Se zice că ”buna fericire nu stă în bogăție, ci într-o mulțumire a inimii de starea ei”. Eu zic că-i adevărat proverbul. Cu toate că trăim în România. Ei bine, asta nu ne ocupă tot timpul. Vorbesc despre timpul meu, că nu pot să vorbesc și despre al vostru. M-am ”resemnat” cu timpul pe care îl am la dispoziție. De ce? Pentru că dacă ziua ar fi mai lungă și dacă aș avea mai mult timp la dispoziție ca să duc la capăt o sarcină (treabă, adică), atunci la finalul zilei aș fi mult mai obosită. E o problemă pe care o putem gândi logic. De ce să cerem mai mult timp pentru noi? Dacă vrem mai mult timp, înseamnă că nu știm să ni-l împărțim sau că nu suntem mulțumiți de felul în care ne trăim viața.

Mă ”uit” la mine când sunt la serviciu. Dacă știu că trebuie să termin la o anumită oră, ca să plec într-o anumită locație, atunci mă încadrez în timp. Mai pierd timpul și cu colegii la țigară, chit că m-am lăsat. Mai pierd timpul și pe internet, golindu-mi aiurea readerul și mailurile. Mai pierd timpul și vorbind la telefon, căci doar suntem în anul 2010.

Știți cum se spune, ”nu timpul ți se potrivește ție, ci tu potrivește-te timpului”. Toate cunoștințele mele știu că niciodată nu ajung la timp undeva. Dar în dezordinea mea, sunt organizată. Și nu devine deloc monoton. Și dacă mă încadrez în timp și seara pot să zâmbesc și să am timp să stau cu prietenii, măcar la un ceai, atunci partea cu ”buna fericire nu stă în bogăție, ci într-o mulțumire a inimii de starea ei” se ap » More: Avem timp?