Voi ştiţi care-i pluralul de la telecomandă? Sigur?
PS: aşa, de Valentine! fără ’s
Posts Tagged ‘romania’
Telecomenzi? Vreau să-mi fac o prietenă…
February 14th, 2010Prima Patiserie Canină
January 30th, 2010”Biscuiții lui Aldo – mâncare naturală pentru căței cuminți” reprezintă prima patiserie canină din România. Un proiect îndrăzneț, frumos și din dragoste pentru animale.
”Am început să pregătesc mâncare specială pentru câinele meu după ce produsele din comerț i-au creat mai multe probleme. De la acid la stomac, la zile întregi de lipsă de poftă de mâncare, la nenumărate probleme digestive care m-au dus de multe ori de urgență la medicul veterinar”, povestește Ama pe site.
Ama ne-a zis pe twitter că avea mari emoții și că se bucură că a fost încurajată de câțiva urmăritori de-ai ei. ”Am zis că dacă sunt numai 50 de oameni în toată țara care să aprecieze ideea, eu sunt mulțumită”, mai zice Ama.
Haideți să îi arătăm că iubim animalele și că acest proiect al ei merită să ajungă mare, așa cum merită animalele să fie respectate.
Pe Ama o mai găsiți pe blogul ei culinar, dar și pe twitter. Și are niște rețete deosebite, deci bănuiesc că și cele pentru patiseria canină sunt asemănătoare. Din câte știu eu, Alexandra a învățat să gătească, cât de cât, de la Ama.
Felicitări Ama și succes!
Avem timp?
January 30th, 2010Se zice că ”buna fericire nu stă în bogăție, ci într-o mulțumire a inimii de starea ei”. Eu zic că-i adevărat proverbul. Cu toate că trăim în România. Ei bine, asta nu ne ocupă tot timpul. Vorbesc despre timpul meu, că nu pot să vorbesc și despre al vostru. M-am ”resemnat” cu timpul pe care îl am la dispoziție. De ce? Pentru că dacă ziua ar fi mai lungă și dacă aș avea mai mult timp la dispoziție ca să duc la capăt o sarcină (treabă, adică), atunci la finalul zilei aș fi mult mai obosită. 
E o problemă pe care o putem gândi logic. De ce să cerem mai mult timp pentru noi? Dacă vrem mai mult timp, înseamnă că nu știm să ni-l împărțim sau că nu suntem mulțumiți de felul în care ne trăim viața.
Mă ”uit” la mine când sunt la serviciu. Dacă știu că trebuie să termin la o anumită oră, ca să plec într-o anumită locație, atunci mă încadrez în timp. Mai pierd timpul și cu colegii la țigară, chit că m-am lăsat. Mai pierd timpul și pe internet, golindu-mi aiurea readerul și mailurile. Mai pierd timpul și vorbind la telefon, căci doar suntem în anul 2010.
Știți cum se spune, ”nu timpul ți se potrivește ție, ci tu potrivește-te timpului”. Toate cunoștințele mele știu că niciodată nu ajung la timp undeva. Dar în dezordinea mea, sunt organizată. Și nu devine deloc monoton. Și dacă mă încadrez în timp și seara pot să zâmbesc și să am timp să stau cu prietenii, măcar la un ceai, atunci partea cu ”buna fericire nu stă în bogăție, ci într-o mulțumire a inimii de starea ei” se ap » More: Avem timp?
Bloggeri vs. jurnaliști
January 12th, 2010Tuturor le e milă de jurnaliști și, în același timp, toți îi critică. Toți ne putem da cu părerea și putem scrie un post pe blogul propriu, iar după ceva timp avem pretenția de a îl publica într-un ziar sau pe un site de știri.
Ce-i cu figurile astea de jurnaliști pe atât de mulți bloggeri? Eu nu mi-am făcut blog să-mi învăț meseria. Mi-am făcut blog pentru simplul motiv pentru care v-ați făcut toți. Aveam nevoie de un spațiu în care să pot ”striga” cât vreau de tare, de un spațiu în care frustrările mele să prindă viață. La modul figurat vorbind, normal.
S-a discutat foarte mult pe acest subiect, dar insist să fac o completare » More: Bloggeri vs. jurnaliști
Povestea poveştilor
December 6th, 2009Împăratul Portocaliu, Împăratul Roşu şi Hidra cu şapte capete
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată un Împărat Portocaliu, care a domnit cinci ani liniştit peste poporul lui, cu aplecare către el, dar aprig şi nemilos cu duşmanii acestuia. În tinereţe, înainte de a se urca pe tron, Împăratul Portocaliu a colindat mările şi oceanele. După ce a văzut lumea, s-a întors acasă şi, ajuns împărat, şi-a aplecat urechea către nevoile oamenilor şi nu spre ceata hrăpăreaţă care secătuise ţara în lipsa lui. Supărat, Împăratul Portocaliu, cu ajutorul poporului, i-a scos din poveste pe Guzganul Rozaliu, Împăratul Roşu şi Motanul Încălţat (care au dus-o numai într-o benchetuială cât a fost plecat Împăratul Portocaliu peste cele şapte mări şi şapte ţări) şi a pus în loc, în chip de mare hatman, pe Emil Degeţel. Istorisirea nu se termină aici şi mai e mult până la „am încălecat pe-o şa”… » More: Povestea poveştilor
Balada lui Băselu
November 25th, 2009”Şi dacă ramuri bat în geam
Şi iese iarăşi chiorul
Eu plec la Amsterdam
Că s-a tâmpit poporul
La cârma bietei noastre ţări
Se află un golan
Cu apucături şi cu purtări
De mare beţivan
Şi dacă tot ieşiţi la vot
Căci voi sunteţi poporul
Sper că nu v-aţi prostit de tot
S-alegeţi iar pe… CHIORUL”
Din popor adunată. Pentru Băselu omagiată!
Campania electorală în Caransebeş
November 21st, 2009În oraşul meu de baştină, liderii politici şi-au făcut de cap. Au împărţit cărăşenilor de toate, numai să voteze cu ei.
Cei de la PD-L au dat prin oraş găleţi şi umbrele. Iniţiativa mi se pare bună. Toţi ştim ce a fost Băsescu înainte. Băsescu a făcut ce a făcut pentru România, dar pe durata campaniei lui am intrat în criză. Asta înseamnă că dacă ne plouă în casă, măcar s-avem o găleată să nu se umfle parchetul şi o umbrelă să nu ne plouă în cap. Ideea poate fi gândită şi pentru viitor. În cazul în care Băse iasă din nou preşedinte, e de bun augur să avem găleţi şi umbrele. Poate ne scuipă că nu l-am votat sau poate face cum a făcut Moise. Şi e normal, dacă rămâne preşedinte pentru încă cinci ani va deveni un moş. Îşi va lua toiag şi va împărţi Marea Neagră în două. Îi va lăsa să treacă numai pe cei care l-au votat. Şi restul au nevoie de umbrele şi de găleţi să nu se înece. Poate se pun în găleţi? Sau ce s-au gândit consilierii lui? Vor să-l copieze pe Moise?
Cei de la PNL au împărţit treninguri. Românii ar trebui să fie mai sportivi, da? Crin Antonescu şi-aşa a declarat că modelul lui e Tudor Chirilă – mai tânăr, mai sportiv. În plus, Antonescu a mai spus că împărtăşeşte din iritarea preşedintelui Băsescu faţă de presă şi că ar trebui ca Băsescu să nu dea lecţii presei. El sau consilierii lui s-au gândit că dacă ar împărţi treninguri, ar face ceva ce nimeni nu mai face. Aşa iau ei ochii presei. Adică era clar că Băsescu o să împartă prostii, că românii au ”încredere” în el şi nu mai ştiu ce. Şi Antonescu trebuie să dea ceva mai frumos. Că deh! Cine mai împarte treninguri? Doar a fost ministrul Tineretului şi Sportului!
PSD a împărţit pixuri, brichete şi odorizante de maşină. Bine, pixuri şi brichete au dat toţi. Dar odorizante de maşină? Geoană şi ai lui consilieri s-au gândit logic. Dacă cineva vede odorizantul la cineva în maşină, e clar că şoferul votează cu el. Ei bine, nu-i aşa! Am vorbit cu mulţi care au primit prostii din astea de la PSDişti şi mi-au spus că le ţin în portbagaj. Că îi urât dacă lumea vede că au aşa ceva de la PSD, mai ales înainte de alegeri. Uite, de exemplu, dacă fostul şef al Poliţiei Arad ştia că Geoană oferă odorizante de maşină, credeţi că ar mai fi furat din hypermarket?
Restul nu ştiu ce au împărţit şi nici nu-s curioasă. Mai aveţi informaţii de prin ţară sau de la cunoştinţe?
PS: Tata mi-a spus că mama are umbrelă de la Băse. Şi că el o să-i dea foc! 
)
sursă foto: google images
Slogan electoral?!
November 19th, 2009”Slogan electoral al PD-L: Fraţi români! Iliescu şi Constantinescu ne-au adus pe marginea prăpastiei. Numai alegându-l pe Traian Băsescu vom face un pas înainte!”
Deci hai pe bune? Câţi credeţi chestia asta? Câţi credeţi că Băsescu mai poate face ceva pentru ţara asta? În afară de moşulache şi babelache! Publicul ţintă de la acest post este tinerimea care citeşte aberaţii pe net. Ce pas înainte mai poţi să faci când corupţia din ţara asta este aşa cum este? Ce pas înainte mai poţi să faci când îl alegi pe Băsescu care una spune şi alta face. Şi a doua zi mai şi uită ce a spus?!
Aici e prezentată o realitate pe care bănuiesc că mulţi români au remarcat-o. Mă refer la românii care au ceva în cap. Altceva în afară de navele lui Băsescu. Şi altceva în afară de cele două Elene sau câte or fi în cele din urmă. Băsescu are reputaţia pe care o are. Unii îi văd părţile bune, alţii îi văd părţile proaste. Dar nu-i ajunge?!
Deci, ne vedem la vot?!
Taxe pentru bloggeri
October 31st, 2008Artiştii şi-au luat-o în cap. În perioada modernă în care unii îşi lansează albumele pe internet, tocmai ca să diminueze pirateria, alţii vor bani de la bloggeri. Asta fiindcă nu le ajunge cât fură…
Cine e dispus să dea 1.000 de ron pe lună pentru melodiile sau linkurile postate pe blog, luate de pe site-urile de sharing sau cu bannere? Ca eu NU. Aici sunt mai multe detalii…
Phoenix lansează un album nou
October 30th, 2008”A început în Timişoara!”
Ce anume a început în Timişoara? Revoluţia, Phoenix… Mai au puţin şi împlinesc 46 de ani de activitate. Au început cu prelucrări folclorice şi cu ”Vremuri” şi au continuat cu ”Floarea stâncilor”, ”Cei ce ne-au dat nume”, ”Cantafabule”, ”În umbra marelui urs”. Au cântat mai întâi prin cantinele studenţeşti sau cluburile timişorene şi au ajuns să fie decoraţi de preşedintele României, în grad de cavaleri. Sunt iubiţi atât de tineri, în special de studenţi, cât şi de persoanele trecute de tinereţe.
Nicu Covaci a pus bazele trupei, mai întâi denumită Sfinţii. I-a schimbat numele în Phoenix, pe unde s-au perindat aproximativ 40 de membri. Toţi au menţinut viu spiritul Phoenix. Istoria este retrăită acum. Formaţia timişoreană lansează un nou album.
Nicu Covaci – ”Back to the future”
R: O să lansaţi un nou album, care se numeşte ”Back to the future”. Din câte am înţeles îi este dedicat lui Moni Bordeianu.
Nicu Covaci: Da, este un omagiu adus lui Moni Bordeianu, solistul nostru din anii `60 care a spart gheaţa şi a lansat piese ca ”Vremuri”, ”Canarul”, ”Floarea Stancilor” şi aşa mai departe.
R: De ce îl lansaţi la Bucureşti şi nu la Timişoara?
Nicu Covaci: Păi nu ne cheamă nimeni în Timişoara, avem foarte mulţi duşmani şi se pare că nu ne înghite lumea. De fapt, nu ne înghit organizatorii de acolo, publicul ne place şi ne reproşează că nu venim. Dar cei în măsură să ne cheme nu o fac, aşa că nu avem ce căuta acolo.
R: Unde anume în Bucureşti va avea loc lansarea?
Nicu Covaci: Prelansarea se face acum, pe 1 noiembrie, la Casa de Cultură a Studenţilor, la Preoteasa, un fel de avanpremieră, iar pe data de 16 decembrie vrem să facem un concert împreună cu formaţia Cargo la Sala Polivalentă şi să îl intitulăm ”A început în Timişoara”.
R: Deci concertul în sine se va numi ”A început în Timişoara”?
Nicu Covaci: Aşa se va numi şi este vorba de Timişoara, începând din anii `60 şi până astăzi. De fapt, este o trimitere în viitor, un gest de încredere în viitor. Deci noi vom merge mai departe, orice se întâmplă.
R: O să cântaţi şi piese mai vechi sau numai de pe noul album?
Nicu Covaci: Categoric! O să cântăm cu Moni câteva piese de pe noul album. Se cântă Phoenix, adică se cântă tot. O să facem un fel de retrospectivă din anii `60 până astăzi.
R: Abordaţi un stil diferit pe noul album sau nu s-au schimbat prea multe?
Nicu Covaci: De exemplu, prima piesă înregistrată de formaţia Phoenix, în 1965, se numeşte ”Ştiu că mă iubeşti şi tu”, care va fi interpretată modern, cu un cor mare. Toate piesele au un caracter de oldie, Oldies but Goldies. Se cântă cum se cânta pe vremuri, cu chitara în parc, piese care pot fi cântate de toată lumea şi să intre în ureche şi în inimă. Adică nu orchestraţie şi ritmuri, sâni sau alte chestii, ci muzică! Sunt multe melodii în limba engleză, fiindcă Moni a făcut textele.
R: Deci el a compus toate piesele…
Nicu Covaci: El le-a compus, eu le-am aranjat, le-am pus pe muzică şi pe note şi orchestraţia. Este o producţie a casei de discuri Phoenix, însă îi este dedicată lui Moni. Iniţial am vrut să-i fac un cadou lui Moni, ca prieten, dar lumea s-a excitat aşa de mult ascultând piesele încât a ajuns o producţie monumentală şi care sper să fie apreciată ca atare.
R: Când va fi lansat albumul pe piaţă şi câte piese conţine?
Nicu Covaci: Imediat la începutul lui noiembrie. Cuprinde 13 piese.
R: Să vă aştepte timişorenii acasă?
Nicu Covaci: În Timişoara nu venim, nu o să venim nici în 100 de ani dacă nu ne vrea nimeni. Eu cu forţa nu mai vin peste ei. Am făcut şi aşa, am zis ”dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”. Şi am venit la Sala Polivalentă, am închiriat-o pe banii mei, am făcut cadou câte un disc fiecăruia ce şi-a cumpărat un bilet de intrare şi mi-au rupt toate afişele din oraş. Nu a existat un afiş în oraş. Vă daţi seama ce duşmani avem acolo. E trist pentru Timişoara, că era un oraş de frunte.
R: Duşmănia aceasta pentru dumneavoastră este de dinainte de 1989?
Nicu Covaci: Presupun că au încasat nişte picioare în fund îngrozitoare în momentul în care noi am plecat. Noi eram urmăriţi zi de zi, noapte de noapte, oră de oră. Şi am tulit-o de sub nasul lor. Nu aş vrea să fiu în pielea securiştilor care aveau responsabilitatea de a ne păzi. Şi chiar şi în sânul formaţiei şi în gaşca noastră mai apropiată existau colaboratori cu securitatea.
R: Aveţi şi nume?
Nicu Covaci: Bănuiesc pe cineva, dar nu vreau să dau nume şi nici nu vreau să ştiu de fapt.
R: Revenind la album, ”Back to the future” va rămâne titlul?
Nicu Covaci: Deocamdată acesta este titlul şi nu cred că găsim unul mai bun. Este o trimitere în viitor, optimistă şi pe baza trecutului că dacă nu ştii de unde vii, nu ştii nici în ce direcţie mergi.
EU sper să ajung…
