Auzeam de dimineata la radio povestea unui savant, Perelman, care a rezolvat o complicata problema de matematica si ar fi putut primi pentru aceasta 1 mil. de dolari. Insa el a refuzat banii, desi traieste intr-o locuinta mizera in care se spune ca nu există decât un scaun, o masă şi un pat.
Si controversele au inceput… M-am intrebat si eu pe moment de ce a refuzat acea suma de bani. Adica, orice om normal nu ar fi clipit de 2 ori si ar fi acceptat. Asa o viata frumoasa ar fi putut sa-si faca… Si apoi m-am trezit incercand sa-l inteleg, sa-mi explic reactia lui.
Nu stiu cat de nebun a fost gestul, insa pe mine m-a convins prin replica lui: “Am tot ce vreau”. Omul acesta are tot ce vrea in locuinta lui mizera. Socant pentru multi dintre noi. Si totusi, omul acesta trebuie sa fie un fericit pentru ca a gasit poate calea prin care sa duca o viata extrem de simpla si totusi sa aiba tot ce vrea. Daca e asa, atunci eu ma inclin in fata lui pentru ca e liber. Nu e asemenea miliardelor de persoane de pe planeta care, in fuga lor nebuna, in lipsa de timp (pentru ca “time is money”), in strategii de dezvoltare si crestere a afacerilor, etc. ignora viata din jurul lor, pierd clipe, zile, ani alergand. A demonstrat inca o data ca lucrurile materiale nu sunt neaparat o sursa a fericirii, ca fericirea provine din lucruri marunte si mai ales ca e o stare de spirit, nu are nevoie de stimulente.
Modestie, nebunie… pe mine m-a impresionat, il admir si il invidiez, desi unii ar putea crede ca, pe cat e de destept, pe atat e de prost. Ceea ce conteaza in final e ca el “are tot ce vrea”, ceea ce e mare lucru. Bravo lui!
