Sunt anumite momente in care ne expandam. Trupul ne e piedica si hotar. E senzatia de coplesire, cand ceea ce simtim e asa de mare, grandios si frumos incat ne inunda intreaga fiinta. Plutim, inflorim, radiem zambet si lumina. Sunt clipele cand ne topim de FERICIRE.
Exista alte momente cand am vrea sa ne contractam pana la stadiul de graunta. Si poate sa ne nastem din nou. Sangeram, ne strangem in noi, inchidem ochii si sufletul, ne innecam in SUFERINTA.
Viata e o alergatura bezmetica intre cele doua ipostaze extreme, poate cele mai puternice stari pe care le traim ca oameni, insa ambele, sa nu uitam, trecatoare.
Citeşte noile articoleSusţin
-
November 11, 2009 at 11:08 pm
e alergatura intre cele doua ipostaze daca accepti ca ele sa te influenteze, sa te manipuleze cum vrea soarta. de ce nu iai totul in mainile tale si sa conduci viata in acea directie pe care o vreai TU? Am scris despre asta intr-un articol al meu: http://ceziceu.ziarulstrazii.com/cutia-pandorei-1385.html
… din pasiv in activ, din actor in regizor
November 12, 2009 at 1:05 am
Frumos si util articolul tau.
Eu nu am scris postul pentru ca ma simt neputincioasa
A fost o observatie asupra modului in care e viata majoritatii oamenilor. Observatie datorata poate fascinatiei pentru extreme 
Da, stiu ca pot controla niste lucruri: sa traiesc mai degraba experiente care imi plac si ma fac fericita. De asemenea, stiu ca suferinta e emotionala si subiectiva. Viata e pe directia pe care mi-o doresc.
Sigur nu as vrea ca viata sa imi ofere doar ce as vrea eu. Imi plac surprizele. Problemele nu imi plac insa le accept. Altfel nu as invata nimic.
Cred in continuare ca momentele de fericire si expansiune sunt rare si nu se intampla la comanda. Tocmai asta le face pretioase.
O iau pe directia dorita si ce se intampla pe drum face parte din farmecul calatoriei
November 12, 2009 at 9:33 pm
trecatoare, si totusi unele dureaza mai mult decat altele.
sper ca ai inceput sa te obisnuiesti in bucuresti ;o)
December 5, 2009 at 8:47 pm
Mare dreptate ai, prietena draga