O prezentare foarte faină pe TED Talks despre ce e blogul şi oamenii din blogosferă (e ceva mai veche prezentarea, but soo true). Fără bani, fără publicitate pe site, fără perspectiva financiară de viitor, doar blogs & people. Personal. Cine eşti tu şi ce gândeştii. Cu sau fără sute de unici pe zi.

mena_trott_tours_her_blog_world.html

E ciudat că ultimele poveşti la care am participat  s-au bazat pe BANI şi cum poţi să storci mai mult. Vorbim despre companii care trebuie să îşi cunoască audienţa din rândul blogărilor, despre ontologii care împart existenţa în a fi sau a nu fi social-media correct, în e sau nu relevant ce ai de zis,  în cine te ascultă. Înţeleg şi partea asta, de publicitate virală, de informare în masă, dar simt că pierdem la capitolul personal. Avem liste pline de produse noi şi uneori fără pic de interacţiune, că lumea se cramponează dacă e sau nu relevantă interacţiunea respectivă (been there, done that, ştiu cum e să stai 20 de minute în faţă la twitter să compui 140 de caractere relevante şi să o laşi baltă…epic fail!)

Pe blguri personala şi dacă ai 3 oameni interesaţi de gândurile tale eşti deja relevant. Pentru ei cei drept. Merită să sacrifici personalitatea pentru a deveni relevant pentru un grup de 500 de ori mai mare? Să vă aud pe ăştia cu publicitatea pe blog

Mai e şi categoria cool-în trenduri. Să îi aud şi pe ăia ce ştiu ei să zică înafară de RT de la Manafu. Şi pe ăia trendi-flendi care vă activaţi chestii cool gen “verde pe biciclete” da mergeţi la pedalat cu htc-ul după voi să puteţi twittui cum v-aţi deconectat de blog pentru o după-masă.

vai cât de ipocrită sunt! am scris un post de frustraţi (da, în sensul de privat de da cool-bone şi privată de câştigurile alea substanţiale de 3 euro pe lună din bloguri) revoltată de show-off-ul blogosferic românesc, cu scopul clar de a aduna reacţii la fel de vehemente de la publicul meu ţintă. Cercul ăsta vicios al producătorilor şi consumatorilor…

Thx Seb pt #TED

Red hot chili peppers

Pink Floyd

Staind

The Offspring

Greenday

No Doubt

Foo fighters

REM

Placebo

Travis

The Used

Radiohead

Rage against the machine

geekmeet

Duminica dimineaţa, ora 10-11-12 a  început ziua a doua de  GeekMeet24 în Timişoara.

Avem aprox 24 de geekşi, 4 proiecte de implementat şi mai puţin de 8 ore la dispoziţie.  Eu am ajuns pe la ora prânzului şi jumatate dintre oamenii de pe baricade au dat bir cu fugiţii la orice locaţie random în care se serveşte mâncare caldă din Timişoara.

Mi-a înţepenit corpul legat de masa celor de la #Freeconomy unde se ascultă System of a Down şi se CSS-uieşte (?) cu spor.

Am primit nişte tarte cu nucă şi vanilie DIVINE de la Teodora şi se comandă pizza….so GeekMeet24 iz da place to be now

#Rezumat via  GeekMeet24

În ordinea prezentării, acestea sunt:

• un sistem web de geo-raportare a situaţiilor de urgenţă (incendii, accidente, etc.)
• un portal de “freeconomy” (free economy) pentru Timişoara, prin care cei care deţin resurse de orice fel, neutilizate, le pun la dispoziţia celor interesaţi de utilizarea temporară a acestora
• o aplicaţie web care ajută studenţii să-şi optimizeze timpul şi resursele (orarele facultăţilor, activităţi în cadrul universităţilor, situaţii şcolare, evenimente culturale, date de contact utile, etc.)
• o comunitate web-based de recomandări a locaţiilor din Timişoara unde poate fi găsit un anumit produs sau serviciu, cu informarea celor interesaţi cu privire la locaţie şi orarul de lucru în care produsul sau serviciul respectiv poate fi achiziţionat sau accesat.

Limp Bizkit

Korn

Incubus

Nirvana

Metallica

Blink 182

Smashing Pumpkins

Linkin Park

Papa Roach

Marlyin Manson

Inflames

Beck

Ochiul nostru se închide

Acum două seri mă uitam la Realitatea la 3×3 (cred că aşa îi zice emisiunii) şi vorbeau despre traficul de persoane. Invitata era un psiholog, membru fondator al unui ONG care se ocupă de consilierea şi reabilitarea persoanelor abuzate.

Irelevantă legislaţia sau modul de operare a reţelelor de prostituţie, EU mi-am dat seama că am trecut de nenumărate ori pe lângă femei care se prostituau. De la fata cu numele tatuat pe braţ, Cristina, pe care am văzut-o o vară-ntreagă în Sântuhalm, până la fetele de la Pădurea Verde din Timişoara. Şi EU nu m-am oprit niciodată să întreb dacă vor să fie acolo, dacă e obilgată sau dacă asta e alegerea ei,  să spun vreodată băh fată, ai posibilitatea să fugi şi să întind un telefon în ajutorul ei. Ce mă costa?

Legat de Cristina ştiu că am făcut comentarii răutăcioase, de celelalte doar un uite paraşutele. Mi s-a rupt sufletul când mi-am dat seama cât de ne-om sunt şi cât de ignorantă am fost cu o problemă care e în curtea mea. Ce-i drept, prostituţia e cea mai veche meserie, dar de multe ori devine şi cel mai profitabil lucru în care se implică minori. E păcat să închidem ochii şi să trecem mai departe, mai ales dacă o întrebare nu costă nimic.

rape

Dintre poveştiile triste din emisiune, o fată de 14 ani care a fost violată de tatăl ei după ce a fugit de acasă a ajuns într-o reţea de prostituiţie şi apoi în Turcia. Ideea e că după un timp, ajunge în acel centru de reabilitare unde fetele au posibilitatea să vorbească cu n-oameni, să înveţe şi apoi să se poată integra în societate (programul durează 1 an pentru fiecare caz în parte şi în momentul în care pleacă din centru li se găseşte locuinţă şi loc de muncă, contiună să ţină legătura cu centrul…etc).  Partea naşpa e că fata asta s-a dus la un preot şi după spovedanie i s-a zis să ţină post negru o săptămână (!!!) şi va fi iertată. Evident că nu a rezistat decât vreo 3 zile şi s-a hotărât că dacă oricum ea nu va fi iertată, nimeni nu o mai poate ajuta şi a plecat din nou în Turcia.

În momentul ăla am văzut negru în faţa ochiilor! O dată pentru că eu m-am simţit prost toată seara şi o ignorantă (cum probabil sunt) şi apoi pentru că religia îţi spune că un viol e din cauza victimei şi  aceasta îşi merită soarta. Şi aşa şansa fetei de a avea o viaţă pseudo-normală s-a dus naibii din cauza unor canoane stupide!

Negustorii de destine
Au sa vina dupa tine
Nu te vinde pe un cent

Stau pe plajă-n Vama Veche

Aş fi tentată să spun ca NU o să mă mai urc niciodată în tren şi că nimic pe lumea asta nu merită 18 ore într-un accelerat murdar, arhi-plin, cu olteni care se ceartă. Dar apoi vezi Mangalia şi ştii că eşti ACOLO. Că marea te aşteaptă. Că în nici o oră o să ai cortul ridicat pe nisipul din Vama Veche şi o să bei o bere rece cu prietenii tăi.

Mi-e dor de :

• cafeaua de la Stuf. Dimineaţa bătrânul marinar îţi toarnă un ibric de apă clocotită peste 2 linguriţe de cafea proaspătă şi te lasă să o savurezi într-o cană imensă, în timp ce el fuge spre mare să îşi fumeze ţigara
• Papa la Şoni. Şi Şoni, care, când ţi-e lumea mai dragă, se rostogoleşste nud în apă
• Mâncarea de la pescari. Sunt un ne’mâncător de peşte, dar m-au cucerit cu creatura proaspăt prinsă şi friptă pe o plită cu legume
• Cazarea. Dimineaţa te trezeşti şi fie că ai dormit la căsuţă sau în cort eşti pe plajă. Nu trebuie să treci kilometrii de beton să ajungi să săruţi marea, doar trebuie să scoţi capul leneş afară.
• Dansatul la 3 dimineaţa pe plajă
• Statul în hamac cu o bere în mână şi 2 prieteni alături
• Faptul că în fiecare an uiţi cât de tare pute marea şi pleci pe jos la 2 Mai (şi primul lucru pe care îl vezi acolo e Nudy Bar)

În Vamă ai bonus :

• nu ai plecat la mare îndrăgostit, sigur acolo o să te laşi sedus
• umbreluţele şi sezlongurile sunt complet opţionale
• salvarea Vămii a adus sute de voluntari care au adus zeci de coşuri de gunoi. Nu trebuie să strabaţi plaja în cautarea unuia şi cu atat mai puţin nu vei fi nevoit să te împiedici în coji de seminţe
• free porn
  
• intrare gratis la concerte şi trupe faine (Kumm, Urma, OCS, Zob, Travka…sunt doar câţiva dintre cei care au strigat prezent)

Şi sunt apucat de streche

Vara asta iar o să merg în Vamă. Nu am mai fost de doi ani şi sper că o să o mai găsesc pe tanti care m-a cazat la ea de două ori, că bătrânul marinar încă îşi fumează ţigara în mare şi ca fetele sunt la fel de dezbrăcate cum îmi amintesc eu.

*Articolul participa la concursul organizat de viajoa.ro cu premiu constand in 2 nopti de cazare la Pensiunea Roua de Munte din Herculane.

Cartea am cumparat-o cu prea mult timp în urmă şi am reuşit să o citesc abia la sfârşitul lui 2009. Am stat mult să mă întreb ce e cu oaia aia şi care e semnificaţia ei ascunsă. Probabil nu însemnă nimic şi căutand să găsesc simbolistica oii pierd restul poveştii sau întreaga idee a romanului.

Pe scurt, viaţa unui jurnalist din Japonia se schimbă din cauza unei poze, primite de la un prieten şi apoi publicată. Devine un soi de bildungsroman , după definiţiile pe care le învăţam la română în clasa a 9a, în care eroul se maturizează în urma unor experienţe deosebite. Deosebite şi uneori fără sens. Şi toată lumea în jurul lui pare să stie adevărul, mai puţin el. E supărător să fie în faţa ta şi să nu poţi să îl vezi. Mă întreb dacă EL a înţeles la final ce i se întâmpla şi de ce.

Am citit ceva recenzii pe net şi una dintre idei era că totul e o alegorie la Japonia după al doilea razboi mondial şi la necesitatea de a regăsii tradiţiile pierdute în război. Mie imi e greu să fac conexiuni de genul ăsta, să mă gândesc la nivel macro. Ciuma lui Camus nu mi-a spus al doilea război mondial, în cel mai bun caz mi-a spus societate defectă şi absurda, acum În căutarea oii fantastice a lui Murakami îmi aduce omul şi problemele lui mintale în prim plan, nu societatea, mogulii şi megalomania. Dar pe de altă parte indivizii creză societatea, aşa că probabil recenziile de pe net au dreptate şi e un alt roman postmodern, de data asta punând în centru cultura japoneză.

sheep

Omul ăsta scrie deosebit de simplu, frazele sunt uşoare şi scurte, capitolele sunt lejere. Se poate citi pe tren, acasă, la masă…oriunde. Pe alocuri m-a plictisit, apoi m-a intrigat. Firul epic m-a ţinut în priză. Omul oaie, fata cu urechile frumoase, hotelul Delfin, imi erau cunoscute din Dans Dans Dans (cronologic vorbind cea din urma e continuarea poveştii oii fantastice, dar se poate citi ca o poveste nouă, semnificaţii şi întamplari de sine stătătoare).

Nu o să înţeleg de ce Murakami a ales să mă plictisească cu detalii inutile despre istoria creşterii oilor in Japonia. Atunci mi s-a părut ca un regizor fără inspiraţie, care îşi umple timpul cu un dans cretin pe stradă, sau cu tipe bune in slow motion. L-am iertat la final, când a aparut spritul Şobolanului şi l-am urât când a terminat romanul fără să-mi spună DE CE peronajul meu a fost într’un quest şi mai ales dacă a reuşit să găsească ceea ce căuta. Tradiţii, peronalitate, viaţă, valori morale?

Ce simbolizează totul?