RSS

June 17th, 2012 - 11:44 pm § in Uncategorized

Frumosul de weekend…

Hey – am revenit cu povestile mele “neutre” :)

Dupa o saptamana grea dar frumoasa si plina de satisfactii si provocari, m-am bucurat ca vine weekend-ul si impreuna cu el, relaxarea.
Vineri seara am plecat cu Tudor in Germania sa facem niscaiva cumparaturi de-ale gurii. Cu ocazia asta am luat si cina la chinezi. Nu stiu ce m-a apucat sa comand si vin de la ei… Mare greseala! Pornind de la un pahar atat de chicios ca nici la bunica nu cred ca vad asa ceva pana la gustul de posirca. 3 euro aruncati pe geam. :P Dar hai sa trec peste asta, era doar un fel de avertisment pentru voi. Orez, sosuri, noodles – DA. Vin insa… nah cred ca v-ati prins :P

Sambata.. wow! Sambata am descoperit Zurich-ul! Ziua a inceput cu un tren super fain, care mergea lejer cu 130km/h si astfel intr-o ora te aduce la destinatie. Ajungi in oras si dai in gara (normal, unde naiba sa te aduca un tren :P). Nu stiu ce va zice voua termenul “gara” dar orice ati vazut in Romania (sa nu zic Bucuresti) – stergeti! :) Restaurante de lux, magazine, patiserii care te ademenesc, parfumerii, informatii pentru turisti. Mama, ma simteam in ceva centru comercialo-cultural. Hmm…

Bun, am mers mai departe, pe Bahnhofstrasse. Aceasta strada a garii e plina de magazine si daca o cotesti pe stanga, dai de alte strazi pietonale, unde te simti tu rege. Nu facem cativa pasi ca ochii ni se fac mari si ne indreptam cu pasi grabiti spre oaza verde de relaxare. Starbucks! :) Aaaa, folosesc pluralul pentru ca si de data asta sunt alaturi de perechea mea de drum, Tudor. :) Stateam tolaniti pe scaune si ne uitam la lumea de pe strada. Ne simteam ca niste pisici care stau la soare. Poate doar fetele, care in Zurich sunt mult mai interesante decat in Basel, ii mai atrageau atentia tanarului. :)

Plecam de aici si mergem mai departe, urmand traseul optim pentru a vizita orasul vechi, asa cum era indicat pe harta Zurich. Wow! Am descoperit niste strazi atat de frumoase. Imi dadea impresia de Lisabona + Strasbourg. Pietre, stradute inguste, resturante cochetele, oameni care isi luau brunch-ul, vinul sau doar cafeaua, terase, magazine de hand made si probabil am uitat sa adaug.. mult soare! De vis. Nici nu imi vine sa ma apuc in ale descrierii ca nu mai termin postul in veci. Pot spune doar, ca ma gandeam: asa ar trebui sa traim toti. Asa este normal. Nu ar trebui sa mi se para ceva extraordinar. Ar trebui sa am asta acasa. In fine… Am ales ca in lunile astea sa ma bucur de ce vad si sa nu compar cu ce avem acasa.

Sa revenim, dara. Canalul, care imparte elegant orasul, cu ai lui pereti inalti este locul perfect de “pelerinaj” pentru tineri sau turisti. Poate si pentru poze, ca eu nu m-am putut abtine sa nu ma “share-uiesc” pe facebook si sa impart doar putin cu voi, tot frumosul de care mi se bucura sufletul. Cum coboram de-a lungul lui..hopa! Dam de o piata cu multe tarabe care formau un adevarat iarmaroc: carti, haine, CDuri, bijuterii, jucarii, palarii – toate fie atichitati, fie obietcte personale vandute de oameni simpli. Super fain. Multa culoare, multi oameni.

Trecem si de asta si vedem lacul imens cu lebede si “sute de catarge”, strajuit de dealuri verzi si case, munti cu zapada in zare… De vis. Luam barca si in 15 minute suntem pe un mal in care era deja alta lume. Departe de strazile “prafuite” de poveste si istorie, se aflau oamenii care vroiau sa se simta bine si sa se bucure de soare. Intinsi pe prosoape/paturi, plimbandu-se cu inghetata in mana sau balacindu-se in lac, oamenii se bucurau de ziua lor de sambata. Ma si uitam ca nimeni nu avea muzica “blana” sau nu spargea seminte in timp ce fluierau dudui. Era asa un sentiment de moleseala placut si natural (varianta de leisure a descrierii orasului vechi). Evident am luat balerinii in mana, mi-am bagat picioarele in lac si dupa racorire m-am intins pe iarba si am lasat tot soarele si senzatia de bine sa vina la mine. A fost atat de placut. Nu imi vine sa cred ca poti avea asa ceva in orasul tau. In momentul ala i-am invidiat. Nu stiu cum e sa traiesti si sa lucrezi in Zurich dar stiu cum e sa te relaxezi intr-o zi de vara. Si era atat de bineeee.

Ne-am intors in oras, am mancat si am pornit catre o rulota cu inchirieri biciclete. Si cu 20 de CHF am inchiriat fiecare cate o bicicleta electrica pe care am cutreierat 30 de km de Zurich. Super tare bicicleta. :) In viteza a 8-a am prins si 30km/h. E bine cand nu faci tu toata treaba si mai e un motoras acolo care sa te “treaca” dealul. Nu va zic cat de tare e sa fii biciclist in Elvetia. Ai banda ta pe sosea, ai banda ta pe trotoar, primesti prioritate, esti lasat sa treci la zebra de catre masini. Nu am simtit niciun sentiment de disconfort, din contra – era super sa poti sa vezi atat de repede si natural, orasul. A fost atat de bine la pedale..

Seara s-a incheiat cu o cupa de movenpick (best icecream in CH), tiramisu – dementa pentru papile, va asigur. O ora de discutii pe marginea lacului, in amurg, alaturi de vreo 20 de lebedele “junkiste” (cum le ziceam eu) si multi alti oameni si gata – ura si la gara. :) Trecerea podului seara iti arata un oras foarte frumos – asa cum puteti vedea si voi.

In gara.. ce sa vezi?! Era balul verii si o orchestra canta cele mai faine valsuri vieneze auzite in ultima vreme si de ele “profitau” oamenii care le dansau. Unii cu mai multa, altii cu mai putina gratie – dar atmosfera era una cat se poate de bal. Am simtit eu ca gara asta ascunde multe. :) Chiar a incununat foarte frumos ziua in Zurich. A incheiat-o cu viori.

In mare stil mi te-ai aratat, Zurich-ule draga! Drept dovada, vineri vin iarasi sa te vad si sa ma bucur cu oameni din CS de tine. Pentru tot ce am vazut si am trait sambata, ma voi bucura mereu si le multumesc celor care au facut ca un simplu turist sa simta asta.


June 14th, 2012 - 12:22 am § in Uncategorized

Purtata de pasi…

Tweet Exact acum o saptamana am venit in Basel, Elvetia. Voi sta aici 3 luni asa ca sunt mai mult ca sigura ca am sa vad, am sa simt si am sa descopar multe lucruri despre acest loc si despre mine. Nu am sa insist prea mult la ce m-a facut sa vin aici si [...][...]


December 17th, 2011 - 6:45 pm § in myself, oameni, observing things, Uncategorized

Privire spre interior

Tweet Mda… iara ma pun sa scriu pe blog. Mi-am dat seama ca fac asta destul de rar, de cand cu zidul plin de “prieteni” (a se citi Facebook). Blogul il foloseam de obicei pentru a-mi elibera mintea sau sufletul de stari sau idei. Destul de rar dar destul de intens. Chiar daca unii [...]


September 7th, 2011 - 10:17 pm § in myself, oameni, timisoara, Uncategorized

Omul de PLAI

Tweet “Plaiuri de legende si colineeee…” Asta ne zice in cantec si cat ne mai place sa urlam si noi cand auzim piesa.Tot ce aduce catusi de putin a libertate, a natura, a frumos, a altceva – ne incanta si ne face sa tanjim cumva la simplitatea pe care o gasim in natura, pe mu[...]


April 17th, 2011 - 10:19 pm § in myself, oameni

Eu cred…

Tweet Am fost de curand la un curs de o sapatamana numit “Leaders School” unde am avut (printre altele) de scris in cateva paragrafe “crezul nostru de leadership” bazat pe valorile pe care le avem si apreciem. Un exercitiu care te face sa te gandesti la tine ca OM. Eu m-am ga[...]


April 7th, 2010 - 8:44 pm § in Uncategorized

Eu cea de ieri, de azi, de maine…

Tweet Amalgam. Amalgam …de sentimente, ….de trairi, …de idei, …de ganduri, …de amalgam. Prea multe intrebari si prea putine raspunsuri. Prea multa minciuna si prea putin adevar. Prea multa vorbarie si prea putina meditatie. Asta simt ca se intampla in momentul de fata c[...]


March 3rd, 2010 - 12:55 am § in oameni, observing things

Multumesc…

Tweet dna Mia Scarlat! Pentru cei care nu stiti, si sunt sigura ca sunteti multi (pentru ca nici eu nu stiam pana acum ceva vreme) – exista printre noi si oameni cu un suflet mare, poate prea mare pentru lumea in care traim. Un suflet de mama, de ocrotitoare a celor fara aparare, de propulsato[...]