Laptele otrăvit

Noi 22
2010
Am primit acest mesaj si dau la randul meu mai departe, pentru ca este cazul să fim uniţi, jaful economic este nimic faţă de genocidul chimico-genetic prin care suntem asasinaţi cu zâmbete şi reclame.
Perfidia “investitorilor”  cu “comisioane” grase nu are limite. Nu au nevoie de gloanţe sau bombe pentru a ne termina, o fac simplu, prin mâncare, vaccinuri, norme europene, bănci… cu zâmbete largi şi o guvernare trădătoare, de peste 20 de ani.
O vizita la o pensiune din zona Bran-Moeciu este un prilej de intoarcere la natura, prilej sa ne hranim pe noi si copii nostri in mod sanatos. Pentru mine a fost insa si un prilej sa discut cu oamenii din zona si sa imi dau seama unde ne-au adus guvernele din ultimii 18 ani de zile, patrunderea neconditionata in viata noastra a acestor furnicare si sursa de vanzare a mancarurilor pline de chimicale si E-uri ce curg catre noi din rafturile supermarketurilor, de care am fost obligati sa devenim dependenti.
Am discutat astfel cu tanti Mita, o femeie de 60 de ani, nascuta si crescuta la Moeciu, pentru care anul 2008 inseamna unul mai prost de 100 de ori decat anul 1989, atunci cand ea avea 20 de vaci, in plin comunism, dar care produceau lapte, branza, cas pe care tanti Mita il dadea la cooperativa sau il vindea direct la Brasov in piata, reusind astfel sa isi faca casa pentru ea si copii ei.
Dupa 18 ani de capitalism salbatic, tanti Mita, dupa trasaturile fetei arata tot la fel ca o femeie de 40 de ani din Bucuresti [ femeie a carei sanatate este tocata de stres, zgomot, praf ], mai are doar 3 vaci care pasc numai pe muntii din zona Moeciu, insa vrea sa mai renunte la inca doua pentru ca, centrul de colectare a lapteului de la Bran s-a desfiintat, nemaiavand cui sa vanda laptele si produsele din lapte, astfel incat nu are sens sa se mai ingrijeasca de trei vaci.
Va mai pastra una singura, pentru ca, zice tanti Mita, nu intelege ”cum de beti voi vopseaua aia alba de-i zice lapte, care are miros asa de zici ca-i sampon si care sta in cutiile alea de aluminiu’?” si … are dreptate! Daca te uiti la consistenta laptelui de vaca de munte, il vezi cat de gros si de gras este, mai ales pentru copii si batrani fiind adevarate surse de sanatate; daca vezi cum se face branza, fara pastile, fara cheaguri, iti pui in primul rand o intrebare: daca centrele de colectare a laptelui de la
acesti producatori s-au desfiintat, astfel incat ei, SINGURII CARE PRODUC ECOLOGIC SI SUNT SURSA DE PRODUSE SANATOASE, deliberat trimisi in faliment, de unde naiba iau astia de la Danone, Milli sau Tnuva laptele pentru produsele lor?
Mai tineti minte de scandalul din 2007 cand compania Danone a fost amendata, in iulie, de catre Autoritatea Veterinara deoarece nu a informat despre importurile de materie prima, dar reprezentantii companiei spus ca nu au aflat la timp despre aceasta prevedere legala ? Scandalul s-a chemat ’dioxina in iaurt’ si pana la coada, Danone a iesit ca nu foloseste substante nocive in iaurturile sale si a urmat apoi o intreaga mascarada cu Teo Trandafir plimbandu-se in halat prin fabrica si adaugand la kilogramele deja existente, altele , in timp ce manca dintr-un iaurt al acestei companii.
Potrivit infomatiilor furmizate de Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA) valoarea amenzii data firmei Danone a fost de 10.000 de lei, insa atunci am aflat faptul ca,singura legatura intre produsele facute de Danone si laptele sanatos de vaca, este doar culoarea albaAm aflat astfel ca Danone a fost amendata pentru ca toata ’materia prima’ [ asa se cheama chestia din care se face lapte si iaurturile] domnilor, nu se numeste in actele de import lapte, pentru ca nu este lapte ci ‘materie prima’ ] adica pulberile alea albe care apoi se dizolva in apa, pastilutele, cheagurile alea pline de chimicale, se IMPORTA. Mai nimic nu se cumpara din Romania , de la producatori astfel incat SUNTEM OTRAVITI LENT SI NI SE BAGA ACESTE SURSE DE CANCER IN CORP si ne miram de explozia numarului de decese din cancer. Se mai cumpara lapte de la producatorii care au ferme, insa vacile alea si laptele lor, in conditiile in care mananca furaje chimicale, si tot felul de nutrienti, numai lapte sanatos nu dau.
Iar tanti Mita, care in viata ei nu a conceput ca vaca ei sa manance altceva decat iarba grasa de pe pajistile muntilor din Moeciu-Bran, a ajuns in raiul capitalist sa mai aiba doar 3 vaci fata de cele 20 detinute in timpul iadului comunist….Din pacate nu mai avem timp sa ne hranim sanatos si acceptam aceste otravuri care ni se servesc industrial.
Un cunoscut, care are facultatea de microbiologie facuta mi-a zis : ‘ Iulian, la cat lapte se vinde in Romania si in general in lume, tu chiar crezi ca exista atatea vaci, bivolite, oi sa capre sa il genereze?
Daca ai stii ce se baga in mancarea noastra ai innebuni’ , si i-am spus sa nu imi zica… ca sa continui sa ma mint frumos.
Duceti-va copiii la o pensiune de la munte si dati-le o saptamana lapte, iaurt, cas, branza sau unt de stana, sa vedeti cum capata culoare rosie in obraji in locul palorii zilnice.
Numai de noi depinde ca acesti ultimi mohicani, asa cum este si tanti Mita, sa nu dispara cu totul, si numai daca ne vom orienta ca turismul rural, ecologic, si vom cumpara de ei produsele naturale sanatoase, vom putea sa-i salvam pe cei care tanti Mita , vom putea sa ne mai salvam cat de cat si sanatatea noastra, si vom reusi sa-i boicotam pe Danone, Milli sau Tnuva si otravurile servite de acestia.
Stiti de ce ? pentru ca laptele adevarat de la vaca lui tanti Mita, se strica in 24 de ore, in vreme ce laptele de la Danone, Milli sau Tnuva, asa cum scrie pe cutiile alea de carton cu folii de aluminiu la interior, are termen de valabilitate si cate 12 luni de zile !!!
De la aracetul pus in el.
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0 (from 0 votes)

Despre prezervative…

Noi 22
2010

As dori sa imi declar, spre deosebire de “feminiști”, nespusa admirație pentru echipa de la www.prezervativ.ro. Pe lângă inițiativa în sine… care e lăudabilă, nu pot decât să îmi închipui ce stăpânire de sine au oamenii ăia, care nu numai că trebuie să citească întrebări idioate, dar mai și reușesc să le răspundă.

Spicuim:
ÎntrebareDe ce are prezervativul găurele?
Posibil răspunspentru că ai făcut mișto de farmacist acum două săptămâni.

ÎTe poți îngrășa de la anticoncepționale? Prietena mea folosește și s-a îngrășat mult de când le ia!
RE o abureală! Folosește scuza aia ca să se îndoape.

ÎCe ma fac dacă nu-mi încape pe penis?
R: Cine? …prietena??

ÎCât de adânc trebuie să fie penisul introdus atunci când ejaculez, pentru ca sarcina să aiba loc?
R: Până în dreptul ficatului.

Î: În cazul ruperii prezervativului ce putem face ?
R: Cruce!

ÎCum se bagă prezervativul? Cu tot cu ouă sau fără?
RD-le Năstase, ați fost rugat să vă abțineți de la glume de genul asta.

Î: De ce strânge prezervativul?
RBine că ești tu șmecher.

Î: De ce prietenul meu își pierde erecția după câteva minute de la începerea actului sexual (fără să ejaculeze)?
R: Pentru că ești urâtă.

ÎCum conving o fată să fac sex cu ea?
RDacă afli vreodată, trimite un email la dynonichus@yahoo.com

Î: Dacă am 12 ani, pot să fac sex?
R: Da, dacă reușești să găsești un popă.

ÎCare prezervative sunt mai bune și mai pufoase? De ce și care e motivul… […]
RCele tratate cu Coccolino. Știi bancul?

ÎCum se pune un prezervativ pe obiectul muncii?
RDepinde. Dacă ești strungar sau șofer de autobuz e mai dificil.

ÎCe este sexul oral?
RTu îi spui “fuck you!” iar ea răspunde “fuck you too!”

Îsunt virgină, aș vrea să-mi încep viața sexuală. Mi-e frică. Dați-mi și mie un sfat.
RJack Daniel’s Old Time, Old No. 7 Quality Tenessee Sour Mash Whiskey. But you can just ask for Jack.

Î: Cum știi dacă ai orgasm?
RPrietenul tău se dă jos de pe tine și adoarme.

ÎPrietenului meu i s-a rupt prezervativul de 2 ori, dar nu cu mine. Cu mine totul e ok până în momentul penetrării când îi dispare erecția. Cum pot să-l ajut să scape de această problemă?
R: Fă-ți operație estetică.

ÎDacă mă masturbez penisul îmi va crește?
R: Da, dar după ce termini se micșorează iar.

Î: Cum e prima dată la fete?
RDepinde dacă te duci singur sau cu prietenii.

ÎMă apără prezervativul de retard mintal?
R: Deja e tardiv să îți faci probleme.

Î: Dacă am penisul mai mic decat prezervativul?
RMwahahahaha! Îndeasă ceva pe lângă el, măcar să nu fluture.

ÎCât de mare trebuie să fie penisul ca să pot folosi un prezervativ?
RLasă asta. Mai întâi trebuie să poți folosi penisul.

ÎDacă continui să fac sex de 10 ori pe zi pot avea probleme mai târziu ?
R: Așa sper. Așa ar fi drept!

sursa: email

VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: +1 (from 1 vote)

Despre Icar și problemele inerente…

Noi 11
2010

Spaţiul aerian devine “aglomerat”… Icar împrumută câteva pene de la Phoenix şi îşi prelungeşte fragilitatea prin “adaosul tehnologic”. Are un aer angelic care nu se potriveşte cu chipul asprit de muncă şi de păcate.
Păcătuieşte şi prin dorinţa de a zbura cât mai sus, atras de “lumina dumnezeiască”. Nu se poate mulţumi cu un zbor salvator, paralel cu suprafaţa terestră, în lumi iluzoriu paralele ce sunt, de fapt, lumi concentrice suficient de îndepărtate de Centru.
De ce vrea el să exploreze straturile superioare, acele “culoare de zbor” rezervate îngerilor?
Când ceara începe să picure ca un “puroi fatal”, e posibil ca ultimele lui cuvinte să fie:
-…tu-i soarele mă-sii!

sursa

VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0 (from 0 votes)

Utilitare ‹ eu sunt, eu rămân! — WordPress

Noi 11
2010

Utilitare ‹ eu sunt, eu rămân! — WordPress.

VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0 (from 0 votes)

Dor de România – un text care doare

Noi 09
2010

Te arde. Ştiu că te arde. Dar dacă vii în România, aşteaptă-te să găseşti aici o societate profund polarizată, profund schizoidă. Din ce în ce mai polarizată şi mai schizoidă de la an la an. Mă tem că ai să găseşti – ca şi mine – o majoritate ponosită, subjugată compromisului şi lipsită de drepturi, despuiată pînă şi de propriile potenţialităţi, peste care tronează vulgar şi arogant o minoritate, îndrăznesc să spun ucigaşă, cu “gipane” supradimensionate, gata să te spulbere cu zile pentru singura vină de a te fi aflat în faţa scumpilor lor bolizi, gata să te stîlcească în bătaie pentru simplul moft de a-i fi încurcat în grandomania lor fără limite. Sînt indivizi care şi-au pierdut orice reper nu doar creştin, ci uman.

Iar lege nu există. Decît, poate, pentru proşti, în fond, asta e şi ideea. Sărmanii îi urăsc pe bogaţi, îi dispreţuiesc pentru comportamentul lor, dar în adîncul inimii îi invidiază, le admiră viaţa şi ar vrea să fie ca ei. Să poţi ajunge din terorizat terorist, iată visul ce merită visat!. Oamenii au uitat să(-şi) vorbească şi latră. Se comunică aproape monosilabic: băi, măi, vino, du-te, hai, mă-ta; toate formulele de politeţe, de bunăvoinţă, cuvintele acelea galante, cu consistenţă, noimă şi duh, care te îmbogăţesc, care îţi descreţesc fruntea şi îţi fac ziua agreabilă – mulţumesc, bună ziua, ce mai faceţi, mă bucur pentru dumneavoastră – par să fi ieşit din uz. Trăiesc numai în dicţionare şi, din cîte îmi dau seama, dicţionare nu prea mai foloseşte nimeni.

Lumea se îmbulzeşte în zona ta privată la bancă, la poştă, la magazin. Lumea nu e senină şi demnă. Lumea care “se descurcă” e mereu grăbită, repezită, agresivă. În realitate, se fuşereşte la greu, şi totul pare dus numai pînă la jumătate. Hai, maximum pînă la trei-sferturi, după care “e bine şi aşa”, se schimbă brusc direcţia, viziunea, prioritatea. Fidelitatea faţă de un principiu asumat e taxată drept rigiditate, criteriile-s bune doar în teorie. Flexibilitatea e cuvîntul de ordine azi, mai ales cea morală. Se practică, în plus, o exhibare degra dan tă, greţoasă a sexualităţii; senzualitatea femeii nu mai e cu perdea, e pornografie; machiajul e greu, decolteurile – adînci, bărbaţii – aţîţaţi în animalicul lor. Lucrurile sfinte sînt subiect de banc, iar spaţiul public este nespălat.

De gura adolescenţilor să te fereşti. Mulţi dintre ei nu mai respectă nimic şi pe nimeni, nici chiar (de fapt, asta în primul rînd) pe ei înşişi. Ruşinea a murit, cuviinţa îşi dă ultima suflare.

Prin cartiere, cofetăriile s-au transformat în cazinouri. Manelele au evadat din muzică şi s-au instalat în haine, în arhitectură, în maldărele de gunoaie din mijlocul parcurilor naţionale, în drujbe şi în termopane. Kitsch-ul acoperă ultimele bastioane ale solemnităţii şi ale decenţei. Piese de o frumuseţe elegant trasată cad în mîinile unor demolatori nu doar fără cultură, ci lipsiţi chiar şi de acea înnăscută delicateţe în faţa purităţii simple. Unii demolează chiar construind. Demolează autenticul şi frumosul, sluţesc peisajul şi handicapează sufletele privitorilor.

Natura, creaţie a lui Dumnezeu, e incendiată, braconată, furată, retezată la pămînt, lăsată să se irosească sub scaieţi.

Aşa tratează mai-marii darul. Ţara-i un SRL. Al lor.

Preoţia se vinde şi se cumpără, moşiile sufleteşti se tranşează ca şi imobiliarele. Spiritul trebuie ancorat cu lanţuri în trotuar, ca nu cumva să leviteze. Trebuie îndesat cu talismane din pleu. Crucile trebuie împănate ca nişte ţoape ale tranziţiei, cu flori de plastic îndesate în jumătăţi de PET-uri pline de praf. Evlavia se exprimă în doze mari de beton, în pseudo-icoane şi în podele sclipicioase.

Lucrurile bune trebuie să fie mari. Bigotismul a devenit virtute şi vorbeşte în citate aproximative.

Ai senzaţia că sufletele rătăcesc răzleţe undeva într-un gulag invizibil, iar trupurile derutate, tracasate de griji, se preumblă singure, pustii şi pline de riduri de colo pînă colo, punîndu-şi ca unic ţel banul – fără de care eşti nimeni. Dacă nu ai bani, nu ai drepturi, nu primeşti respect, nici îngrijire, demnitatea persoanei umane stă în dimensiunea portofelului, în succes, în numărul de plecăciuni efectuate periodic faţă de pile suspuse. La cantitatea de muncă şi de stres pe care o presupune, o minimă prosperitate te costă sănătatea, căsnicia şi viaţa personală. Toţi vor să ajungă bogaţi repede, doar o viaţă au, şi ea se consumă integral aici, între hoţi şi şmecheri, în această perpetuă senzaţie de nesiguranţă. Da, aşteaptă-te ca în România să te simţi în nesiguranţă.

Aşteaptă-te de asemenea să găseşti lucruri mai proaste decît “dincolo” la preţuri mai mari decît “dincolo”, la salarii mai mici decît “dincolo”.

Cine mai are oare instinctul de a produce realmente ceva, şi încă lucruri de calitate? O mai fi viu instinctul acela al ţăranului harnic şi cu scaun la cap de a diversifica, de a fi pregătit, de a umple hambarul cu lucrul mîinilor lui? Ori pasiunea meşteşugarului de a lăsa ceva solid în urmă, peste generaţii? Mai ţine cineva la ideea lucrului durabil şi bine făcut ca la o satisfacţie personală? Nu pot să îţi dau mari speranţe. Se practică intermedierea, comerţul, mutatul dintr-o parte într-alta a lucrurilor produse de alţii. Se practică mulsul.

Mulsul de bani de la stat, mulsul din fonduri europene. Toată ţara pare o ţeapă. Totul pare gestionat, legiferat şi administrat, de parcă ar avea în vedere un unic obiectiv: ţeapa. Cît mai mare şi cît mai repede.

Aşteaptă-te ca acela care a comis o ilegalitate să îţi pretindă să plăteşti în locul lui, iar dacă refuzi să o faci, să se indigneze că “nu e drept”. Şmecheria e numai a lui, dar vinovăţia e la comun, ca la comunişti. Cînd e de luat, să ia singur, dar cînd e de dat, să dea toţi.

Pretutindeni manipulare, dezinformare, naivitate întreţinută, sărăcie. Democraţia nu funcţionează, fiindcă dacă ar funcţiona ar însemna că poporul ar avea puterea, or eu nu văd asta niciunde.

Educaţia e dinamitată, după cum e şi familia. Copiii rămîn de izbelişte, devoraţi de oboseala, precaritatea materială, visele consumiste sau ambiţiile de carieră ale părinţilor.

Sănătatea e un cadavru în putrefacţie, iar – dacă-mi permiţi metafora – la morgă nu funcţionează nici frigiderele, nici aerul condiţionat.

Agricultura e în colaps; turismul e o glumă sinistră, avem brand, dar n-avem produsul propriu-zis; sportul e cvasi-inexistent. Drumurile sînt omor cu premeditare.

Ai senzaţia că ţara nu e guvernată. Ai senzaţia că singurul care mai duce la o coeziune de vreun fel e fotbalul. Vei resimţi cu o acuitate dureroasă dezagregarea, disoluţia, absenţa oricărei strategii a poporului român pentru poporul român. Cine sîntem? Cine vrem să fim?

Dacă îţi pui asemenea întrebări, dacă te interesează ce cerem noi de la noi înşine ca neam şi ca stat, unde anume avem de gînd să ne poziţionăm în matricea naţiunilor, din punct de vedere cultural, politic, economic, unde ne vedem peste zece ani şi ce întreprindem, concret, pentru asta, mă îndoiesc că vei afla în ţară un răspuns.

Oamenii nu mai cred, nu mai speră, nu îi mai motivează nimic decît interesul propriu, chinurile şi frustrarea acumulată, dar zac inerţi civic, vociferînd inutil în faţa televizorului sau pur şi simplu epuizaţi, preferînd să se lase conduşi. Direct în stîlp sau în şanţ.

Pare că nu-i mai şochează nimic, nu-i mai oripilează nimic, nimic nu li se mai pare strigător la cer.

Patria e enclavizată. Căci da, singurele care mai trăiesc, care mai respiră cît de cît normal, care mai ţintesc către ceva, care nu au fost carbonizate încă în acest război civil mocnit, dar generalizat sînt cîteva discrete enclave de dreaptă judecată, de deschidere, de iniţiativă, de profesionalism, de activitate creatoare, de revoltă şi construcţie, de demnitate, de mărturisire, de creştinism autentic, de delicateţe revigorantă, de dăruire şi bunătate, de gîndire pe termen lung, de convingere în nişte valori perene, clare şi nenegociabile.

În faţa acestor oameni, care se încăpăţînează să dea ce au mai bun din ei în aceste condiţii (pe care tu abia reuşeşti să le suporţi în trecere), îţi vei pleca fruntea şi te vei simţi inferior. Unii zic că enclavele sînt majoritare şi probabil că e adevărat. Dar nemaiputînd comunica între ele, neputîndu-se uni şi acţiona în front comun, sînt, practic, anihilate. Urletul ubicuu al imposturii îi ascunde, vrînd să îi facă muţi şi invizibili. Caută să le discrediteze eforturile, îi bruiază şi descurajează sistematic, ca într-un plan perfid menit să convingă că verticalitatea aici e imposibilitate şi povară. Uneori reuşeşte. Enclavele bine-crescute îşi acceptă marginalitatea, efectuînd mişcări retractile către forul interior al propriei fiinţe, refugiindu-se în anonimat ca să se salveze măcar pe sine.

Înţelepciunea lor proaspătă, răbdarea lor purificatoare se transmite ca alchimia numai pe filiere de iniţiaţi, iar copiii lor vor suferi precum ciudaţii şi inadaptaţii societăţii.

Vino, dacă însetezi tare, dar ai să pleci mai îndurerat şi mai confuz, realizînd că, de fapt, alternativa perpetuă în care trăieşti, dulcele intangibil, posibilitatea acelui acasă la care visezi mereu şi-n care, ca emigrant român, eşti suspendat o viaţă întreagă, de fapt nu există.

A murit şi, încet-încet, va muri şi în tine.

…împotriva prostiei, zeii înșiși luptă în zadar…

Alin Fumurescu – predă filosofie politică la Indiana University-Bloomington (deocamdată)

“Până acum am făcut medicina, am condus sau/și colaborat la mai multe publicații: NU, Ziua, Tribuna, Steaua, Ziarul de Cluj, Clujeanul, Evenimentul Zilei, Business Magazin, Money Express, Cotidianul, Dilema Veche, mă târăsc prin peșteri, am scris piese de teatru, una jucată la Teatrul Național Târgu Mureș, alta la Teatrul Național din Cluj, merg la pescuit, am terminat Filosofia, două masterate în știinte politice, unul în Franța, celălalt în USA, am explorat un afluent necartat al Amazonului, sunt ABD la Indiana University-Bloomington, iar când mă satur de stat pe canapea mă cațăr pe munți sau leșin de căldură prin deșert. Habar nu am ce voi face în continuare… ”

articol preluat  de la Camelia FLORESCU de pe tetatet.ro


VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0 (from 0 votes)

Al cui e copilu’?

Noi 01
2010
Două prietene discută în parc:
-Fată văd că eşti gravida?
-Da.
-Şi al cui e copilul?
-Al meu!
-Nu fată! Mă refeream la: cu cine l-ai facut?
-Păi încă nu m-am decis…
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0 (from 0 votes)

Oh! daa!….

Oct 27
2010

Baieti , atentie la ora la care veniti acasa !!!

sursa: email
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0 (from 0 votes)

Cum să nu fii bogat?

Oct 21
2010
Probabil aţi auzit des sintagma:

„Măi copile, eu când am plecat de acasă mama nu mi-a dat nimic (n.a. – eventual – o pernă şi-o plapumă)!”

Poate aţi şi utilizat-o. Întrebarea este dacă merită să le-o spunem şi copiilor noştri. Sunt două posibilităţi:

  1. Le-o spunem a) ca nu cumva când pleacă de acasă să ceară mai mult de o pernă şi-o plapumă; b) ca nu cumva să se aştepte la ceva în momentul despărţirii de casa părintească;
  2. Nu le-o spunem.

Dacă nu le-o spunem, nu le-o spunem. Nu ştiu dacă e bine să nu le-o spunem, dar am să mă opresc un pic la punctul 1. Răspuns: a) sau b). Oare de asta le-o spunem? Pentru că de spus le-o spunem. Chiar dacă personajul întâmplării nu suntem noi şi e o rudă mai mult sau mai puţin îndepărtată. Chiar dacă reformulăm cu termeni mai de zilele noastre, mai de „business” – că engleza dă bine – tot le-o spunem într-o formă sau alta.

Şi, oare, totuşi, e bine să le-o spunem? Sau să reformulez: „Ai să pleci de acasă sărac”, sau „Ai să pleci de acasă fără nimic”, ori „Să-ţi câştigi singur pâinea cum am făcut şi eu la vremea mea”. Acum apare o nouă întrebare. Dacă chiar ar fi să le transmitem copiilor mesajul de mai sus, care ar fi formularea de preferat? Povestea sau „verde-n faţă”?. Greu de spus, dar măcar am răspuns la întrebarea din titlu.

Am răspuns la întrebare şi, totuşi, am să mai încerc un răspuns. Un pic altfel.

Cum să NU fii bogat? Şi nu am să vin cu vreo vorbă de duh de genul „banii n-aduc fericirea” … Mi-ar place să pot să răspund, atunci când va fi să fie momentul „despărţirii”, cu toată sinceritatea şi convingerea: Ţi-am oferit tot ce ai avut nevoie şi chiar mai mult decât atât. Ţi-am oferit „7 ani de acasă”, ţi-am oferit şansa de a învăţa, de a studia, ţi-am dat posibilitatea să faci parte din cele mai selecte „cluburi” din lumea aceasta – familia, colegii, prietenii – ţi-am spus poveşti şi istorii despre lume şi viaţă, ţi-am arătat cum am făcut eu, cu bune şi cu mai puţin bune, şi ţi-am explicat de ce am făcut aşa. Ţi-am oferit totul pentru a fi BOGAT! Rămâne ca tu, în continuare, în viaţă, să alegi: banii sau BOGĂŢIA.

Trecând peste metaforă şi peste învăţămintele pentru urmaşi mai rămâne doar puterea de a discerne ce înseamnă BOGĂŢIE. Unii spun că banii sunt o măsură a bogăţiei – banii i-am considerat aici ca o contravaloare a tot ceea ce este material şi poate fi cumpărat. Alţii spun că banii sunt totul. În opinia mea, şi unii şi alţii greşesc. Viaţa ne arată zilnic că există o lege a compensaţiei: cu cât ai mai mulţi bani cu atât devii mai puţin BOGAT. Şi nu greşesc şi nici nu filozofez, aşa, de amorul artei. Din clipa în care nu te mai poţi ÎMBOGĂŢI începi să faci din ce în ce mai mulţi bani. Pentru că atenţia ta e deviată de la BOGĂŢIE la bani. Şi banii încep să-ţi ocupe din ce în ce mai mult timp încât nu mai ai timp să te ÎMBOGĂŢEŞTI. Iar la un moment dat, ori devii un sclav, cu porniri de gladiator, al banilor, ori devii un stăpân al banilor. Şi dacă tot eşti stăpân, la ce-ţi mai trebuie să fii BOGAT.

Am să închei cu o concluzie pur personală. Există două categorii de oameni. Una, foarte numeroasă, care trăieşte după conceptul: dacă tot am bani pentru ce să mai fiu şi BOGAT. Alta, mult mai puţin numeroasă, care se ghidează după conceptul: dacă sunt BOGAT, banii chiar nu contează.

Ca exerciţiu de final, vă propun, să le povestiţi copiilor voştri despre bani şi BOGĂŢIE. Dar povestiţi-le, în aşa fel încât, atunci când vor pleca de acasă, să fie alegerea lor ceea ce iau la plecare: banii sau BOGĂŢIA.

comentarii la articol:

- Daia**
Interesanta abordare a saraciei si bogatiei! Interesant,mai ales, tot ceea ce spuneti despre zestrea educationala,culturala si bune maniere,pe care orice parinte ar tebuii sa i le dea unui copil.Acest bagaj,chiar daca nu este material,ar trebuii sa-i aduca copilului Bogatie sau Saracie.
Depinde de el cum foloseste aceasta zestre!
- LAUR**
Radu,
Foarte frumoasa scrierea ta! Si sunt total in asentiment cu tine. De cand ma stiu, am avut aceste convingeri, chiar daca ele n-au fost formulate intotdeauna in aceasta forma…dar nu forma conteaza, ci fondul :)
Eu ii spun baiatului meu ca ii ofer BOGATIA pe care mi-au oferit-o parintii mei cand am plecat de-acasa. Un “bagaj” consistent si esential cu care sa ma descurc in lume. Si mult sprijin moral, sufletesc, plin de iubire. Si sprijinul material strict necesar.
- Nico**
Radu,
Chiar m-a încântat eseul tău…şi mi-a adus aminte de ce spunea cineva pe care o apreciez foarte mult…două lucruri nu pot fi cumpărate pe bani: talentul şi clasa…clasa fiind acel ceva pe care numai familia o poate oferi şi transmite: educaţie, bun simţ, cei 7 ani de acasă…
- Sori**
Este morala corecta si cea de aceea cea mai valoroasa pe care cautam sa o dam mai departe, copiilor nostri. Imi place expresia “cele mai selecte cluburi din lume – familia, colegii si prietenii.
Practic cand am primit cereri de natura materiala am spus mai simplu:
“Tata, am facut tot posibilul sa iti oferim cea mai buna educatie si cat mai multe experiente si cele mai bune sfaturi, atat cat ne-am priceput noi. Bani, case, masini si alte valori materiale trebuie sa inveti sa castigi singura. Sa stii ca aici, la noi va fi intotdeauna casa ta si ai sa poti sa vii oricand, daca vei avea nevoie. Si vom incerca si de acum incolo sa-ti oferim cele mai bune experiente posibile. Dar nu iti vom face noi casa si altele de genul asta”
- Flor**
Pe pamant suntem calatori in tarnzit…nu luam cu noi decat BOGATIA , un spirit evoluat daca am avut intelepciunea sa luam seama mai intai la Imparatia Cerului si mai putin la cele materiale pe care , oricum le lasam aici sa le manance rugina si molia…

o metaforă culturală de Radu – Dănuţ Munteanu preluată de pe tetatet.ro
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0 (from 0 votes)

Du-te în România – 1!

Oct 21
2010

Go to Romania – 1

Uite că există oameni care vorbesc despre România de bine.

Ce mi-a plăcut în mod special la acest articol este fotografia asta; la anglofoni “clit” este prescurtarea de la clitoris, iar imaginea face cât 100 de cuvinte!

VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0 (from 0 votes)

Ce-ţi doresc eu, ţie, dulce Românie?

Oct 20
2010

INVIDIA – de Dan Puric

Într-o zi, vecinul nostru de bloc şi-a luat un aparat de aer condiţionat. Era un zăduf îngrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer condiţionat şi nici bani ca să ne cumpăram unul. Sufeream de căldură şi de invidie. Aveam însă o bibliotecă. Ne-am uitat în ea şi am scos cugetările lui Seneca. Am citit de acolo o pagină-două despre bine şi sensul vieţii şi, deşi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai târziu, vecinul şi-a deschis un butic şi a început să umble îmbrăcat la costum la patru ace. Noi – tot cu blugi. Nu-i nimic – ne-am zis linistiţi, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a apărut deodată într-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicletă, dar l-am dispreţuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai târziu, vecinul a schimbat meganu pe merţan. Nu ne-a păsat, căci şi noi îl schimbaserăm deja pe Platon cu Aristotel. Şi-a luat şi un 4×4, cel mai mare de pe stradă. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut să zâmbim împăcaţi.
A mai trecut o vreme şi vecinul şi-a luat nevastă nouă: blondă, frumoasă, tânără. Noi – tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia după Ioan. Vecinul şi-a îmbrăcat soaţa cu o garderobă întreagă şi cu blănuri, başca bijuteriile. Noi ne-am îmbrăcat spiritul citind din Eclesiast. În fine, vecinul s-a mutat într-o vilă la şosea cu gard mare, bodigarzi şi piscină. Am rezistat şi de data aceasta eroic, citind Richard III. A urmat o a doua vilă – la munte. După ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia – la mare: am recurs la Învierea lui Tolstoi, al cărei efect l-am consolidat cu Ghilgameş, Ghandi şi Declaraţia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simţit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populară. Ne-am stăpânit emoţia cu o porţie de Caragiale. L-au dat a doua oară cu mare succes: am fi suferit dacă nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov şi Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Aşa a trecut ceva mai mult timp… Vecinul îşi lua case, maşini, iahturi, femei. Noi răspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era strânsă, dar echilibrată. În sfârşit, într-o zi l-au arătat cu cătuşe la mâini, umflat de DNA. Am răsfoit atunci fericiţi  Apocalipsa. Dar peste vreo două săptămâni, vecinul nostru era eliberat şi chiar şi-a anunţat candidatura pe listele unui partid majoritar. Scârbiţi, ne-am uitat în bibliotecă. N-am mai văzut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oară. Nu ne-a venit să credem. Pentru a treia oară ne-am uitat cu atenţie. Acelaşi rezultat: citiserăm toate cărţile.
Şi atunci ne-a cuprins invidia…

Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?

sursa: email de la mihai gheorghe
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0 (from 0 votes)

…mai bine nu zi nimic!

Oct 18
2010

Uitându-mă pe net după alte articole referitoare la Made in Romania, am găsit o pagină care nu e chiar un articol, dar la care mi-a plăcut concluzionarea dintr-unul din comentarii:

[...] Noi românii* ne-am ţiganizat puţin, dar cred că suntem un popor de ispravă şi tolerant totodată.
Unde mai pui, că patria ţiganilor e în România, la noi. Căci suntem cel mai tolerant popor, cel mai răbdător. Sunt şi ei oameni şi tre’ să-i tolerăm. Nu?! Aşe e bine, zic.
Ungurii le-au dat foc, Italienii le-au dat foc, etc, etc. Noi îi slăvim, îi invidiem pentru realizările lor “măreţe”, le adorăm “muzica”, fredonând-o.
Se zice şi bine zice: “Dacă despre cineva nu poţi spune ceva de bine, mai bine nu zi nimic.”
Înţelepciune în aste vorbe.

Foarte mare dreptate are…

* – au fost adăugate diacritice

VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0 (from 0 votes)

Made in Romania

Oct 14
2010

sursa

Puțini sunt cei care știu că simbolul Parisului, celebrul Turn Eiffel, a fost realizat după o tehnologie inventată în România de inginerul Gheorghe Pănculescu.

După ce a absolvit cursurile Politehnicii din Zurich, inginerul Gheorghe Pănculescu ajunge să lucreze în cadrul companiei Eiffel, la recomandarea marelui scriitor Vasile Alecsandri.
În 1878, Pănculescu revine în țară pentru a construi calea ferată București-Predeal. În acea perioadă, inginerul inventează un sistem de îmbinare a traverselor de cale ferată, care avea să revoluționeze construcțiile metalice. Astfel, datorită metodei de montare a șinei pe traverse în afara spațiului căii ferate, Pănculescu a reușit să termine lucrarea concesionată în mai puțin de un an, deși termenul de livrare era de aproape cinci ani.

Pănculescu l-a găzduit pe Gustave Eiffel

Made in Romania

Impresionat de proiectul inginerului român, Gustave Eiffel se deplasează special la Vălenii de Munte pentru a-l întâlni pe Pănculescu, cel care avea să devină inspector general al Căilor Ferate Române. Eiffel a vrut să vadă tehnologia folosită de acesta la montarea căii ferate.
În 1879, în casa unde se află acum Muzeul Nicolae Iorga, francezul a fost găzduit de Pănculescu și a fost impresionat de genialitatea invenției românești. Aici, Gustave Eiffel, care avea să devină celebru, i-a vorbit gazdei despre proiectul său, înălțarea unui turn ieșit din comun, la Paris, pentru Expoziția Universală din 1889. Împreună au discutat despre adaptarea tehnicii inventate de Pănculescu la construcția turnului, folosind subansamble metalice confecționate la sol și asamblate după aceea, pe măsură ce se înălța lucrarea. Interesant este și faptul că destinul celor doi ingineri avea să se încheie, în același an, 1922.

Cunoscut în Franța, anonim în România
Profesorul Eugen Stănescu de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie s-a numărat printre puținii cercetători ai acestui inedit episod. A fost special în Franța pentru a studia cât de cunoscut este aportul inginerului român la ridicarea simbolului orașului luminii.
Studiind documentele acelor vremuri, profesorul a găsit un studiu intitulat “Communication sur les travaux de la tour de 300 m”, datat 1887, în care celebrul inginer Alexandre Gustave Eiffel precizează că turnul care ii poartă numele nu s-ar fi putut construi dacă nu ar fi aflat de tehnica inovatoare folosită de inginerul român Gheorghe
Pănculescu la construcția tronsonului de cale ferată București-Predeal. Din păcate, numele românului este mult mai cunoscut în Franța decât în țara unde s-a născut.
Doar la insistențele profesorului Stănescu, o școală generală din Vălenii de Munte poartă de la începutul acestui an numele inginerului Pănculescu.

Reșița – repere
Oraș situat în depresiunea Reșița , pe malurile râului Bârzava, cu vechi tradiții industriale: în secolul XVIII au fost construite primele furnale și prima locomotivă cu aburi

Turnul Eiffel din Paris este construit cu oțel fabricat la Reșița, iar Pe fiecare piesă de metal ce compune acel monument scrie:

“Made in Resita – Romania”

Frământări: link1

VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 2.5/5 (2 votes cast)
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: +1 (from 1 vote)

despre sex și femei

Oct 14
2010

Cât de adevărate sunt aceste zicale rămâne de văzut. Până atunci gândiți-vă la sensul lor adânc…

  • Disponibilitatea e o chestiune de timp: momentul în care devii interesat de o persoană, este momentul în care altcineva devine interesant pentru acea persoană.
  • Intensitatea sentimentelor cuiva față de tine este invers proporțională cu intensitatea sentimentelor tale față de acea persoană.
  • O femeie nu uită niciodată barbatul pe care l-ar fi putut avea, iar un bărbat nu uită niciodată femeile pe care nu le-a putut avea.
  • Cu cât femeia care te iubește este mai frumoasă, cu atât îți va fi mai ușor să o părăsești fără regrete.
  • Calitățile pe care le apreciază o femeie la un bărbat sunt defectele pentru care îl va urî mai târziu.
  • Există lucruri mai bune și mai proaste decât sexul, însă niciunul nu suportă comparație.
  • Sexul este ereditar, asfetl încât dacă părinții tăi nu au avut, sunt șanse ca nici tu să nu îl ai.
  • Diferența dintre un om inteligent și unul prost dispare când ambii sunt îndrăgostiți.
  • Banii nu pot cumpăra dragostea, dar oferă posibilitatea unor negocieri pe cinste.
  • Un bărbat poate fi fericit alături de orice femeie, atâta timp cât nu o iubește.
  • Sexul este unul din cele nouă motive pentru reîncarnare. Celelalte opt nu sunt importante.
  • Definiția sex-appeal-ului: 50% din cum ești și 50% din cum cred alții că ești.
  • Sexul e ca zăpada: nu știi niciodată câți centimetri va avea și cât va dura.
  • Partida dragostei nu se suspendă niciodată pe motiv de vizibilitate redusă.
  • Nu te culca niciodată cu o femeie care are mai multe probleme decât tine.
  • Cu cât cineva îți este mai drag, cu atât se află mai departe de tine.
  • O femeie începe să înțeleagă un bărbat, când a încetat să îl asculte.
  • Sexul ocupă cel mai puțin timp și determină cele mai multe conflicte.
  • Dragostea e o chestiune de ‘chimie’, sexul e o chestiune de ‘fizică’.
  • Dragostea înseamnă superioritatea imaginației față de inteligență.
  • Dacă pare prea frumos pentru a fi adevărat, probabil că este.
  • Nu contează de câte ori ai fâcut-o, dacă ți se oferă, ia-o!
  • Nu mărul din copac, ci perechea de pe pământ a cauzat totul.
  • Înainte de a găsi ‘Prințul’, trebuie să săruti multe broaște.
  • Abține-te de la alcool, femei și cântat. Dar mai ales de la cântat…
  • Zâmbește, pentru ca oameni să se întrebe la ce te gândești.
  • Nu poți avea un copil într-o lună, însemînțând nouă femei.
  • Mai bine decât a nu iubi este să pierzi ceea ce iubești.
  • Nu te certa niciodată cu o femeie obosită sau odihnită.
  • Importantă nu e lungimea unei baghete, ci magia din ea.
  • O întoarcere bună dă la o parte multe ‘acoperământuri’.
  • Inteligență x Frumusețe x Disponibilitate = Constantă
  • Nu te culca niciodată cu cineva mai nebun decât tine.
  • Nu te culca niciodata nervos: rămâi treaz și luptă.
  • Orice acțiune pozitivă stârnește reacții negative.
  • E mai bine să fii văzut, decât trecut cu vederea.
  • Un bărbat în casă valorează cât doi de pe stradă.
  • Sexul e ‘murdar’, doar dacă e făcut ca la carte.
  • Dragostea este iluzia că femeile sunt diferite.
  • Singurul remediu pentru sex, este mai mult sex.
  • Iubește-ți aproapele, dar să nu afle nimeni.
  • Întotdeauna este perioada proastă a lunii.
  • Pe întuneric toate femeile sunt frumoase.
  • Sexul discriminează urâții și timizii.
  • Nimic nu se ameliorează cu vârsta.
  • Virginitatea poate fi vindecată.
  • Nu face sex cu colegii de birou!
  • Niciodată nu va mai fi la fel.
  • “Nu va durea, promit!”
  • Sexul nu îngrașă.
  • Nu spune ‘nu’.

Istoria umanității pe scurt…

  • Femeia nu mai acceptă să locuiască în copac. Și plânge…

Bărbatul descoperă peștera…

  • În peșteră e frig. Femeia plange…

Bărbatul descoperă focul…

  • Copiii țipă de foame. Femeia plange…

Bărbatul descoperă toporul, arcul și bâta și pleacă la vânătoare…

  • De la atâta carne, copilul se îmbolnăvește de scorbut și beri-beri. Femeia plange…

Bărbatul descoperă agricultura…

  • Deoarece mamutul se lasă cu greu ucis, bărbatul lipsește prea mult de acasă. Femeia plange…

Bărbatul începe să crească animale domestice: vacă, oaie, porc, găină, etc.

  • Femeia s-a săturat de friptura făcută la țepușă cu garnitură de boabe verzi fierte mâncată de pe o frunză. Și plânge…

Bărbatul descoperă olăritul…

  • În peșteră e curent și umezeală și din cauza asta copiii răcesc, fac pneumonie și mor. Femeia plange…

Bărbatul construiește mai întâi un bordei apoi o casă din lemn și piatră.

  • A venit iarna și e frig. Femeia plânge…

Bărbatul descoperă că pielea și blana animalelor moarte se poate prelucra și confecționează haine…

  • Hainele din piele precum și cele din blana put. Femeia plânge…

Bărbatul descoperă pe rând hainele… (din lână: aspre și zgârie – Femeia plange… din in, tot aspre – Femeia suspină și într-un final, hainele de mătase care par a fi mulțumitoare… Femeia zâmbește!). Mai târziu, bărbatul rezolvă și problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile menționate mai sus…

  • Diverse treburi lipsite de importanță cum ar fi protecția turmelor de animale și stârpirea potențialilor prădători țin bărbatul departe de casă. Femeia plânge…

Bărbatul domesticește câinele și pisica…

  • Femeia observă că seamănă prea mult cu semenele ei. Și începe să plângă…

Bărbatul inventează fardurile și bijuteriile…

  • Femeia se plictisește de atâta stat în casă și vrea să-și lărgească orizontul. Normal, începe să plângă…

Bărbatul inventeaza roata, domesticește calul și descoperă barca pentru că femeia e fragilă și obosește repede… În plus, nimeni n-ar vrea s-o audă iar plângând… peste ani…

  • Femeia simte nevoia de a “evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispoziția pentru excursii în străinătate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de văzut, afară e vreme urâtă. Capac peste toate, ca de obicei, bărbatul nu e acasă și oricum nici el n-ar înțelege mare lucru. Femeia ar avea așaaaaa , un fel de chef de a scrie ceva care să-i aducă complimentele unor necunoscuți și să fie o chestie care să păstreze anonimatul și absolut totul trebuie să fie sub control… și pentru a nu știu câta oară în istorie, femeia începe să plângă…

Bărbatul inventează blog-ul…

Morala: Când femeile plâng, umanitatea evoluează…

Altă morală : Fără femei am trai și acum în copac…

VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0 (from 0 votes)

Scrisoare către domnul Băsescu

Oct 14
2010

Această scrisoare deschisă merită să fie publicată pe fiecare blog, indiferent de subiectele abordate, pentru că oglindește cu mare finețe, o stare de fapt a românilor despre administrația prezidențială și despre autorități în general.

Acest articol are o istorie tristă, pentru că, așa cum suntem obișnuiți în statul de drept, autoritățile care ar trebui să aibă grijă de cetățean, au grijă de buzunarul propriu, iar legile, în acest caz, ale dreptului de autor, nu sunt respectate. După publicarea pe moshemordechai.wordpress.com, acest articol a fost preluat de o agenție necunoscută de știri online și atribuit altui autor, CTP, iar după ce această agenție și-a dat seama de această greșeală, și-a cerut scuze autorului presupus, fară a adresa o scuză publică și personală autorului de fapt și de drept al acestui articol.

Domnule Băsescu,

Te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă.

Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.

Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.

Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.

Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.

Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.

Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua – spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.

Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.

Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.

În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!

Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.

sursa: moshemordechai.wordpress.com

TitleVotesRatingReview

VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0 (from 0 votes)

Despre Berceanu -2

Oct 12
2010

Radu Berceanu (Radu Bercovici), acuzat de spionaj militar în favoarea Israelului!

postat de Camelia Florescu pe teteatet.ro in categoria Instruire / informare la 13/07/2010 13:13



Actualul ministrul al transporturilor, Radu Berceanu, pe numele său real Radu Bercovici, este implicat într-un scandal pornit de la un text anonim primit la redacţiile publicaţiilor din România. Ministrul este acuzat de spionaj militar şi industrial în favoarea Israelului.
Berceanu este acuzat că în anul 1993 a facilitat scoaterea din ţară a prototipului de avion IAR 109 SWIFT proiectat de către inginerii de la uzina Avioane Craiova şi vinderea acestuia către compania evreiască IAI LAHAV, cu care semnase un parteneriat pentru producerea avionului. Însă partea română a descoperit că firma din Israel dezvoltase un avion identic cu Swift, bazat cel mai probabil pe specificaţiile tehnice ale prototipului românesc. În cele din urmă, parteneriatul nu a mai continuat, dar autorii ma terialului afirma ca Berceanu s-ar fi ales cu cateva milioane de dolari de pe urma acestei afaceri.

Redăm parţial textul referitor la afacerea Berceanu-IAI LAHAV: Read the rest of this entry »

VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0 (from 0 votes)

Despre Berceanu

Oct 12
2010

INFORMATII DE ULTIMA ORA DESPRE MINISTRUL TRANSPORTURILOR, VIA S.R.I

postat de Camelia Florescu pe siteul tetatet.ro
in categoria POLITICA / NEWS INTERES GENERAL la 17/09/2010 14:44


Am primit pe mail urmatorul material, si pentru aceia dintre voi care in acest weekend vor avea sau vor gasi timp sa il citeasca, il postez aici pe TTT :

Un grup de ofiteri superiori din SRI au pus la dispozitia redactiei Exploziv-News un document incendiar, menit sa intregeasca profilul unui alt mare tradator al intereselor Romaniei. Numele lui real (asa cum este trecut in raportul SRI): Arad Bercovici, fiul evreului Haim Bergovici. Numele „de scena”: Radu Berceanu. Functia oficiala detinuta in Stat: ministrul Transportului si Infrastructurii. Înca înainte de 1989, pe cînd era inginer la Fabrica de Avioane din Craiova, Radu Berceanu a intrat în atentia organelor de informatii românesti pentru ca, fiind detinator de secrete, si-a depasit atributiile de serviciu si a întretinut relatii neoficiale cu unii cetateni straini care aveau legaturi de afaceri cu întreprinderea la care lucra. Read the rest of this entry »

VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
VN:F [1.9.13_1145]
Rating: 0 (from 0 votes)