“The reason why no one has successfully been able to form a resistance against Global Tyranny, endless war, Famine, and Bigotry, is because no one accepts the fact that deep down inside we need these things, and indeed we created them. Not on a conscious level, but on an unconscious universal level through the behaviors, thoughts and actions that we don’t recognize about ourselves. We created the evil on this earth. And there’s no reason to beat ourselves up over it. We needed to create it. It is necessary to have these things in physical form in order to show us what we are doing to ourselves on the inside. And until we take responsibility for our own thoughts and actions, there is not a political leader among us, not a religion on earth, not a revolution or movement in sight, and not a reform of society in the world that will save us from the extinction in front of us.”

We can deal with wars and catastrophes but once we start to notice this chaos within ourselves that’s what we are really afraid of.

“There is a great deal of pain in life and perhaps the only pain that can be avoided is the pain that comes from trying to avoid pain.” – R. D. Laing

Filmul poate fi vazut aici

1) Patiserii/brutării – le găseşti la tot pasul şi chiar dacă nu îţi e foame, te îndeamnă să le vizitezi. Îţi poţi cumpără croissant, “pain au chocolat”, „pain aux raisins” şi alte bunătăţi, cu preţuri care se învârt în jurul sumei de 1-1.5 euro. Tot în aceste patiserii găseşti sandwich-uri şi tarte sărate.

2) Mâncare internaţională. În Paris se reunesc comunităţi de oameni din întreaga lume şi, în consecinţă, oraşul e foarte multicultural. Până ajungi în China, India, Vietnam, Maroc, Coasta de Fildeş, Thailanda, Japonia şi alte ţări exotice, poţi încerca mâncare preparată chiar de ei. Preţurile la astfel de restaurante sunt de obicei mai mici, mai ales dacă nu alegi să mănânci în locurile turistice. De obicei fiecare comunitate are un cartier „special”. Pentru India cobori la „La Chapelle”, pentru Africa la „Chateau Rouge”, pentru China la „Belleville”. Dacă nici una din bucătăriile cu specificul de mai sus nu te tentează, rămâne mereu valabilă varianta kebab.

3) Oferte avantajoase la restaurantele din zone turistice (de exemplu în Cartierul Latin) afişează oferte de meniu format din aperitiv, fel principal şi desert. Preţurile sunt de la 11-12 euro în sus. Trebuie doar să găseşti combinaţia propusă care ţi se pare cea mai potrivită cu gusturile tale. Dacă vrei să îţi faci propriul meniu, adică să comanzi „à la carte », cu siguranţă vei scoate mai mult din buzunar. Dreptul de a alege se plăteste

4) Picnic – mergi la un supermarket şi fă plinul pentru o masă pe malul Senei. Sau dacă găseşti o piaţă cumpără de acolo ce ai nevoie. Ia neapărat o baghetă proaspătă, câteva feluri de brânză, fructe şi alte bunătăţi care îţi fac cu ochiul. Eventual şi vin (găseşti în magazine începând cu 4 euro). Pe lângă faptul că vei mânca mai ieftin decât la restaurant, te vei bucura de o privelişte foarte frumoasă şi de o atmosferă cum numai la Paris găseşti.

5) Flunch restaurant unde dacă iei un fel principal ai acces la toate garniturile disponibile (cartofi, orez, legume) şi poţi să mănânci cât vrei. E o soluţie foarte bună dacă nu vrei să arunci o avere pe mâncare.

6) Crêpes – clatitele se gasesc cam pe oriunde te duci, în diverse varietăţi. Dacă noi suntem obisnuiţi cu cele dulci, la Paris poţi gusta din cele sărate, în care se amestecă sub diverse combinaţii caşcaval, şuncă, ouă şi alte ingrediente. Ca preţ, în jur de 3 euro.

Transportul

1 bilet de metrou costă 1.6 euro. Un carnet cu 10 bilete costă 11.6 euro. O variantă poate fi biletul Paris visite cu care te plimbi cât vrei, cu orice mijloace de transport (metrou, autobuzele care circulă ziua şi cele care circulă noaptea, tramvaie, trenuri, etc) timp de 1-5 zile consecutive, în cate zone vrei (doar în Paris şi în suburbii sau în toată regiunea Pariziană, incluzând Versailles, Disneyland şi alte atracţii). În plus, cu acest bilet ai foarte multe reduceri la vizitarea unor obiective turistice: Arcul de Triumf, Turnul Montparnasse, Disneyland, etc.

Sfat : daca stai în jur de 4-5 zile la Paris, merită să îţi iei mai degrabă un pachet de 10 bilete de metrou pe care sa le foloseţti pentru a ajunge într-un punct central şi de acolo să te plimbi pe jos pentru a vizita împrejurimile. E mai frumos să descoperi orasul plimbându-te în voie decât alergând cu metroul dintr-un loc în altul.

Pentru mai multe idei despre cum poti sa calatoresti ieftin click aici.

O persoana apropiata a suferit un atac cerebral. In urma paraliziei nu mai stie sa citeasca. Creierul a pierdut controlul asupra partii care se ocupa de aceasta functionalitate.

Sa nu mai stii sa citesti
sau
sa iti pierzi memoria
sau
sa nu mai poti folosi unul din brate
sau
sa nu mai vezi bine
sau
sa uiti cand te-ai nascut
…..

Esti acelasi om cand o parte din tine nu mai merge bine? Daca mintea sau corpul, sisteme imperfecte, cedeaza, ce ramane stabil? Care e acea entitate care nu se schimba cand imbatranim, care nu cunoaste influenta timpului si a mediului exterior?

Poate ne identificam asa de mult cu trupul si cu functiile mentale incat uitam ca sunt doar niste vehicule care ne ajuta sa ajungem undeva. Ne bazam cu atata incredere pe cunostinte si abilitati fara sa ne dam seama ca sunt simple instrumente.

Sunt momente cand regasesc in mine acelasi eu neschimbat de peste 20 de ani. Iese la iveala triumfator din straturi de influente care s-au depus peste el de-a lungul timpului. Si atunci ma intreb: dar daca EU sunt fix ce ramane dupa ce dau la o parte ce a fost adaugat?

E ca si cum ai incerca sa gasesti 100 de motive pentru care iti iubesti copilul. Da, le poti gasi. Insa intrebarea este: cuprinde acea lista de raspunsuri intreg adevarul?

Paradoxal e ca iubirea e cel mai real lucru care exista si totusi, cel mai greu de explicat. Pentru ca ea ESTE si atat. Nu este “pentru ca“…..

“A mind all logic is like a knife all blade. It makes the hand bleed that uses it.” – Rabindranath Tagore

(Eric Hoffer)

Dar e slujnicie, într-un caz, ca şi în altul! Ne-am deprins atât de mult să slujim cui trebuie şi cui nu trebuie încât orice încetare de a lucra a devenit o încetare de a fi. Când nu mai slujim nu mai suntem. Începem de la şi sfârşim la obiect. Blestemul pentru lumea de azi nu e să lucreze, tantalic, la ceva sau la altceva; la orice. Blestemul e şomajul. O săptămână cu şapte Duminici, fără posibilitatea de a te dărui, nici de-a binelea, nici în joc, lucrurilor, deci fără trudă, dar şi fără distracţie – aşa ceva ar fi supliciul suprem.

Că munca noastră nu e sfinţită de nici un înăuntru, că Duminica noastră e doar ocolirea acestui înăuntru, e doar distragere şi distracţie – lucrul nu e, oare tulburător? Că, lăsat singur, omul nu mai are ce face, nu e oare groaznic? ”

„Eseu despre Duminică” – Constantin Noica

“After silence, that which comes nearest to expressing the inexpressible is music.”

Intr-o zi, ma gandeam la ceva si inconstient am inceput sa fredonez in minte o melodie. Apoi mi-am dat seama ca melodia aceea exprima sentimente foarte profund legate de gandurile mele. Interesant e ca nu o cautasem, a iest pur si simplu la iveala pentru ca eu eram in starea emotionala potrivita. Daca stau sa ma gandesc, cred ca as putea asocia multor amintiri cate o melodie ca ancora pentru starea pe care o aveam la momentul respectiv.

“Music is harmony, harmony is perfection, perfection is our dream, and our dream is heaven”