Tuturor le e milă de jurnaliști și, în același timp, toți îi critică. Toți ne putem da cu părerea și putem scrie un post pe blogul propriu, iar după ceva timp avem pretenția de a îl publica într-un ziar sau pe un site de știri.

Ce-i cu figurile astea de jurnaliști pe atât de mulți bloggeri? Eu nu mi-am făcut blog să-mi învăț meseria. Mi-am făcut blog pentru simplul motiv pentru care v-ați făcut toți. Aveam nevoie de un spațiu în care să pot ”striga” cât vreau de tare, de un spațiu în care frustrările mele să prindă viață. La modul figurat vorbind, normal.

S-a discutat foarte mult pe acest subiect, dar insist să fac o completare, doar îmi exprim frustrările. Meseria de jurnalist nu e aceeași cu pasiunea pentru blogging. Cred că toți știm asta. Cu toate că bloggingul se transformă, pare-se, pe zi ce trece, în cu totul altceva. O meserie implică mult mai multe activități. Nu poți să comentezi toată ziua articole scrise de anumiți jurnaliști și să te consideri la rându-ți tot jurnalist. La ce bun? Cel care l-a scris poate s-a și deplasat pe teren, poate și-a bătut puțin capul să se documenteze, poate s-a certat cu șefii pentru a publica știrea aia, poate a stat ore în șir să aștepte un răspuns… și altele. Am mai văzut cazuri în care unii publică pe bloguri materialele de pe site-urile de știri. Cu ce scop? Habar nu am! Discuția se aplică și în cazul pozelor de la anumite evenimente.

Dacă îți place ce faci, e normal că înveți mult mai ușor o meserie. Mie, de exemplu, nu mi-a luat mult timp să mă trezesc la realitate. Acum, când stau și mă gândesc, parcă nici nu mai țin minte momentele alea când mă chinuiam să scriu o știre. Primele zile de presă îmi par îndepărtate. Deși, dacă stau să mă gândesc bine, nu au trecut decât 2 ani.

Subit, mi-am amintit că-i criză…

• Previous Entry: Miracol! Dă mai departe!
• Next Entry: Isteria porcilor