Love, Laugh, Live

Ho, ho, ho!

Asa, ca sa am o introducere in Spiritul Craciunului care se apropie cu pasi foarte repezi…

Craciun care va fi anul acesta unul cu totul diferit: 30 de grade afara , soare, nici pomeneala de brazi sau de zapada, pana acuma nu am vazut nici un mos Craciun cu barba si haine rosii cum sunt pe la noi (pe aici au tot felu de zane si alte minuni )
…singurul lucru care imi aduce in suflet spiritul de sarbatoare sunt colindele care rasuna pe strada si in magazine!

Iar ieri Iunia, o buna prietena din Romania care lucreaza si ea aici, mi-a spus un lucru interesant: cu vremea de afara, parca nici nu simti ca tocmai a mai trecut un an, si ca incepe altul nou!
In Sigapore, totul e cam la fel tot anul: soare si cate o ploaie sanatoasa…iar soare, si iar cate o ploaie.
Iar in muson, ploaie, ploaie, soare, ploaie, ploaie, ploaie…(departe de mine insa gandul sa ma plang)

Acuma trecand la un alt subiect, vreau sa va povestesc un picut despre o excursie pe care am facut-o in Cameron Highlands, Malayesia, o zona de platou muntos, la aproximativ 2000m.

E unul dintre putinele locuri din regiune in care poti spune despre temperatura ce placuta: intre 17 si 21 de grade.
Iar clima e sub temperata…ceea ce inseamna ca exista o bogatie incredibila de legume, fructe, si plante ce sunt cultivate in zona…sunt plantatii de toate felurile: rosii, morcovi, capsuni (am mers intr-un loc unde ne-au lasat as ne culegem singuri capsunile de pe plantatie), ceai, trandafiri, cactusi, inclusiv insecte!!

Intr-un alt loc chiar aveau o ferma in care cresteau insecte (ce denumire interesanta: ferma de insecte!)… aveau sute de specii diferite!
Acolo am avut ocazia unica sa tin un SCORPION in MANA!!

Stiam ca un prieten de-a meu avea o poza tinand un scorpion, deci mi-am inchipuit ca e okey sa incerc si eu.
Asa ca m-am dus la ingrjitor si l-am intrebat daca pot face o poza cu unul dintre cei 100 de scorpioni pe care ii avea.
La care el, zambind: “Bineinteles ca poti!”
Moment in care si a insfacat un scorpion de acul veninos (asa se prind scorpionii cica, direct de ac, ca sa nu te intepe)…si mi l-a pus direct in palma.
“Fii atent sa nu te misti sau sa il atingi, ca te va intepa”, a avut grija sa adauge….va dati seama ce bine m-am simtit!

Tot pentru prima data in viata am vazut ce inseamna o plantatie de ceai…dealuri intregi, cat vedeai cu ochii, acoperite de tufisuri mititele, unele vechi de 100 de ani…si asta pe locul in care, acuma 200 de ani era doar jungla!
(localnicii spuneau ca a fost nevoie de o munca incredibil de anevoioasa ca sa defriseze copacii pentru a face locul plantatiilor)

Iar punctul culminant al excursiei a fost intalnirea cu Jose, om al locului…un tip de 56 de ani care fusese mult timp bucatar si cantaret pe diferite vase de croaziera si comert, calatorind in toata lumea.
De ce am tinut sa il mentionez ca pentru ca e unul dintre putinii oamenii care m-au impresionat asa puternic de cand sunt in Asia. Iar intalnirea cu el m-a reamintit si reconfirmat:

- Cati oameni, atatea moduri si optiuni de a trai viata. Si cel mai important, nu exista un mod “rau” si un altul “bun”. Jose spunea: “Live and Let others Live”

- Pentru a fi impliniti si impacati cu noi insine si cu viata pe care o ducem chiar nu avem nevoie de mare lucru.
El era divortat, nu avea cine stie ce situatie materiala…dar degaja atata energie si povestea cu atata pasiunea despre ceea ce facea (preda engleza la copii si avea in grija o plantatie de orhidee), incat nu am nici un dubiu ca era un om implinit!

Si in final vreau sa va impartasesc o raspunsul lui la intrebarea cum vede el viata: “Life and every life experience is like building blocks into a state of awareness“.

Ma opresc aici…urmatoarele vesti o sa vi le dau in persoana, cand ma intorc in Ianuarie.

Va doresc sa aveti parte de un Craciun plin de zapada si rasunand de colinde , cu multe cadouri, cozonaci, sarmale si mamaliguta!

Si un An Nou cu multe zambete si voie buna!