Lista comenzilor AutoCAD

februarie 18, 2011
By

 

 

 

Comandã – descriere

Optiuni

APERTURE – controleazã mãrimea cursorului selector, caracteristic modului object snap.

 

ARC – traseazã un arc de cerc de orice dimensiune.

A – unghi inclus

C – centru cercului

D – directia de start

E – punct final

L – lungimea corzii subîntinse

R – raza cercului

AREA - calculeazã aria unei figuri.

A – seteazã modul Add

S – seteazã modul Substract

E – calculeazã aria cercului sau poliliniei selectate

ARRAY - realizeazã copii multiple ale entitãtilor grafice selectate, dispunându-le rectangular sau polar.

P – selecteazã modelul polar

R – selecteazã modelul rectangular

ATTDEF - creeazã o definitie de atribut care poate fi asociat unui bloc.

I – controleazã vizibilitatea atributului

C – stabileste tipul atributului

V – stabileste modul de verificare

P – predefineste valoarea atributului

ATTDISP - controleazã global starea de vizibilitate a atributelor.

ON – seteazã starea “vizibil” pentru toate atributele

OFF – seteazã starea “invizibil” pentru toate atributele

N – mentine starea de vizibilitate stabilitã prin ATTDEF pentru fiecare atribut

ATTEDIT – asigurã editarea atributelor, indepedent de blocurile cãrora apartin.

 

ATTEXT – extrage informatiile atributelor dintr-un desen si le depune într-un fisier text, pentru a le folosi în afara desenului.

C – fisierul text va avea formatul CDF (informatiile sunt separate prin virgulã)

S – fisierul text va avea formatul SDF (informatiile sunt separate prin spatii)

D – fisierul text va avea formatul DXF (un format AutoCAD folosit pentru schimbarea fisierelor desen între mai multe programe)

AUDIT – determinã diagnosticarea unui fisier desen si permite corectarea erorilor identificate.

Y – corecteazã erorile din fisierul desen

N – semnaleazã dar nu corecteazã erorile din fisierul desen

BASE – stabileste punctul de inserare pentru desenul curent, în vederea inserãrii ulterioare a acestuia.

 

BHATCH – hasureazã un contur definit automat cu un model de hasurã dintr-o casetã de dialog.

 

BLIPMODE – activeazã sau dezactiveazã afisarea  marcajelor prin care se reprezintã punctele.

ON – activeazã afisarea marcajelor de puncte

OFF – dezactiveazã afisarea marcajelor de puncte

BLOCK – permite definirea unei entitãti de tip bloc din entitãti existente.

? – listeazã numele blocurilor definite de utilizator

BPOLY – defineste, prin intermediul unei casete de dialog, un contur polilinie ce înconjoarã o suprafatã.

 

BREAK – sterge pãrti ale unei entitãti sau separã o entitate în segmente.

F – stabileste primul punct al portiunii de sters

CHAMFER – permite realizarea tesiturilor.

P – determinã aplicarea comenzii asupra poliliniilor

D – stabileste distantele de tesire

CHANGE – asigurã modificarea unor caracteristici ale entitãtilor grafice selectate.

P – asigurã modificarea proprietãtilor de culoare, elevatie, tip de linie, strat de desenare si înãltime.

C – schimbã culoarea unei entitãti

E – modificã pozitia entitãtilor fatã de axa Z

LA – schimbã layer-ul pe care se aflã entitatea

LT – modificã tipul de linie al entitãtii

T – modificã înãltimea entitãtii

<implicit> – deplaseazã sau deformeazã entitatea

CHPROP – Modificã proprietãtile entitãtilor

C – schimbã culoarea unei entitãti

LA – schimbã layer-ul pe care se aflã entitatea

LT – modificã tipul de linie al entitãtii

T – modificã înãltimea entitãtii

CIRCLE – permite trasarea cercurilor:

2P – prin douã puncte diametral opuse

3P – prin trei puncte pe circumferintã

D – prin specificarea diametrului

TTR – prin specificarea razei si a douã entitãti la care cercul va fi tangent

COLOR – seteazã culoarea pentru entitãtile grafice care urmeazã a fi desenate, indepedent de layer sau culoarea blocului.

numãr – numãrul culorii entitãtii

BYLAYER – entitãtii îi este asociatã culoarea layer-ului

BYBLOCK – entitãtii îi este asociatã culoarea blocului

COMPILE – afiseazã o casetã de dialog pentru compilarea fisierelor shape/font.

 

CONFIG – afiseazã optiuni pentru a reconfigura AutoCAD.

 

COPY – realizeazã copii ale entitãtilor selectate.

M – permite realizarea de copii multiple

COORDONATES – activeazã/dezactiveazã afisarea coordonatelor pe linia de stare.

 

DBLIST – listeazã informatii referitoare la toate entitãtile din desen

 

DDATTDEF – defineste atributele cu ajutorul unei casete de dialog

 

DDATTE – editeazã atributele prin intermediul unei casete de dialog

 

DDATTEXT – extrage atribute prin intermediul unei casete de dialog

 

DDCHPROP – modificã proprietãtile entitãtilor prin intermediul unei casete de dialog

 

DDEDIT – editeazã o linie de text într-o casetã de dialog

 

DDEMODES – modificã proprietãtile entitãtilor prin intermediul unei casete de dialog

 

DDGRIPS – controleazã afisarea grip-urilor prin intermediul unei casete de dialog

 

DDIM - controleazã stabilirea variabilelor de cotare si crearea de stiluri de cotare prin intermediul unei casete de dialog

 

DDINSERT - permite inserarea de blocuri prin intermediul unei casete de dialog

 

DDLMODES – modificã proprietãtile layer-elor prin intermediul unei casete de dialog

 

DDMODIFY –  permite vizualizarea si modificarea entitãtilor prin intermediul unei casete de dialog

 

DDOSNAP – seteazã modurile object snap prin intermediul unei casete de dialog

 

DDRENAME – redenumeste obiecte prin intermediul unei casete de dialog

 

DDRMODES – seteazã diferitele ajutoare pentru desenare, prin intermediul unei casete de dialog

 

DDSELECT – schimbã modurile de selectie a entitãtilor, mãrimea casetei de selectie si metoda de sortare a entitãtilor, prin intermediul unei casete de dialog

 

DDUCS – controleazã UCS-ul prin intermediul unei casete de dialog

 

DDUNITS – controleazã unitãtile folosite de AutoCAD prin intermediul unei casete de dialog

 

DELAY – întârzie executia comenzii urmãtoare dintr-un fisier script

 

DIM – asigurã intrarea în modul de cotare

 

DIM1 – seteazã modul de cotare pentru o singurã subcomandã de cotare

 

DIST – calculeazã distanta dintre douã puncte

 

DIVIDE – asigurã marcarea entitãtilor grafice cu un numãr precizat de puncte situate la distante egale.

B – utilizeazã ca marcatori blocuri definite de utilizator, cu posibilitatea alinierii acestora cu entitatea graficã

 

DONUT – permite constructia cercurilor sau inelelor umplute cu o texturã de tip solid.

 

 

 

DRAGMODE – controleazã modul drag de specificare dinamicã a entitãtilor grafice.

ON/OFF – activeazã/dezactiveazã modul drag

A – permite specificarea dinamicã în toate cazurile când aceasta este posibilã în mod automat

DTEXT – determinã specificarea dinamicã a textelor în fisierele desen

Vezi optiunile comenzii TEXT

 

DVIEW – defineste dinamic vederii paralele sau în perspectivã a obiectelor 3D.

CA – specificã pozitia camerei relativ la tintã

TA – specificã pozitia tintei relativ la camerã

D – seteazã distanta dintre camerã si tintã

PO – modificã pozitia atât pentru camerã cât si pentru tintã, cu ajutorul coordonatelor X,Y si Z

PA – asigurã deplasarea ferestrei de afisare

Z – asigurã facilitãti de zoom

TW – permite rotirea vederii în jurul directiei de vedere

CL – defineste si activeazã planele de sectionare

H – înlãturã liniile ascunse din entitãtile selectate curent

OFF – dezactiveazã vederea în perspectivã

U – anuleazã ultima optiune DVIEW executatã

X – încheie comanda DVIEW

DXBIN - asigurã importul de fisiere de tip DXB

 

DXFIN – importã fisiere de tip DXF

 

DXFOUT – creeazã un fisier DXF

E – permite sã selectãm doar entitãti specifice pentru a fi memorate în fisier

B – creeazã fisiere DXF binare

EDGESURF – permite construirea unei retele poligonale, care aproximeazã o suprafatã bicubicã de interpolare între patru curbe adiacente.

 

ELEV – seteazã elevatia si înãltimea pentru entitãtile grafice care urmeazã a fi construite

 

ELLIPSE – asigurã desenarea elipselor .

- prin specificarea punctelor finale ale celor douã axe

C – prin specificarea centrului elipsei

R – prin specificarea axei mari si a rotatiei unui cerc în jurul acesteia 

END – asigurã salvarea desenului, iesirea din AutoCAD si întoarcerea în sistemul de operare.

 

ERASE-asigurã stergerea obiectelor selectate

 

EXPLODE – descompune entitãti grafice compuse (blocuri, polilinii, cote etc.) în entitãti elementare.

 

EXTEND – determinã prelungirea entitãtilor grafice selectate pânã la intersectarea unor granite definite de alte entitãti grafice.

 

FILES – permite efectuarea câtorva operatii cu fisierele de pe disc direct din AutoCAD.

 

FILL – controleazã vizibilitatea suprafetelor “umplute” ale poliliniilor, urmelor si solidelor.

ON – activeazã modul FILL

OFF – dezactiveazã modul FILL

FILLET – permite realizarea racordãrilor.

R – stabileste raza arcului de racordare

P – racordeazã o polilinie 2D.

FILMROLL – creeazã fisiere .FLM utilizate pentru rendering de cãtre AutoSHADE

 

GRAPHSCR – comutã ecranul din modul text în modul grafic

 

GRID – afiseazã o retea de puncte cu o rezolutie specificatã.

ON/OFF – activeazã/dezactiveazã afisarea retelei

A – specificã densitatea retelei diferitã pe cele douã axe

S – distantele dintre puncte vor fi egale cu pasul de incrementare al modului snap

HANDLES – ataseazã o etichetã (handle) unicã pentru fiecare entitate dintr-un desen.

ON – ataseazã etichete de identificare a tuturor entitãtilor din desen

DESTROV – distruge toti identificatorii entitãtilor din desen

HATCH – permite hasurarea suprafetelor închise.

nume – se utilizeazã numele modelului de hasurã predefinit

? – se afiseazã lista modelelor de hasurã definite în ACAD.PAT

U – permite utilizatorului sã defineascã un model simplu de hasurã

 INSERT – insereazã în desenul curent blocuri sau alte fisiere desen.

nume – încarcã fisierul bloc cu numele nume

nume=nume.dwg – apeleazã ca bloc un fisier desen

? – listeazã numele blocurilor definite

C – specificã un colt pentru indicarea scãrii de inserare

XYZ – permite specificarea factorilor de scarã pe x, y si z

~     afiseazã o casetã de dialog standard

ISOPLANE – schimbã planul izometric curent

L – alege planul din stânga

R – alege planul din dreapta

T – alege planul de sus

Enter – comutã la planul izometric urmãtor

LAYER – creeazã si modificã layer-e.

 ? – afiseazã numele tuturor straturilor definite, precum si atributele lor

M – permite crearea unui strat nou, care devine strat curent

S – selecteazã un alt strat curent;

N – permite crearea de noi straturi, fãrã a modifica stratul curent;

ON – seteazã straturile precizate de utilizator la starea “vizibil”;

OFF – seteazã straturile precizate de utilizator la starea “invizibil”;

C – permite modificarea atributului de culoare asociat straturilor;

L – permite modificarea tipului de linie asociat straturilor

F – permite setarea stãrii “înghetat” pentru un strat sau un grup de straturi;

T – permite dezghetarea straturilor specificate de utilizator

LO – permite blocarea straturilor prevenind astfel accesul la editarea entitãtilor continute de acestea

U – permite deblocarea straturilor

LIMITS – stabileste limitele de desenare, permitând verificarea respectãrii lor.

2 puncte – seteazã coltul stânga-jos si coltul dreapta-sus ale spatiului alocat

ON/OFF – activeazã/dezactiveazã mecanismul de verificare a limitelor de desenare

LINE – traseazã linii din segmente de dreaptã.

Enter – forteazã punctul de start în punctul final al celei mai recent trasate entitãti de tip linie sau arc

C – închide linia poligonalã cu un segment de dreaptã

U – sterge ultimul segment de dreaptã desenat

LINETYPE – permite crearea si încãrcarea tipului de linie curent.

? – afiseazã lista tipurilor de linii disponibile

C – creeazã un tip de linie

L – încarcã un tip de linie

S – stabileste tipul de linie curent

LIST – listeazã baza de date pentru entitãtile selectate.

 

LOAD – încarcã fisiere compilate (.SHX) create de utilizator pentru definirea  de fonturi/forme.

? – listeazã numele fisierelor .SHX încãrcate

LTSCALE – modificã scara tipurilor de linie din desen.

 

MEASURE – marcheazã entitãtile grafice selectate la intervale de lungime precizate.

B – utilizeazã ca marcatori blocuri definite de utilizator

MENU – încarcã fisiere de descriere a meniurilor (.MNU).

 

MINSERT – permite inserarea multiplã a unui bloc, dispunându-l liniar sau matricial.

nume – încarcã fisierul bloc cu numele nume

nume=nume.dwg – apeleazã ca bloc un fisier desen

? – listeazã numele blocurilor definite

C – specificã un colt pentru indicarea scãrii de inserare

XYZ – permite specificarea factorilor de scarã pe x, y si z

~   afiseazã o casetã de dialog standard

MIRROR - permite crearea unei imagini în onglindã a unei entitãti.

 

MOVE – deplaseazã entitãtile selectate într-o nouã pozitie.

 

MSLIDE – permite crearea unui fisier slide (.SLD) continând imaginea viewport-ului curent.

 

MSPACE – determinã trecerea din spatiul hârtie în spatiul model.

 

MULTIPLE - determinã repetarea urmãtoarei comenzi pânã la o comandã de anulare (Ctrl/C)

 

MVIEW – creeazã entitãti de tip viewport în spatiul hârtie.

First point – este  optiune  implicitã  si  solicitã primul colt al unei noi ferestre de afisare, dupã care se solicitã coltul opus al ferestrei.

ON/OFF – determinã activarea/dezactivarea entitãtilor de tip fereastrã de afisare;

H – impune  sistemului  AutoCAD  sã declanseze o procedurã de ascundere a liniilor la tipãrirea unei ferestre din spatiul hârtie.

F – asigurã crearea unei entitãti de tip ferestrã de afisare, dimensionatã astfel încât sã ocupe toatã zona graficã.

2/3/4/ – au acelasi rol cu optiunile similare ale comenzii VPORTS.

R- transformã o configuratie de ferestre de afisare salvatã în spatiul model cu comanda VPORTS (inclusiv cea curentã), în ferestre de sine stãtãtoare în spatiul hârtie.

NEW – permite deschiderea unui nou desen.

 

OFFSET – deseneazã o entitate paralelã cu entitatea originalã.

numãr – reprezintã distanta dintre entitatea care va fi desenatã si entitatea originalã

T – specificã punctul prin care sã treacã noua entitate

OOPS – recupereazã  ultimul grup de obiecte grafice sterse.

 

OPEN – încarcã un fisier desen existent pe disc.

 

ORTHO – forteazã ca desenarea si editarea sã se facã doar dupã directiile ortogonale (relativ la reteaua snap).

ON – activeazã modul ortho

OFF – dezactiveazã modul ortho

OSNAP – permite localizarea precisã a unor puncte de referintã ale obiectelor.

NEA – selecteazã  cel mai apropiat punct fatã de colimatorul suprapus peste entitate.

END – selecteazã cel mai apropiat punct terminal al unui cerc sau al unei linii.

MID – selecteazã un punct situat la jumãtatea unui arc sau al unei linii.

CEN -selecteazã centrul unui arc sau cerc.

NOD – selecteazã o entitate de tip Point.

QUA – selecteazã capetele fiecãrui cvadrant al unui arc sau cerc (puncte pe un cerc sau arc situate la 0, 90, 180 sau 270 de grade).

INT – selecteazã punctul de intersectie a douã entitãti grafice de tipul Line, Arc sau Cerc.

INS – selecteazã punctul de inserare al unei entitãti de tip Text, Attribute, Block sau Shape (formã)

PER – selecteazã un punct  apartinând  unui  arc, cerc sau linie aflat pe perpendiculara coborâtã din punctul curent la entitatea respectivã.

TAN – selecteazã punctul apartinând unui arc sau cerc care determinã împreunã cu punctul curent tangenta la entitatea respectivã.

QUI – selecteazã, în cazul activãrii simultane a mai multor moduri OSNAP, primul punct care îndeplineste conditiile cerute (nu cel mai apropiat).

NON – dezactiveazã modurile object snap.

 

PAN – deplaseazã fereastra de vizualizare într-o nouã pozitie, în cadrul spatiului alocat.

 

PEDIT – permite editarea poliliniilor 2D si 3D. retelelor poligonale 3D

C – permite închiderea unei polilinii deschise . O – are ca efect deschiderea poliliniei prin stergerea segmentului final.

J – permite concatenarea (asamblarea) de linii, arce sau polilinii la polilinia initialã;

W – permite specificarea unei noi grosimi constante pentru întreaga polilinie.

E – permite editarea vertex-urilor în nodul selectat  

F – determinã calcularea unei curbe de interpolare care va trece prin toate vertex-urile poliliniei

S – realizeazã o curbã de interpolare de tip spline utilizând vertex-urile poliliniei de bazã ca puncte de control.

D – asigurã recuperarea poliliniilor initiale din curbele obtinute cu ajutorul optiunilor Fit curve si Spline curve.

L – determinã generarea unui anumit tip de linie între vertex-urile poliliniei.

U – anuleazã efectul celei mai recente operatii de editare efectuate cu comanda PEDIT.

X  - determinã iesirea din comanda PEDIT

Suboptiuni  de editare a vertex-urilor:

Next si Previous deplaseazã marcatorul X  la nodul urmãtor, respectiv precedent al poliliniei.

B – memoreazã pozitia nodului marcat  pentru operatia de înlãturare a unui segment

I  - permite  adãugarea  de  noi  noduri  în polilinie între nodul curent si nodul urmãtor.

M – permite deplasarea nodului curent într-o altã pozitie specificatã.

R – permite regenerarea poliliniei.

S  - permite  înlãturarea  vertex-urilor  situate între douã vertex-uri specificate.

T – permite specificarea directiei de tangentã pentru nodul curent.

W – permite modificarea grosimii segmentelor individuale.

PEDIT (Mesh) – permite editarea retelelor poligonale 3D (Mesh)

E- permite editarea vertex-urilor

S – oferã posibilitatea potrivirii prin interpolare a unei suprafete netede pe reteaua poligonalã

D – permite readucerea retelei la forma initialã;

M – permite închiderea retelei în directia M;

N – închide reteaua în directia N;

U – anuleazã efectele operatiei PEDIT anterioare;

X- încheie comanda si revine la prompt-ul  de comandã al AutoCAD-ului

PFACE – permite desenarea retelelor poligonale tridimensionale.

 

PLAN – determinã afisarea vederii plane a desenului în UCS-ul curent, într-un UCS specificat,  sau  în WCS.

C- realizeazã o vedere planã în UCS-ul curent

U- realizeazã o vedere planã în UCS-ul specificat

W – realizeazã o vedere planã în WCS

 PLINE – permite desenarea poliliniilor 2D compuse din segmente de dreaptã si/sau arce de cerc.

Modul linie:

Arc ‑ comutã în modul ARC, rezultând un alt set de optiuni:

C ‑ închide polilinia cu un segment de la punctul curent la primul punct al poliliniei curente.

H ‑ permite specificarea semilãtimii unui element "polylinie"

L ‑ permite desenarea unui segment cu aceeasi înclinare ca cel anterior specificându‑se doar lungimea.

U ‑ sterge  ultimul  element (arc, segment) revenind la pozitia anterioarã.

W ‑ precizeazã lãtimea urmãtorului element.

 - Indicarea unui punct are ca efect interpretarea acestuia ca punct final al unui segment de dreaptã.

Modul arc:

 A - permite specificarea unghiului inclus;

CE -  permite specificarea explicitã a centrului cercului din care face parte arcul;

CL -   determinã închiderea poliliniei cu un arc de cerc;

D -  permite specificarea explicitã a unei directii de start pentru arc;

L -  determinã comutarea poliliniei în modul LINE;

R -  permite specificarea razei cercului;

S -  permite specificarea arcului prin trei puncte;

 - Specificarea unui punct are ca efect trasarea arcului tangent la segmentul precedent al poliliniei si cu punctul final în punctul respectiv.

PLOT – permite tipãrirea pe hârtie a unui desen prin intermediul unui plotter sau al unei imprimante.

 

 POINT – permite reprezentarea punctelor în desen, conform setãrii PDMODE.

 

POLYGON – permite desenarea poligoanelor regulate.

E – specificã latura poligonului

C – circumscrie poligonul unui cerc de razã datã

I – înscrie poligonul unui cerc de razã datã

PSFILL – permite umplerea contururilor unei polilinii 2D, folosind modelele de umplere PostScript.

 

PSIN – permite importarea fisierelor EPS (Encapsulated PostScript)

 

PSOUT – permite exportul unui fisier EPS

 

PSPACE – asigurã trecerea din spatiul model în spatiul hârtie.

 

PURGE – permite îndepãrtarea (purjarea) obiectelor definite (blocuri, tipuri de linie etc.), neutilizate, din baza de date a desenului.

A – înlãturã  toate obiectele  definite si neutilizate

B – înlãturã  blocurile neutilizate

D – înlãturã stilurile de cotare neutilizate

LA -înlãturã layer-ele neutilizate

LT – înlãturã tipurile de linie neutilizate

SH – înlãturã formele neutilizate

ST – înlãturã stilurile de text neutilizate

QTEXT – asigurã înlocuirea textelor din desen cu niste casete dreptunghiulare

 

QUIT - determinã iesirea din AutoCAD.

 

REDEFINE – readuce la definirea originalã o comandã AutoCAD care a fost redefinitã cu comanda UNDEFINE.

 

REDO – anuleazã ultima comandã U sau UNDO.

 

REDRAW – redeseneazã entitãtile vizibile din viewport-ul curent.

 

REDRAWALL – redeseneazã entitãtile vizibile din toate viewport-urile.

 

REGEN – determinã regenerarea entitãtilor din viewport-ul curent.

 

REGENALL – determinã regenerarea entitãtilor din toate viewport-urile.

 

REGENAUTO – determinã regenerarea în mod automat pentru toate comenzile care o efectueazã implicit.

ON – seteazã regenerarea automatã

OFF – valideazã aparitia unui mesaj de avertizare înainte de executarea regenerãrii

RENAME – permite modificarea numelor obiectelor care au asociate un nume.

B – redenumeste un bloc

D – redenumeste un stil de cotare

LA – redenumeste un layer

LT – redenumeste un tip de linie

S – redenumeste un stil de text

U – redenumeste un UCS

VI – redenumeste o vedere

VP – redenumeste un viewport

RESUME – asigurã continuarea executiei unui fisier script.

 

REVSURF – permite generarea unei suprafete de revolutie, prin rotatia unei curbe generatoare în jurul unei axe.

 

ROTATE – permite rotirea obiectelor selectate

R – specificã unghiul de rotatie relativ la o entitate din desen

RSCRIPT – asigurã reluarea executiei unui fisier script.

 

RULESURF – creeazã o suprafatã riglatã între douã curbe.

 

SAVE – determinã salvarea desenului într-un fisier .DWG pe disc.

 

SAVEAS – cere utilizatorului un  nume de fisier si salveazã desenul sub acest nume.

 

SCALE – permite scalarea obiectelor.

R – specificã un factor de scarã relativ la lungimea unei entitãti din desen

SCRIPT - permite executia unui fisier script .

 

SELECT – creeazã o multime de selectie pentru a fi utilizatã în cadrul comenzilor ulterioare.

 

SETVAR – permite vizualizarea si modificarea valorii unei variabile de sistem.

? – afiseazã lista variabilelor de sistem si valorile acestora

SH – permite executarea unei singure comenzi a sistemului de operare, din interiorul AutoCAD.

 

SHADE – permite umbrirea desenului 3D din viewport-ul curent, operatie denumitã rendering.

 

SHAPE – asigurã introducerea de forme (shape-uri) într-un desen.

? – listeazã numele tuturor formelor deja definite

SHELL – permite accesarea comenzilor sistemului de operare din interiorul AutoCAD-ului.

 

SKETCH – permite desenarea cu ajutorul mouse-ului (realizarea schitelor).

P – permite coborârea sau ridicarea “creionului” de pe hârtie;

X – asigurã salvarea desenului realizat si iesirea din comanda  SKETCH.

Q – permite iesirea din modul SKETCH, fãrã salvarea desenului    realizat.

R – determinã salvarea desenului realizat fãrã iesirea  din modul SKETCH.

E – sterge segmentele desenate  prin miscarea suprapusã a cursorului.

C – conecteazã noi segmente la sfârsitul ultimului segment desenat;

 - Optiunea punct (.)  deseneazã o linie dreaptã între ultimul punct desenat si pozitia curentã a cursorului

 Sketch nu este o optiune, ci indicã faptul cã se lucreazã în modul SKETCH.

SNAP – stabileste mãrimea pasului discret de deplasare a cursorului (incrementul de deplasare).

numãr – seteazã densitatea retelei snap

ON/OFF – activeazã/dezactiveazã modul snap

A – seteazã densitãti diferite pe x si y

R – roteste reteaua snap

S – selecteazã formatul retelei: standard sau izometric

SOLID – permite desenarea suprafetelor solide 2D, triunghiulare sau patrulatere.

 

STATUS – permite afisarea parametrilor de stare ai desenului curent.

 

STRETCH – permite deformarea obiectelor, prin deplasarea unor pãrti ale acestora.

 

STYLE – asigurã încãrcarea unui font (stil) pentru entitãtile text.

? – listeazã numele stilurilor disponibile

TABLET – configureazã tableta digitizoare.

ON/OFF – activeazã/dezactiveazã modul tablet

CAL – permite calibrarea tabletei

CFG – permite configurarea meniului pentru tableta digitizoare

TABSURF – creeazã o suprafatã tabulatã pe baza unei curbe generatoare si a unui vector de directie.

 

TEXT – permite introducerea textelor în desen.

un punct – punctul introdus reprezintã punctul de început  al textului

S ‑ cere un nou stil de text

J – permite specificarea uneia dintre cele 14 optiuni de pozitionare a textului:

A – aliniazã textul între douã puncte

F – potriveste textul între douã puncte

C -centreazã textul pe orizontalã

M – centreazã textul atât pe verticalã cât si pe orizontalã

R -  aliniazã textul la dreapta

TL/TC/TR – aliniazã textul la stânga/centru/ /dreapta relativ la cota de sus

ML/MC/MR – aliniazã textul la stânga/centru/ /dreapta relativ la cota de mijloc

BL/BC/BR – aliniazã textul la stânga/centru/ /dreapta relativ la cota de jos

TEXTSCR – comutã ecranul din modul grafic în modul text.

 

TIME – asigurã contorizarea timpului de lucru pentru un desen.

D – afiseazã timpul/data curente

ON/OFF – porneste /opreste ceasul utilizator

R – reseteazã ceasul utilizator

TRACE – permite desenarea unei linii cu grosime specificatã de utilizator.

 

TRIM – ajusteazã entitãtile grafice dupã o muchie de tãiere.

U – anuleazã ultima operatie efectuatã în cadrul comenzii.

U – anuleazã efectul ultimei comenzi AutoCAD efectuate.

 

UCS – defineste sau modificã un UCS.

O – defineste un nou UCS, specificând locatia noii origini a sistemului prin coordonatele X,Y,Z.

ZA – defineste un nou UCS cu o origine diferitã si o nouã axã Z;

3point – defineste un nou UCS solicitând trei puncte: originea, axa X pozitivã si axa Y pozitivã

E – defineste un nou UCS prin alinierea lui la o entitate existentã pe care o selectãm

V – defineste un nou UCS a cãrui axã Z este paralelã cu directia curentã de vizualizare;

X/Y/Z – rotesc UCS-ul curent în jurul axelor respective; se cere unghiul de rotatie;

P – restaureazã ultimul UCS;

R- restaureazã un UCS salvat anterior

S – salveazã UCS-ul curent sub  un nume precizat de utilizator

D – sterge unul sau mai multe UCS-uri din lista UCS-urilor salvate;

? – listeazã UCS-urile salvate, specificând pentru fiecare coordonatele originii si axele X,Y, Z,  relativ la UCS-ul curent;

W – determinã setarea sistemului de coordonate al lumii WCS (World Coordinate System).

UCSICON – controleazã vizibilitatea si pozitionarea icon-ului sistemului de coordonate al utilizatorului.

ON – determinã afisarea simbolului UCS;

OFF – inhibã afisarea simbolului UCS;

A – asigurã  activarea/inhibarea  afisãrii simbolului UCS în toate ferestrele active de lucru definite cu  ajutorul comenzii  VPORTS

N  - determinã afisarea simbolului (în cazul în care acesta este activ) în coltul din stânga jos al ferestrei de lucru curente, indiferent de pozitia originii UCS-ului curent;

OR  - forteazã afisarea  simbolului chiar în originea sistemului de coordonate curent

UNDEFINE – sterge definitia unei comenzi înglobate a sistemului AutoCAD.

 

UNDO – anuleazã efectul comenzilor anterioare si controleazã modul în care se face acestã anulare.

numãr  - precizeazã câte operatii anterioare vor fi anulate.

M si B ‑ marcheazã momentul curent  în istoria comenzilor, pentru a se sti pânã unde sã se execute ulterior revenirea prin UNDO. Subcomanda  BACK  va aduce desenul în starea în care a fost în momentul introducerii celei mai recente subcomenzi Mark.

G si E ‑ încadreazã un grup de operatii care vor fi tratate de U sau UNDO ca o singurã si indivizibilã operatie.

A ‑ cere specificarea lui ON sau OFF. Când optiunea Auto este activã (ON), orice rubricã selectatã din meniu, oricât ar fi de complicatã, va fi tratatã ca o singurã comandã, recuperabilã printr‑o singurã comandã U.

C ‑ asigurã limitarea sau chiar dezactivarea operatiei UNDO; duce la afisarea urmãtoarei cereri:

            All/None/One <All>:

All ‑ autorizeazã executarea completã a operatiei UNDO.

None ‑ dezactiveazã în întregime operatiile U si UNDO.

One ‑ limiteazã  U si UNDO la o singurã operatie.

UNITS – stabileste formatul de afisare si precizia unitãtilor de mãsurã pentru desenare.

 

VIEW – salveazã si restaureazã vederile denumite din cadrul desenului.

?- afiseazã lista vederilor  salvate

D – permite stergerea unei vederi din listã

R – restaureazã pe ecran o vedere care a fost salvatã anterior

S – salveazã pe disc vederea curentã cu un nume dat de utilizator

W – permite definirea mai multor vederi fãrã a fi necesarã apelarea comenzii ZOOM.

VIEWRES – controleazã precizia si viteza de regenerare a cercurilor si arcelor.

 

VPLAYER – controleazã vizibilitatea layer-elor în viewport-urile din spatiul hârtie.

F si T – permit   “înghetarea”  ,respectiv  “dezghetarea”  layer-elor în viewport-uri  individuale specificate de utilizator

? – Listeazã numele straturilor înghetate într-o anumitã fereastrã specificatã de utilizator

R – restabileste starea implicitã de vizibilitate a straturilor din viewport-urile de afisare:

N – creeazã noi straturi care au atributul “înghetat” în toate viewport-urile de afisare:

V – stabileste vizibilitatea implicitã în viewport-urile  de afisare

VPOINT – permite vizualizarea unui desen în trei dimensiuni.

<View point> – permite specificarea noului punct de vedere prin coordonate

R – permite precizarea unui nou punct de vedere prin specificarea a douã axe

VPORTS – creeazã viewport-uri alãturate în spatiul model.

S – permite salvarea configuratiei curente de ferestre, sub  un nume dat de utilizator

R – restaureazã o configuratie de ferestre care a fost  salvatã anterior; dacã se rãspunde cu “?” se afiseazã numele tuturor ferestrelor salvate

D – sterge de pe disc o configuratie salvatã cu optiunea Save

J – uneste douã ferestre alãturate în una singurã mai mare;

SI – configureazã întregul ecran într-o singurã fereastrã, preluând imaginea din fereastra curentã

? – determinã afisarea numerelor de indentificare si pozitia pe ecran a fiecãrei ferestre, localizatã prin coordonatele colturilor stânga-jos si dreapta-sus ale spatiului rectangular de afisare.

2,3,4 – determinã divizarea ferestrei curente în 2, 3 sau 4 ferestre

VSLIDE – permite vizualizarea fisierelor slide create anterior.

 

WBLCK – salveazã pe disc o copie a unui bloc (sau un întreg desen), ca fisier desen.

- Un nume de bloc, dacã numele blocului diferã de numele fisierului în care se face salvarea acestuia;

- Caracterul  =  , dacã blocul are acelasi nume cu al fisierului;

- Caracterul  * , dacã se doreste salvarea întregului desen ca bloc;

- Enter sau Space, dacã se doreste definirea blocului, exact ca la comanda BLOCK.

XBIND – permite inserarea permanentã în desenul curent a unor pãrti ale referintelor externe (blocuri, stil de cotare, layer etc).

B – adaugã un bloc

D – adaugã un stil de cotare

LA – adaugã un  layer

LT – adaugã un tip de linie

S – adaugã un stil de text

XREF – permite atasarea unui alt desen (referintã externã) desenului curent, fãrã a-l   adãuga permanent si fãrã a-l altera.

? – listeazã numele referintelor externe

B – integreazã fisierele desen specificate, în desenul curent

D – eliminã referintele externe specificate

P – modificã numele cãii pentru o referintã externã

R – reîncarcã o referintã externã

A – ataseazã un fisier desen ca referintã externã în desenul curent

ZOOM – permite mãrirea sau micsorarea portiunii vizibile a desenului.

A ‑  desenul ocupã tot spatiul de afisare

C ‑ desenul este centrat în spatiul de afisare

D ‑ stabileste dinamic spatiul de afisare

E ‑ ecranul va cuprinde desenul întreg, indiferent de zona alocatã

L ‑ spatiul de afisare este localizat în  coltul stânga‑jos precizat de utilizator

P ‑ restaureazã suprafata de afisare anterioarã

V – afiseazã desenul la dimensiunea datã de limitele ecranului virtual (ecranul care nu necesitã  regenerarea  desenului)

W ‑ specificã suprafata de afisare prin intermediul unei ferestre

Scale(X/XP) ‑ introducând o valoare numericã urmatã de X, aceasta este consideratã factorul de scarã. De exemplu, prin 5X se va cere mãrirea de 5 ori a imaginii (scara 5:1). Optiunea XP este utilizatã la scanarea desenului în spatiul hârtie la pregãtirea desenului pentru plotare.

3DFACE – permite desenarea suprafetelor plane în 3D.

I – face urmãtoarea muchie invizibilã

3DMESH – permite crearea retelelor poligonale 3D prin specificarea dimensiunii retelei si localizarea fiecãrui nod.

 

3DPOLY - permite desenarea poliliniilor 3D, formate numai din segmente de dreaptã.

C – închide polilinia

U – sterge ultimul segment trasat

Enter – încheie comanda 3DPOLY

 

 

 

 

                       

 

 

 

Anexa B

 

ERORI  AutoLISP

           

            În aceastã anexã va fi prezentatã lista mesajelor de eroare pe care utilizatorul le poate întâlni scriind si depanând programe AutoLISP. Cele mai multe dintre acestea indicã erori tipice de programare în LISP, ca de exemplu:

·         nume gresite de functii sau simboluri

·         tip sau numãr gresit de argumente de functii

·         paranteze neîmperecheate

·         apostrofuri neîmperecheate (siruri neterminate) etc.

 

Exemple de erori posibile:

 

·         AutoCAD rejected function

AutoCAD a respins functia. Argumentele transmise unei functii AutoCAD au fost incorecte sau functia însãsi este invalidã în contextul curent. De exemplu, nu puteti aplica o functie getxxx de intrare utilizator din interiorul unei functii command.

 

·         AutoLISP stack overflow

Depãsire a stivei AutoLISP. Spatiul stivã de stocare al AutoLISP-ului a fost depãsit. Aceasta poate fi datoratã recursivitãtii excesive a unei functii sau a unor liste de argumente prea mari pentru o functie.

 

·         bad argument type

Tip gresit de argument. Unei functii i s-a transmis un argument de tip incorect. De exemplu, nu puteti transmite un numãr întreg ca argument pentru functia strlen.

 

·         bad association list

Listã gresitã de asociere. Lista transmisã functiei assoc nu constã în liste.

 

·         bad conversion code

Cod de conversie gresit. Aceasta aratã cã un indentificator de spatiu invalid a fost transmis functiei trans.

 

·         bad ENTMOD list

Listã ENTMOD gresitã. Argumentul transmis lui entmod nu este o listã de date entitãti corespunzãtoare (ca cea returnatã de entget).

 

·         bad formal argument list

Listã gresitã de argumente formale. Când a evaluat aceastã functie, AutoLISP a detectat o listã gresitã de argumente formale. Probabil cã “functia definitã cu defun” nici nu este functie, ci o listã de date.

 

·         bad function

Functie gresitã. Primul element din listã nu este un nume de functie validã. Probabil este un nume de variabilã sau un numãr. Acest mesaj poate indica de asemenea cã functia numitã este definitã impropriu – a nu se uita lista cerutã de argumente formale.

 

·         bad grvecs list value

Valoare a listei grvecs gresitã. Ceva transmis într-o listã grvecs nu este un punct 2D sau 3D.

 

·         bad list

Listã gresitã. O listã formatã impropriu a fost transmisã unei functii. Aceasta poate apãrea dacã un numãr real începe cu un punct zecimal; trebuie sã folositi un 0 în fatã în acest caz.

 

·         bad node

Nod gresit. Tip de articol invalid întâlnit de functia type.

·         bad node type in list

Tip de nod gresit în listã. Tip  de articol invalid întâlnit de functia foreach.

 

·         bad point argument; bad point value

Argument/valoare de punct gresitã. Un punct (listã de douã numere reale) gresit definit a fost transmis unei functii care asteaptã un punct. A se avea în vedere cã un numãr real nu începe cu un punct zecimal; într-un astfel de caz trebuie folosit un zero în fatã.

           

·         bad real number detected

Numãr real detectat gresit. O încercare a fost fãcutã pentru a transmite un numãr real gresit din AutoLISP în AutoCAD.

 

·         bad ssget list

Listã ssget gresitã. Argumentul transmis cãtre (ssget “x”) nu este o listã corespunzãtoare de date (ca cea returnatã de entget).

 

·         bad ssget mode string

ªir mod ssget gresit. Aceastã eroare este cauzatã când lui ssget îi este transmis un sir invalid în argumentul mod.

 

·         can’t evaluate expression

Nu pot evalua expresia. Aceastã eroare poate fi cauzatã de plasarea incorectã a punctului zecimal sau alte expresii gresit formulate.

·         can’t open (file) for input – LOAD failed

Nu pot deschide (fisierul) pentru intrare – încãrcare esuatã. Fisierul mentionat în functia load nu poate fi gãsit (în directorul curent) sau utilizatorul nu are acces de citire la respectivul fisier.

 

·         console break

Întrerupere consolã. Utilizatorul a introdus un CTRL/C (^C) în timp ce functia era în executie.

 

·         divide by zero

Împãrtire prin zero. Împãrtirea prin zero nu este permisã.

 

·         divide overflow

Depãsire la împãrtire. Împãrtirea printr-o valoare foarte micã a condus la un cât invalid (foarte mare).

 

·         extra right paren

Parantezã dreapta în plus. Au fost întâlnite una sau mai multe paranteze dreapta (închise) în plus fatã de cele deschise.

 

·         file not open

Fisier nedeschis. Specificatorul de fisier dat la o operatie de intrare/iesire nu este al unui fisier deschis.

 

·         function cancelled

Functie anulatã. Utilizatorul a introdus un CTRL/C ca rãspuns la un prompt de intrare.

 

·         function undefined for argument

Functie nedefinitã pentru argument. Argumentul transmis unei functii log sau sqrt este în afara gamei de valori admise.

 

·         function undefined for real

Functie nedefinitã pentru real. S-a transmis un argument un numãr real unei functii care cere un numãr întreg.

 

·         improper argument

Argument impropriu. Argument nul sau negativ pentru functia gcd.

 

·         incorrect number of arguments to a function

Numãr incorect de argumente pentru o functie. Numãrul de argumente pentru o functie definitã de utilizator nu se potriveste cu numãrul de argumente formale specificat în defun.

·         incorrect request for command list data

Cerere incorectã pentru o listã de date a unei comenzi. A fost întâlnitã o functie command, dar ea nu poate fi executatã datoritã unei alte functii active.

 

·         insufficient node space

Spatiu “node” insuficient. Nu este spatiu “heap” suficient pentru asigurarea actiunii cerute.

 

·         insufficient string space

Spatiu sir insuficient. Nu este spatiu “heap” suficient pentru a încãpea textul sir specificat.

 

·         invalid argument

Argument invalid. Tip impropriu de argument, sau argument în afara gamei de valori permise.

 

·         invalid character

Caracter invalid. O expresie contine un caracter impropriu.

 

·         invalid integer value

Valoare întreagã invalidã. A fost întâlnit un numãr mai mic decât cel mai mic numãr întreg sau mai mare decât cel mai mare numãr întreg.

 

·         malformed list

Listã gresit constituitã. O listã în curs de citire dintr-un fisier s-a terminat prematur (nu s-au închis toate parantezele deschise sau sunt greseli de sintaxã).

 

·         malformed string

ªir gresit constituit. Un sir în curs de citire dintr-un fisier s-a terminat prematur (nu s-au închis toate ghilimelele deschise pentru a pune în evidentã sirurile de caractere).

 

·         null function

Functie nulã. S-a încercat evaluarea unei functii care are definitie nil.

 

·         quit / exit abort

Abandon quit/exit. Acesta este rezultatul apelului functiei quit sau exit. Aceste functii nu sunt folosite de AutoLISP.

 

·         too few arguments

Prea putine argumente. S-au transmis prea putine argumente unei functii înglobate.

 

 

 

201 Responses to Lista comenzilor AutoCAD

  1. Theodore Zacharias on septembrie 11, 2011 at 20:34

    If you are serious about making money with your site you need traffic. See how to get free targeted traffic to your website http://bit.ly/TrafficRobot11

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*