Ţi-am speculat intenţia

N-aveam decât să ne vedem cât de des voiam.
Gesturile se-mprăştiau prin prezenţa noastră taciturnă,
ne împiedicam unul de altul prin cameră.
Aveam ceva-ul acela al unei perechi de dansatori desculţi
descurajaţi de intimitate, feriţi de gratuitate,
care le-au încercat pe toate.
Îmi spui mereu ceva din străfundul tinereţii tale,
o rază de lumină iese din ochii tăi, din depărtare.
Nu-mi promiţi nimic, dar aş vrea să-ţi rămân datoare.
Ne-a mai rămas o întrebare…

Published in: on October 22, 2013 at 21:39 Comments (0)

frunze

zeci de fluturi galbeni se desprind
de crengile de salcâm
doborât de frig.
vântul le domină, iar ele
n-au nimic de zis
şi se supun.
sunt silite de o Forţă fără nume
să se  desprindă
şi să se adune,
să se desprindă
şi să se adune…
sunt moarte, dar de ce
par vii
şi cu voinţă proprie?
sunt uşoare, dar de ce
plutesc
când aerul e mai uşor
ca ele?
sunt aici, în faţa mea
dar pare
că niciodată nu au fost.

Published in: on October 16, 2013 at 19:26 Comments (0)

autostrada

Lumini curg,
strada plânge;
lumini fug,
strada se strânge.
Lumina se stinge!
Ascult…
în mâini, în ochi,
în rânjet.

Published in: on October 14, 2013 at 20:37 Comments (0)

sunt sinceră

Frunzele cad,
dar eu sunt sinceră.
Maşinile trec,
dar eu sunt sinceră.
Clopotele bat,
dar eu sunt sinceră.
Florile se leagănă,
dar eu sunt sinceră.

El a plecat,
iar eu sunt sinceră.

Sunt multe curbe de luat,
dar eu sunt sinceră.
O reclamă e pusă invers,
dar eu sunt sinceră.
Oamenii se uită,
dar eu sunt sinceră.
Ei nu ştiu,
dar eu sunt sinceră.

Târcoalele s-au terminat,
iar eu sunt sinceră.

Published in: on at 19:55 Comments (1)

Închisoarea poveştii nespuse

Nu ştiu cum să-mi spun povestea
şi s-o las să fie a mea.
s-o spun în amintire,
fără să consum cuvinte.
cuvintele pleacă,
doar amintirile nespuse
rămân
şi cuvintele se zbat să iasă
de parcă tot din mine vor
să se nască.
pentru c-am tăcut prea mult
dar dintr-o dată
aş vrea să nu uit zilele de altă dată.
Poveştile tac şi ascultă atent.
eu
mă dau la o parte
şi le las să treacă,
nu mă mai supără
vocea lor lentă şi grizontă.
Cuvintele pleacă
şi când se întorc
sunt mai străine ca niciodată.

Published in: on October 13, 2013 at 20:35 Comments (0)

Femeia de formă

Femeia de formă
e o schiţă
desenată cu cretă albă
pe-un perete de sticlă,
trecută prin sită.
Femeia de formă e un colaj
făcut dintr-un decupaj
de coji de ou
pe-o sârmă de acrobaţii
strânsă-ntr-un angrenaj.
Femeia de formă e-o lumină
filtrată prin sticla transparentă
invizibilă, aparentă,
pe-un turn de oameni simpli
îmbârligaţi în gesturi,
săraci la vorbă
şi iubitori de îngeri.
Femeia de formă
e un pătrat închis într-un cerc
deformat
de ploi abundente.

Published in: on August 14, 2013 at 14:53 Comments (0)

Râul, lacul şi copacul

Apa şi radio-ul
stricat.
O melodie repetată
în adâncuri
de apă
dulce şi curată
ca o lacrimă
de fată.

Published in: on at 14:39 Comments (0)

Eşti

Eşti o fentă
muzicală,
un fel de pianină
dezacordată,
eşti cântată
când numai o clapă
e apăsată,
eşti apă sărată!
Eşti apă minerală,
prea acidulată.
Eşti un gând de bucurie
într-o perioadă zbuciumată.
Eşti vara,
eşti apă curată.
Eşti o muzică arătată,
eşti un peşte fără coadă,
eşti neschimbată.
Eşti învârtită ca o roată dinţată
şi timpul te arată.
Mirată!
Tu
eşti un dezacord
sub apă.

(de-abia începe să-mi placă)

Published in: on at 14:37 Comments (0)

orice ceva e plin de el însuşi

dar un pahar gol?
dar un suflet zbătut de durere?
dar o viaţă fără sens?
dar un zbor în liberă cădere?

dar un dor?

o fântână plină cu pietre,
o carte fără cuvinte,
un râu fără izvor,
un actor fără expresie?

sau un tricou deşirat?
sau un stilou fără cerneală?
sau un pian dezacordat?

poate o pasăre fără pene,
într-un zbor fără cântec?

dar niciodată un strop de ploaie pe-o frunză albă…

Published in: on August 11, 2013 at 21:55 Comments (0)

semnul întrebării

între deschis
între închis
între spaţiul dintre noi
e semnulîntrebării
în formă de doi
¿

Published in: on August 3, 2013 at 15:55 Comments (0)