Londra, Paris si Barcelona here I come - cand ajung in Timisoara imi rezerv zborurile , sun prietenii si ii anunt ca vin muzee, pub-uri si viata de noapte, low-cost

merg in Cluj sa beau cafeaua cu Radu – am promis asta de 3 ani, e cazul ca promisiuniile sa fie respectate

citesc - 2009 s-a incheiat cu o lectura buna si as vrea ca anul nou, pe langa licenta si multe linii de cod sa imi incante si sufletul cu :

• Antoine de Saint-Exupery – Micul Print
• Naguib Mahfouz - Copii de pe strada mea
• Gellu Naum – Zenobia
• Dino Buzzati - Monstrul Colonbre si alte 50 de povestiri

imi iau licenta si ma inscriu la master - dah!

ma mut din Timisoara - dupa licenta ma astept ca viata sa imi ofere cateva surprize…vedem cum se aliniaza astrele pentru anul asta

donez sange - cu tot cu frica mea de ace :p si pe urma o sa daruiesc unui homless bonurile primite

renunt la vicii si ma apuc de sport - cafeaua o vand pe ceai negru, tigariile pe portocale si cearta cu semenii pe ore petrecute la teatru

merg la munte de cel putin 3 ori - iarna, vara, toamna

merg la mare o saptamana intreaga in Vama - pentru ca pielea frumoasa nu se bronzeaza la solar si spiritul nu se alinta niciunde mai bine decat intr-un hamac pe plaja, cu o bere in mana stanga

Ce conteaza mai mult? Sa atingi un obiectiv sau sa iti placa fiecare pas din parcursul tau? Sunt din ce in ce mai aproape de a ajunge la Mekka mea, iar dupa expirarea a N zile din AMR-ul meu o sa pot zice “am facut-o si pe asta”, o sa imi trec o realizare in CV-ul personal si o sa inchei un capitol. Sunt convinsa ca scopul va fi indeplinit, dar stiu si ca mi-e scraba de ultimele 3 luni si ca m-am saturat de tot inainte de a incepe.

[ Ma simt hipnotizata de Curvette (mi-am gasit ce lectura la serviciu, sa imi imaginez viata porno in loc de alea 3 linii de cod pe care nu le inteleg) si tot ce-mi trece acum prin cap e o comparatie "ca orgasmul dobandit prin sex anal". Don't mind me. Nu stiu ce vorbesc oricum :) ]

Eram in perioada de planificat viata. Nu mai vreau ca viata mea sa incerce sa o ia pe fagasul planuit, pentru ca pana la aproape cei 30  de ani cand e targetat primu’ bebe mai am atatea de simtit.

[ Si cand ma gandesc ca de la inceputul blogului oricum am pierdut esenta la ce inseamna feeling vs doing ]

Nu mai vreau sa merg la lucru, pentru ca nu ma incanta si pentru ca nu vad scopul de a avea casa ta. Nu mai vreau sa merg la scoala, pentru ca automatica nu-mi place iar ingineria programarii imi aminteste in fiecare zi cat de ilogica sunt. Nu mai vreau sa citesc carti, pentru ca imi dau seama cat de superficiala sunt. Nu mai vreau sa imi ascult prietenii, pentru ca ma inhiba ca nu ii inteleg. Nu mai vreau sa beau cafea, pentru ca nu cred ca imi mai place gustul.  Nu mai vreau sa ma uit la TV, pentru ca oamenii sunt rai, iar in bula mea de plastic nu e loc de ei.

Faptul ca o sa am casa, familie si un om mai dezaxat ca mine sa ma suporte, e o certitudine. Acum imi ramane doar sa imi dau seama cum sa fac ca totul sa fie pe placul meu. Sa imi iau inima in dinti si sa ma trezesc cu chef de facul stopul pana in Brno si chiar sa pot sa imi arunc doua perechi de sosete intr-un ghiozdan si sa plec. Trei zile mi-am planificat o iesire pana la Budapesta si in final am esuat cu ochii goi in ceva cursuri si cu mama in vizita. Oricum nu as fi plecat niciunde, pentru ca spiritul meu de aventura si rebeliune se termina inainte de a incepe.  Da-mi doua beri si probabil o  sa dansez stangaci ca un elefant mai mic. manifestariile vor creste o data cu cifra octanica si cu cantitatea consumata, dar la atat se rezuma rebeliunea…