate acestea intr-un comentariu.

Buna! Am fost la apusenii verzi si ieri am venit. Acolo am intalnit cel maidestept baiat din lume, pe nume Raul. El stia totul. De la el am invatat cat de interesant e sa cauti OZN-uri noaptea. Incercati si voi! Iesiti afara noaptea si cautati pe tot cerul lucruri ca niste stele, dar care se misca.   Dupa ce am fost la apusenii verzi am fost la casa verde, care era ca si o casa a piticilor. Mi-a placut. Apoi am mers la festivalulk de Jazz de la Garana. Acolo m-am intalnit cu doi fosti colegi de la cor, Ana si Andrei Balasa. Acolo am mers cu poneiul. Nu uitati ca am fost cu Gabi si Mike, doi oameni ce locuiesc intr-o comunitate, impreuna cu alti 12 englezi, intr-un loc pe nume Barchood. Pa!

Buna! Am fost nu de mult la Bucuresti. Am fost cam trista fiindca a trebuit sa plec. Ar fi bine daca as sta acolo toata viata! M-as fi obisnuit cu luminile albaste din camera in care dormeam, care erau aprinse noaptea, chiar daca parea ca esti intr-o laguna a sirenelor. Nu ma prea deranjau.

Lucrurile au inceput sambata dimineata. Atunci am mers in Terra Park, un parc urias de distractii. Eu m-am dat in roata, autobuz, cescute, trenulet, baloane, masinute, barca. Apoi am fost la restaurant unde, desigur, am comandat spaghete bolognese, mancarea mea preferata. Apoi am fost sa imi caut cadoul. De fapt, cadourile. Se pare ca au fost 3. Un ZhuZhu pets adorabil, un Dizzy Dancers ( animalut care se roteste ) si un set de facut rochii pentru Barbie Fashionistas. Apoi am mers la film. Un film care s-a dovedit nerecomandat copiilor sub 15 ani. Pentru prietenul meu de 5 ani, Andrei, nu a fost foarte frumos. Mie mi-a placut. Lui i-a placut de pitici. Filmul se numea Alba ca Zapada si Razboinicul Vanator. Dupa ce am fost la cinema, am mers acasa.

A doua zi am fost la muzeul Antipa ( un muzeu mare cu o multime de lucruri ) . Apoi am mers la restaurant, si dupa aceea am fost cu city buss-ul ( un autobuz etajat care face turul orasului ) . Apoi am mers acasa.

Luni am mers acasa ( acasa la noi ) .

Nu ati fi vrut sa locuiti acolo? Eu da. Pa!