soundtracks 3011
October 20, 2011
…
June 20, 2011
de ce nu scriu
May 10, 2011
pentru ca e atat de greu incat pare usor
pentru ca obosesc sa ma aud gandind
pentru ca mi-e lene
pentru ca gandurile fug prea repede si cuvintele nu
pentru ca scriu altii mult mai bine
pentru ca mult vreme am cautat o solutie la acest blocaj creativ innascut si se pare ca nu am gasit-o inca. cred ca singura perioada in care am scris fara griji a fost undeva in clasele 1-4. copiasem o pozie pe care invatatoarea mea o citise in fata tuturor celor din clasa si ma felicitase. de rusine si din vina de a nu fi recunoscut ca nu e a mea am inceput atunci sa scriu. pana in ziua de azi cred ca invatatoarea stia ca era o poezie de toparceanu.
pentru ca e mult mai usor sa nu scrii
Soundtrack for spring
May 7, 2011
Etapele descoperirii talentului
May 3, 2011
(din categoria – gasite prin folderele vechi)
Nasterea ideii
Crezand ca talentul este o abilitate innascuta, cand eram mai mica am ajuns la convingerea ca il posed – ergo nu trebuie sa il obtin. Bazandu-ma pe aceasta credinta am crescut linistita, cu naivitatea unuia care stie ca lucrurile vor iesi singure la iveala.
Idealizarea sinelui
Lucrurile au scapat un pic de sub control cand am inceput sa acord semnificatii exagerate gandurilor si calitatilor mele. Orice imi trecea prin minte era original si profund, in ciuda faptului ca nu reuseam sa exprim acea idee – un mic inconvenient care ar fi cedat de la sine.
Negarea evidentelor
Perioada in care replici din filme sau randuri din carti imi pareau adresate si ma reconfortau, in care gaseam la fiecare pas raspunsuri si toate lucrurile capatau un sens – nu e prea tarziu! Dar semne ca judecata mea se baza pe erori fundamentale au inceput sa apara. Zilele de nastere, pline de absurda nevoie de importanta ce li se acorda, se succedau intr-un ritm nerealist. Certitudinea ca am trecut de varsta la care aveam scuza ‘Poate fi inca prematur ca manifestarile talentului meu ascuns sa apara’ se insinua lent, dar sigur.
Declinul prozaic
Am acceptat evidentele. Legitimizez perioada asta in care ma bucur de o gura de aer curat, de o masina si un prajitor, de punctele de fidelitate pe care nu le voi folosi niciodata, de lucrurile frumoase si utile care nu isi gasesc rostul in dezordinea din casa, de electronice si aplicatii pe care le folosesesc la minimul necesar, de preturi pentru terenuri si zone, de trafic lejer si posturi de radio, de microunde, zahar brun, ulei de masline, ciocolata si spanac congelat, de ziua de salariu sau de momentul in care voi termina de platit creditele.
Si cred acum ca nu toate talentele sunt innascute, iar cel mai important, din cele pe care le poti dobandi, este sa ramai imun la maturizare.
