Oamenii sunt prosti. Si oamenii esueaza lamantabil avand cele mai bune intentii.

Craciunul. In teorie :  e  piatra de temelie a crestinismului, motiv sa te aduni acasa si sa iti petreci timpul cu familia, sa daruiesti, sa iubesti, sa fi un om mai bun. Inafara de prima afirmatie, restul e normal sa se intample tot timpul, dar poate chiar e nevoie de inca un motiv (?) Nu stiu de ce oamenii nu isi traiesc frumos viata, in fiecare zi , de ce se hranesc cu ura si de ce prin natura lor vor sa progreseze calcand peste principii si prietenii.

Craciunul. In practica : sacrificatul porcului si ignatul, cumparatul de cadouri, vizitele pe la rude, bradul, mancatul si bautul timp de 3 zile si 3 nopti. Oamenii se cearta si sunt tensinati, mamele nu stiu ce sa mai puna pe masa si gatind 5 feluri de supe  mai ard o tocana, frigul si tocmitul bradului in piata se lasa cu febra, cumparatul de cadouri fara cap se lasa cu gaura in buzunar. Orasul se umple de kitch si de luminite albastre, straziile sunt inghetate, dar avem brazii orasului impodobiti, copiii au gasit o noua modalitate de cersit, mergand cu capra, batraniilor le tremura mana pe batista stand la coada si nestiind daca sa mai cumpere o mandarina la nepoti sau sa se mute la farmacie.

Calitatea oamenilor se masoara in bunastarea si bogatia de pe mese, nu in zambetele si faptele lor.

Familia mea nu e atipica, se incadreaza in practicanti de Craciun. Si partea trista e ca toate familile pe care le stiu intra in categoria asta, si sunt mesteri mai buni sau mai rai ai sarbatorii.  Mi-e teama ca suntem toti intr-un cerc vicios si ca nici o generatie nu va putea sa scape de oroare. Oricat te-ai impotrivi exista rudele si parintii care iti cer sa te supui normelor sociale. Oricat ai zice ca nu conteaza tu tot te duci si cauti perechea de sosete perfecta pentru jumatatea ta.  Noroiul, vantul, cozile de la case, oamenii si ingesuiala de pe strazi, totul o sa iti spuna ca joci intr-o piesa vulgara.

Craciun fericit, chip de lemn !

Sambata seara ningea in Timisoara si viscolea.  Un pic inghetata, dar fericita dupa o ciocolata calda si o tigara am luat drumul Hunedoarei cu “foamea de Iasi”.

Personajele intalnite :

• un batran de 69 de ani, un pic nostalgic comunist, tata, bunic, om de afaceri. Initial am fost atenta la ce incepuse el sa povesteasca. Se face ca a fost mutat disciplinar dintr-un liceu in altul pentru ca s-a aflat ca facea macarii cu prietena lui “ei credeau ca ea e domnisoara, nu femeie” si a picat magareata pe capul lui, cu toate ca era al treilea dintr-un grup de prieteni care shogoreau la aceasi fata. A vorbit mult si fara sens uneori, m-au frapat comentariile rautacioase legate de familia din dotare, de sora care vine si incarca portbagajaul cu muraturi de la ei, de  fratele cu care nu a vorbit 45 de ani, in contrast cu admiratia pentru nepoata care nu e vagaboanda ca fiicele lui, de copii din America si Germania.  Pe langa familie, discutiile au fost presarate cu morala pentru tineret si cu lauda de la lucru. Oricum singura morala pe care am tras-o a fost ca banii dezbina si leaga familii intr-un mod incredibil de vulgar.

• barbat la 37 de ani, afacerist de weekend in Viena, actualmente posesor de casa la Cincis. Pe scurt:  nu vede rostul internetului, pruncul de 14 ani a intrat in coma alcoolica asta-vara, ca l-au imbatat rudele, nu a terminat facultate si nu ii pare rau, e roman in Austria si si-a pus pe picioare o mini afacere cu mobila, crede ca romanul oriunde merge nu e muritor de foame pentru ca e dispus sa lucreze si nu se sperie de lopata si tarnacop. Punct surprinzator: ii placea ApropoTV Apoi Sebi l-a provocat la discutii despre reclame/filme/scurt-metraje. Ma mir ca nu a sarit la filosofie sau carti. Dialogul a devenit uni-lateral si ambii vorbeau fara sa se inteleaga.  Pentru mine a fost un dialog al surziilor, dar cu toate astea, foarte inedita compania si reactiile pe care le producea.

Deocamdata stau in pat, infofolita si citesc Oscar Wilde…despre cat de disturbingly gay e o sa povestesc intr-un  post viitor.

program ViitorulTau;

uses Sanatate, Noroc, Iubire;

const PreaPutine;

var Gramada;

begin

while True do

begin

Viseaza;

Indrazneste;

Persevereaza;

Izbandeste;

Bucura-te;

Iubeste;

end;

end;

ERROE 10 : Unexpected end of file

FATAL ERROR : Hardware failure

// E ceea ce mi-a scris diriginitele meu in albunul de sfarsit de clasa a 12a. Mi-am adus aminte de el, stand acasa si sapand in bibloteca dupa carti care sa ma inspire sa le citestc…

Ce ciudat mi se pare orasul si oamenii de aici. Mi se pare foarte curat la mine in oras. Mult prea curat. Straziile par maturate cu fix 30 de secunde inainte sa le vad eu.  Si mi se pare ciudat modul in care se schimba infatisarea orasului. Se deschid excesiv de multe secound-hand-uri, cu vitrinele frumos aranjate, s-au mai deschis ceva fast-food-uri cu mancare extrem de proasta, se construieste mult si pompos, cladiri cu 3 etaje pentru un magazin, se poarta fuste mini si masini decpotabile.

NOU  in targ:

• Z.A.M (Zurbagii actionati mecanic)

• Magazin de Spices. Un dream shop in Hunedoara. Eu nu as fi crezut ever, dar se pare ca sunt naiva. Miroase bine, e un pic auster si clar prea scump. Intrat, vazut, mirosit, plecat fara fumuri.

• Am fost la un chef penibil. M-am jucat pe wii, asta fiind singura chestie buna, pacat ca si wii mi se pare dezamagitor. Prin comparatie, un power-ball mi s-a parut mai interesant. Probabil sunt eu nebuna…

• Am fost pe la liceu. Ma surprinde ca e ok sa fumezi IN FATA unei institutii, in plina strada, in loc sa faci o sala de fumat. Mi se pare de cacat sa vezi 7 adulti zgribuliti de vant fumand in fata unei scoli. Dar nah…din nou probabil sunt eu nebuna si nu mi-am dat inca seama cum se invarte pamantul.

• Wristcutters :  A love story foarte dragut filmul.

• Sfintele sarbatori. Si credinta la romani. Din cauza lor o sa duc la Timisoara haine murdare. Pentru ca se pare ca saptamana asta mi-a fost imposibil sa le spal acasa. Eu si masina mea de spalat avem o bila alba ca nu am miscat o tesatura in perioada asta.

• Multi copii la bloc care urla de dimineata pana seara. Dar bine crescuti, nu ca cei de la blocul Lianei.

• Fetele din familia de pocaiti din blocul vecin au crescut. Sunt fancy, over-roasted si un pic portocalii.

• Mama, care de 4 nopti se cearta cu mine ca vin la ore tarzii din noapte.  Si care nu o sa inteleaga niciodata motivele logice pentru care in iunie imi dau demisia de la corporatie.

• Fostii mei colegi de clasa, care nu au auzit de OCS. Nu ca nu au ascultat, nu au auzit. trist. Vineri, ora 01:28, in 14 ore o sa fiu in tren spre Timisoara. Concert OCS si bere nefiltrata.

buh-bye home…

Ieri, in tranvai am vrut sa il dau pe un tip cu capul de scaun. Imi imaginam cum il prind de ceafa si il lovesc de bara din fata lui. Un homeless cu unghii imense, cu o sticla de vin-plainca-dumnezeu-stie-ce, cu trei cosuri imense si galbene pe frunte, le-a scuipat de 2 tipe. Tot ce a putut obtine de la ele a fost o privire plina de ura si atat. Si-a gasit de cine sa faca baza, el, jegul societatii, gandac libidinos si scarbos. Nu s-a uitat la noi, probabil pentru ca eram 3 si un baiat langa, dar timp de patru statii am avut in cap doar dorinta de a-l bate in diverse moduri. Probabil asa ajung oamenii frustrati, pentru ca nu isi pot manifesta ura in tranvaie…

In gara am trecut la sentimente pasnice. Am primit o hamsterita sa o duc la Hunedoara, am tinut plasa intre doua degete, un pic speriata ca o sa ii se intample ceva animalei de acolo. A supravituit. M-am jucat cu ea pe tren si am si facut-o vedeta printre alti calatori. Acum e bine si urmeaza sa apara si ceva poze din noua casa.

In tren nu m-a impresionat decat un batran. Stiu ca a fost pus sa plateasca mai mult trenul ca nu a apucat sa isi ia bilet. Nu stiu daca asta era motivul pentru care isi freca mainile si se uita pierdut. Apoi am remarcat ca s-a apucat sa cerceteze oamenii din jurul lui. Continua sa isi frece mainile. Ma gandesc ca era fascinat de ce se intampla…laptop-uri si filme in tren, mp3 player, telefoane peste telefoane. Stiu ca si bunu si-ar freca mainile si ar ofta vazand atatea “gadget”-uri. M-a deprimat modul in care si-a luat sotia de mana. Toti ne dorim omul langa care sa nu-ti fie scarba sa te trezesti dimineata si mi-e groaza ca nu o sa-mi dau seama cand o sa-l gasesc. Da, “poate” si “daca” ne omoara.

Spre casa e nou faptul ca avem curve la intrare in oras (bine, aproape de intrare). “Oare nu e de cacat ca le stie toata lumea? Sunt asa de aproape de casa…” “Well, poate daca te cunosc si esti client fidel iti fac si o reducere”.

De dimineata sprea amiaza am iesit la eternele cumparaturi cu mama si sora. In urbea mea am descoperit tricouri negre cu imprimeu metalizat cu…Linkin Park. Da, fufele noastre bronzate poate LP pe tatze, asortat cu pantalonii de musama negrii. Am mai gasit tricouri “Fashin Captain” si “Love boom”. Am sapat in cutii de carton imense pentru o pereche de tenisi chinezesti si ne-am cumparat palete de badminton. Am luat legumele, am facut slalom intre oamenii cu ceasuri de vanzare si cainii care dormeau in fata la taraba cu mici.

Fata oarba de pe Lipscani e tot acolo. Azi era insotita de cineva si ne cantau “colinzi” de Pasti. Mi-e mila de ea si ma intreb ce i s-a intamplat. Pe urma m-am gandit la o groaza de chestii urate si ne-demne de mentionat. Noroc ca am dat de “marlanul de Hunedoara” si mi-a captat atentia. A avut o miscare desavarsita, aruncarea si calcarea pachetului gol de tigari a pacalit audienta, o domnita strigand dupa el ca si-a pierdut pachetul, iar cineva vrand chiar sa il inapoieze. Pacat ca era gol. Si a fost, in final, uitat in mijlocul strazii proaspat maturate.

A inceput nebunia cu sarbatoriile pascale,iar la TV se difuzeaza la greu stiri de sezon.  Imi place mie de baiatu asta si bine zice el cateodata