Feed on
Posts
comments

Sava Cebotari

https://www.facebook.com/savacebotari82

FullSizeRender (1)

Inna Cebotari

Author

 

JURNAL: INNA BERLINNA

Posted on 29.06.2016 by inna cebotari

 cropped-img_0504.jpg

Mai 2016
Theatertreffen
&
Next Stage Europe

Scurt ghid de supraviețuire în Berlin, atunci când participi la două evenimente culturale, teatrale neviebenno ahuititel’nîe!
(Denumire neoficială)

Dispri și oari am s’grăiesc eu aiși:

 Theatertreffen 2016 (6-22 mai)

IMG_0932

Theatertreffen 2016

La cel mai important festival teatral Theatertreffen, care se desfășoară anual în Berlin, sunt invitate zece producții teatrale ce reflectă marea diversitate a temelor și a formelor estetice, actuale în teatrul German (anul acesta juriul a văzut 394 de producții teatrale din 59 orașe).

În program:
Theatertreffen’s Stückemarkt
 2016 – anul acesta au fost prezentate trei texte dramatice dar și două proiecte teatrale selectate în urma unui concurs la care au aplicat sute de autori din toată lumea.
Theatertreffen Internationales Forum 2016 – anul acesta a găzduit 38 de artiști din 22 de țări. 18 zile de discuții, întâlniri, workshop-uri, prezentări, etc. Forumul este destinat tinerilor artiști până la 35 de ani, care sunt în căutarea propriului limbaj teatral.
Be my Guest – al treilea an consecutiv, Goethe-Institut împreună cu Berliner Festpiele invită la acest program directori de festival din toată lumea.
* Forumul Internațional Theatertreffen există din 1965. Republica Moldova participă la acest Forum în 2016 pentru prima dată.
http://www.berlinerfestspiele.de/de/aktuell/festivals/theatertreffen/ueber_festival_tt/aktuell_tt/start.php

&

Next Stage Europe (5-11 mai)

Next Stage Europe

Next Stage Europe

Next Stage Europe – Goethe-Institut Belarus (coordonatorul programului Vera Dziadok) în colaborare cu agenția Graf & Frey Berlin, au inițiat acest proiect pentru a da naștere unei antologii de dramaturgie contemporană, est-europeană, care include texte dramatice a 23 de autori tineri din Belarus, Moldova, Ucraina și Georgia. Pentru ca totul să se întâmple, patru dramaturgi din Germania, au dat workshop-uri de scriere dramatică în fiecare țară menționată mai sus. În decembrie 2015, la Chișinău a fost invitată Sasha-Marianna Salzmann. Timp de trei zile am citit și am analizat textele participanților la atelier. (Texte traduse în germană de Wolfram Nieß).

Partenerul local al evenimentului – Centrul Cultural German Akzente.
În urma acestor workshop-uri, la Berlin au fost invitați câte trei dramaturgi din cele patru țări.
Moldova a fost reprezentată de Mariana Starciuc (autor dramatic, prodecan AMTAP), Alexandru Vakulovski (blogger, eseist, critic literar, poet, publicist, prozator și traducător român) și eu – Inna Cebotari (dramaturg, actriță).
Este pentru prima dată când un text de-al meu e publicat. Și este prima dată când un text de-al meu e tradus, în germană. Piesa “Lady Million”, publicată în antologia Next Stage Europe, este un monolog al unui profesor Universitar, care, s-ar părea la prima vedere, vorbește despre lucruri lipsite de importanță. Sistemul educațional, corupția, sexul, proprietari Porsche Cayenne și fățărnicia de marcă moldovenească, sunt doar câteva lucruri despre care mi-am propus să vorbesc prin acest text și care, consider eu, ating o problemă gravă a societății noastre. Altceva e că noi nu vrem să vorbim despre astfel de lucruri și ne prefacem că aceste probleme nu ne privesc.
Totodată,  proiectul Next Stage Europe include și European Writers’conference 2016, care a avut loc tot la Berlin. 30 de scriitori invitați din toată Europa, timp de două zile și două nopți, au discutat / analizat care ar putea fi viitorul Europei din perspectiva literară.
* Proiectul Next Stage Europe, organizat de Goethe-Institut, s-a desfășurat în cadrul Conferinței Scriitorilor Europeni, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Federale Germania.
https://www.deutschestheater.de/programm/a-z/next_stage_europe/

Parcâ-i gospodărești, nu?

Mai multe detalii aici:

http://ea.md/o-actrita-din-moldova-ne-va-purta-faima-la-cel-mai-important-eveniment-teatral-din-europa/

http://www.berlinerfestspiele.de/de/aktuell/festivals/theatertreffen/internationales_forum_tt/tt16_forum_stipendiaten/tt16_forum_kuenstler_detail_152538.php

Minutul 13.50 http://www.trm.md/ro/cine-vine-la-noi/cine-vine-la-noi-emisiune-din-8-iunie-2016/

 

So, let’s go!

Prima zi: 5 mai, 2016

București – Berlin.

Aeroportul Tegel, Berlin. Am aterizat dimineața devreme. E cald. E bine. E prima mea vizită în Germania.Germania, Carl!

IMG_9611
5 Andy &Tesla

La ieșirea din autobus, viitorul – prezent în Berlin.

Hotelul Domus e în proces de renovare. Domnișoara de la Recepție nu prea pare mulțumită ca am venit atât de devreme.

– „Your room will be ready at 3 p.m.”

Oh, fuck și acum e abia 9 a.m.

Aș vrea să văd orașul, dar după o noapte petrecută în autocar (Chișinău-București), e prea de tot. Plus la toate, în Berlin azi e sărbătoare. Totul e închis. Mă așez pe canapea și încerc sa “lupt cu somnul”.
La 6 p.m. trebuie sa fiu Fresh pentru întâlnirea cu Johanna Meyer-Gohde, director de proiecte la agenția „Graf & Frey”. Împreună vom merge la restaurantul „12 Apostoli”. Acolo îi voi întâlni pe colegii mei, tinerii dramaturgi din Ucraina, Belarus, Georgia și Moldova, scriitori din Germania și reprezentanții Goethe-Institut Belarus (Minsk).
Îmi trece prin minte un gând: Sunt invitată sa particip la două evenimente culturale importante:
Next Stage Europe & Theatertreffen Internationales Forum 2016

Da, așa se întâmplă mereu. Scrii texte, pregătești proiecte, aplici la diferite festivaluri… la un moment dat ajungi să crezi ca totu-i în zadar, nu se-ntîmplă nimic, nimic, nimic și-apoi brusc, toate invitațiile vin buluc, iar evenimentele au loc concomitent.
– „Inna, your room is ready”.

E aproape 12 p.m. și eu sunt în – my room.

7 p.m. Restaurantul „12 apostoli” seamănă în interior cu o biserică. La masa de alături, un grup de fete sărbătoresc „divishnikul” – destul de gălăgios „divishnikul”.

Noi socializăm.

La un moment dat, ne dăm seama că am fi putut lua o pizza la doi.

Too Big sizes for one person.

Vorbim despre teatru, piese, biografii si despre risipa de mâncare pe care o fac unii oameni zilnic, inclusiv noi, acum.

6 asfalt

 

Îmi atrage atenția pavajul…  În Chișinău spre exemplu e mult mai “interesant”, mai ales dacă e după ploaie.

Strada principală din Chișinău, bulevardul Ștefan cel Mare: calci pe-o placă din aia abia fixată, de desubt țâșnește noroiul ca apa din fântâna arteziană, care-ți sare până-n ochi… și începi să-i „pomenești de bine” pe toți cei care-au contribuit să avem așa drumuri “bune” în capitala Moldovei. În Berlin însă, am avut nedumerirea să găsesc drumuri bine organizate, cu zone pietonale şi piste speciale pentru biciclişt. Plictis!

6 mai, 2016

8 a. m. Urc în taxi. Sunt surprinsă să văd o doamnă-șoferiță. Blondă, ochi albaștri, tunsă scurt. Mai scurt decât sunt tunsă eu. Îi spun adresa și la-ntreabarea dacă îmi poate da și-un bon, ceva, îmi zâmbește afirmativ. Pe drum, văzând că urmăresc atent străzile, m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să-mi povestească puțin din istoria zidului (tocmai treceam pe lângă).
Primul meu ghid în Berlin – taximetrista care mi-a povestit versiunea ei despre Zidul Berlinez. Remarcabil!
Mai târziu, povestind colegilor mei Mariana Starciuc, Alexandru Vakulovski, Cristina Grossu, despre călătoria mea cu doamna șofer de taxi, Mariana zice: „am avut și noi o taximetristă în Chișinău, dar au ucis-o”.
– Întâlnirea oficială a tuturor participanților „Next Stage Europe”, la o editură cu renume din Germania, Suhrkamp Verlag AG, Berlin. Discuții, istorii dramatice și deocheate totodată, despre situația teatrală din țările mai sus pomenite.
Imediat după, mergem la teatrul Volksbühne, unde avem o întâlnire cu Sebastian Kaiser, curator, filmmaker, dramaturgul teatrului Volksbühne.
Notă: În Germania „Dramaturg” nu este ceea ce numim noi dramaturg, nu e vorba de Playwright Mazafaka!

7 echipa Next Stage

Vorba aia, „Der Name ist Programm” / “Numele este programul”.

Die Volksbühne Berlin am Rosa-Luxemburg-Platz.

Cu Mariana Starciuc,  Alexandru Vakulovski, Cristina Grossu și Inna Cebotari.

Theatertreffen 2016

8 deschiderea of. Theatertreffen
Aceiași zi, seara. Deschiderea oficială a „Theatertreffen 2016”.

In seara asta, la deschidere, am văzut spectacolul „Schiff der Träume” Regie Karin Beier.

P.S. În transportul public, nemții verifică riguros și des.
Toți cei care călătoresc „zaichikom” sunt găsiți repejor.
Am avut “fericirea” să simt chiar pe pielea mea ce-nseamnă să n-ai bilet în Germania. Timp de trei ani cât am locuit în Moscova (unde mi-am făcut studiile), n-am pățit-o niciodată, deși, recunosc, au fost cazuri când n-aveam bani pentru bilet și… călătoream „zaicikom”. În Berlin, amenda e 60€ by the way. Din banii ăștia, ai putea călători dus-întors cu un taxi sau ai putea savura câteva duzini de beri, sau ai putea să mergi să vezi patru / cinci spectacole… Dacă mergi la DeutschesTheater sau la Schaubühne, îți ajunge doar pentru un bilet plus o bere. Cele mai ridicate prețuri la bilete sunt A-preise 48€. Dacă e vorba de festival, e și mai scump. Apropo, replica “Tickets are sold out” poate avea treabă cu teatrul. Am întîlnit în Berlin o persoană deosebită, Dana Weber (traducătoare, profesor la Florida State University, SUA). Dana mi-a povestit cum a încercat într-o bună zi să-și cumpere bilet la Schaubühne, la Hamletul lui Thomas Ostermeier. Vânzările s-au deschis pe net și în 15 minute bilete nu mai erau. Cu toatea astea, sunt și bilete mai ieftine, pentru studenți, prețul – în jur de 10€. Problema însă constă în faptul că nu prea poți găsi aceste bilete.

7 mai, 2016

„Next Stage Europe” propune o excursie prin Berlin.
Ghid: Mario Salazar – autor (Berlin, Germania).
Iar în cadrul programului „Theatertreffen” mergem la Museum Hamburger Bahnhof. Vedem renumita videoinstalație „Manifesto”, de Julian Rosefeldt, cu Cate Blanchett.

9 Manifesto Cate Blanchett

“MANIFESTO” videoinstalație cu Cate Blanchett.

Autor – Julian Rosefeldt.

Museum Hamburger Bahnhof

+ participanții Forumului Internațional Theatertreffen 2016.10 pe scari la muzeu

 

În a doua jumătate a zilei, proiectul Maxim Gorki Theater – „Remote Mitte” de Rimini Protokoll.11 Remote MitteCine știe o să-nțeleagă
Rimini Protokoll!

12 Stefan Kaegi

 

După “Remote Mitte”, întâlnirea cu Stefan Kaegi, autorul proiectului (Rimini Protokoll). Platforma: Deutsches Theater.

Trupa Rimini Protokoll este indubitabil un fenomen al teatrului contemporan. M-am documentat, am analizat ceea ce fac ei, am văzut lucrări video, dar niciodată ceva pe viu. Eram nerăbdătoare să văd în sfârșit unul din spectacolele Remote X, create de ei. Probabil așteptările mele mari m-au făcut să mă gândesc: “Și asta-i tot?” Nu eram nici la jumătate din reprezentație, m-au ros papucii și mă gândeam, cum voi face față spectacolului-excursie în continuare? La un moment dat am uitat de faptul că trecătorii ne priveau nedumeriți, în timp ce noi, grupul de spectatori, urmam cu strictețe instrucțiunile ghidului virtual (Artificial Intelligence) și aveam impresia că tot ce se întâmplă în jur: oamenii care trec pe lângă mine, copacii, apa din fântâna arteziană, pe toate le vedeam dintr-o perspectivă nouă și totul devenise un spectacol complex. Întrebat dacă au văzut filmul Her, atunci când au conceput acest proiect, Stefan Kaegi a spus că a fost și pentru ei neașteptat să vadă asemănarea uimitoare dintre conceptul spectacolului-quest și filmul mai sus pomenit. Vocea mi-a adus aminte de Siri (asistentul vocal de pe iPhone), însă în cazul dat nu eram eu cea care îi vorbea, ci invers. Dacă la început simțeam mai degrabă neîncredere față de ea… Eram în cimitir și ghidul virtual îmi zice: “…aici vei veni și tu într-o bună zi”, sau, mergeam prin spitalul de psihiatrie și ea: “Cum se-ntâmplă că oamenii ajung la un moment dat aici? Cine poate garanta că tu n-ai s-ajungi aici?”, sau, îmi spunea că ea poate citi sute de cărți și materiale în doar câteva clipe. ! Totodată, tot ea îmi indica când anume e momentul să trec strada, îmi amintea ce posibilități am eu fiind posesoarea trupului meu și că, uite, datorită acestui neînsemnat la prima vedere factor, am posibilitatea și sunt capabilă să sesizez toate simțurile organismului uman.

Spre final, m-am prins la gândul că ar fi fain să-ți șoptească cineva la ureche ce să faci, unde să te duci, un fel de “Al şaptelea simţ”,  în care ai încredere totală. Oare nu așa își imaginează oamenii raiul? (Se simte ironia?)
Anume în acel moment, vocea ghidului a început să se transforme din voce de femeie în voce de bărbat, în timp ce noi, spectatorii, eram într-o catedrală.
Vorba aia, ușor patetică, vii la teatru într-un fel și te duci cumva schimbat, în acest caz, chiar funcționează.

Seara am mers la barul Simphonie, care se află chiar lângă Berliner Festpiele. Recomand să vizitați acest local cu personalitate.

Ta-da-da-daaaaam!
Mâine e ziua cea mare.

 8 mai, 2016

Două prezentări în aceeași zi. Ambele sunt importante, fiindcă următoarele saptamâni le vom petrece împreună.
1. Prezentarea Theatertreffen. A fost bine. Foarte bine! Într-un grup internațional, multă lume n-a auzit de Moldova așa că mi-am început prezentarea cu Unde (sau mai bine zis Când) se află Moldova, Ce e și De Ce e teatrul în Moldova.
Szu Ni Wen – performer, curator, participantă a Forumului Internațional Theatertreffen 2016 (Kaohsiung, Taiwan), mi-a spus după prezentare: “Parcă ai vorbit despre situația teatrală din Taiwan”. Taiwan, nu fi ca Moldova.

2. După asta, “fuga”, am urcat cu Dima Levytskyi – dramaturg (Kiev, Ucraina), în U-Bahn și-am ajuns la Deutsches Theater.
Urmează prezentările noastre în cadrul „Next Stage Europe”.
Actorii din teatru au citit textele dramaturgilor invitați. Apoi, din fiecare țară participantă, a fost ales câte un reprezentant, să ia parte într-o discuție deschisă cu un autor din Germania.
Primul bloc: Ucraina, Belarus.
Al doilea bloc: Moldova, Georgia.
Reprezentantul din Moldova – Inna Cebotari.
Am avut emoții, evident. Deși Cristina Grossu, o traducătoare de excepție, era lângă mine, oricum m-am simțit puțin “lost in translation”. Mă tot gândeam „Wow, sunt aici, acum. Vorbim despre situația dramaturgiei contemporane în Moldova. Despre situația teatrelor din MD. Suntem în Berlin și discutăm despre teme actuale în teatru.”
Întrebare: Aveți teme tabu în teatru? Care ar fi astăzi temele tabu în teatrul din MD?
Răspuns: N-avem. Teatrele (cele „serioase”, mari, finanțate de la stat), sunt preocupate „să facă publicul să mai uite de probleme”, cât mai mult Entertainment că TV-ul nu-i de-ajuns.
Completez: Nimeni nu ne cenzurează. Ne autocenzurăm.
E o “obișnuință istoric justificată”, care a intrat atât de adânc în subconștient, încât am ajuns să ne putem lăuda: când e vorba de dramaturgie sau teatru, în Republica Moldova nu există teme tabu dictate de cei de la guvernare. “Ura! Suntem liberi!” – în Țarcul limitat de gândirea noastră fricoasă.

Next Stage Europe

Discuție publică cu Mario Salazar, autor (Germania).
Cristina Grosu, traducător.
Și eu, Inna Cebotari, autor.13 cu Mario Salazar

După prezentarea antologiei Next Stage Europe, recepție oficială la Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Federale Germania. Terasa de pe acoperiș.

14 receptia oficiala Nexst Stage

Cu dramaturgii: (de la stânga la dreapta) Mariana Starciuc, Nino Sadgobelashvili Ninia, Otar Katamadze, Irina Bondas –traducătoare, Viktor Krasovski, Алексей Макейчик, Vera Dziadok – Management Kulturprogramme, Goethe-Institut Belarus, Minsk; Alex Chigvinadze, Den Gumenniy, Inna Cebotari, Natalia Astasieva-Blok.

Chiar dacă a fost o recepție oficială, n-a fost plictisitor. Însă, a fost un pic straniu, când câțiva autori pe care i-am cunoscut câteva zile mai devreme, cu care am avut conversații interesante, nici nu s-au salutat cu noi. Recepțiile oficiale îi schimbă ca prin minune pe unii oameni.

 9 mai, 2016

Spectacolul “Tyrannis” (Staatstheater Kassel).
Regie Ersan Mondtag.
Prezentat la Haus der Berliner Festpiele

https://www.facebook.com/theatertreffenberlin/videos/980763921973034/

După spectacol s-a încins o discuție între dramaturgul teatrului Staatstheater Kassel și regizorul Ersan Mondtag, care spunea că n-o să mai accepte să monteze în “provincie”.
Trebuie să menționez că am auzit discuția în traducere. Însă era clar că s-au format două tabere: una care-l susținea și zicea că un tânăr regizor anume așa trebuie să fie, radical și cu poziție, cealaltă zicea că e arogant și nu știe să fie recunoscător pentru ceea ce are.
Părerea mea, e foarte ușor să judeci fără să știi prea multe despre om (pe mine câți mă judecă), asta în primul rând și doi, am auzit totul în traducere, iar traducerea poate schimba radical lucrurile.
În orice caz, după temperatura ridicată din sala de discuții, organizatorii parcă au prevăzut și ne-au invitat în aceeași seară la o excursie pe râul Spree.

Râul Spree, Berlin15 Spree river

10 mai, 2016

Workshop-uri la Uferstudios

Cu Houaïda Goulli, Alicia Agustín, Daniel Cremer, Antje Prust – grupul teatral Talking Straight.
Aljoscha Begrich 
– dramaturg (Berlin, Germania); Akira Takayama – regizor (Japonia);
Daniel Richter – dramaturg, conducătorul Forumului Internațional Theatertreffen (Berlin, Germania); Arne Vogelgesang –video artist (Berlin, Germania); Grada Kilomba –  scriitoare, teoretician, artist interdisciplinar (Berlin, Germania); Regine Dura – regizor, autoare (BerlinGermania); Hans Werner Kroesinger – regizor (Berlin, Germania).16 workshop people

La Uferstudios cu Neringa Krungleviciute – actriță, director de teatru (Lituania); Dima Levytskyi – dramaturg, regizor filme documentare (Ucraina); Antonella Saldicco – actriță (Buenos Aires).

17 Uferstudios teem18 Uferstudios look19 Uferstudios me

Uferstudios

După prânz, ne-am adunat să lucrăm în grup. Suntem mai mult de zece participanți (interesați de Site-Specific Performances), care-am ales să lucrăm cu Aljoscha Begrich (Berlin) și Akira Takayama (Japonia).

După amiază am mers să vedem câteva expoziții.

20 Kindness of Strangers

Maxim Gorki Theater prezintă Instalația de artă (Kindness) of (Strangers), autor Alfredo Jaar. Este o replică a artistului față de un important fenomen social – politic: mișcarea oamenilor de la Sud spre Nord. Persecuția, conflictele și războiul, îi fac pe oameni să fugă în căutarea unei vieți mai bune.

21 strada

Berlinul e plin de macarale, multă construcție. Amintește de Chișinău? :) )))

Seara am mers la Deutsches Theater Berlin să vedem spectacolul “Väter und Söhne” /  “Părinți și copii” (autor Ivan Turgheniev). Regie Daniela Löffner.22 Vater und Sohne.jpg

Spectacolul durează patru ore cu un singur antract. Însă, după primele două ore de “spectacol montat în stil clasic, care ar fi mai mult pe placul unui public burghez”, replica unui coleg de la Theatertreffen, mai mult de jumătate din participanții Forumului Internațional au ales să se “plictisească la o bere”.

11 mai, 2016

Berlin, Tempelhof Airport.
Întâlnirea cu Olea și Valentina.

Aljoscha Begrich (dramaturg, Berlin) și Akira Takayama (regizor, Japonia) au venit cu idea să vizităm fostul aeroport Tempelhof din Berlin.
Una din misiunile artistului e să fie în contact cu ce se întâmplă în jur, în lume, să meargă, să vadă, să cunoască, să analizeze.
Ar fi greu să compui o istorie mai complexă a aeroportului Tempelhof din Berlin decât este ea în realitate.
În 1909, pionierul de aviație Orville Wright a dat o demonstrație de zbor aici; Din 1923 Tempelhof devine aeroport comercial; Între 1936 – 1941 arhitectul Ernst Sagebiel, membru din cercul apropiat al lui Hitler, propune planul de expansiune al acestui aeroport. Tot de aici se trag istoriile ce țin de organizarea podului aerian de transport pentru a asigura produse alimentare, bunuri necesare celor care locuiau în partea vestică a Berlinului, renumita “bombardiere” cu stafide și pilotul Chocolate, acțiuni care au durat până în 1949. În 1975 Tempelhof a fost închis, fiind înlocuit de Aeroportul Tegel. La finalul lui 2008 aeroportul a fost închis a doua oară, spațiul devenind unul din locurile de petrecere a timpului liber pentru berlinezi. Acum, fostul aeroport a devenit bază de găzduire a miilor de refugiați.
Când am ajuns noi la Tempelhof, am aflat că e trebuia să avem un act de identitate ca să putem intra pe teritoriul fostului aeroport. Eu și câțiva colegi de-ai mei n-aveam acte de identitate cu noi. Fiecare din motive diferite. Am crezut că nu vom fi lăsați să intrăm, dar până la urmă, am lăsat ecusoanele de la Festival și am fost lăsați înăuntru.
Am stat o oră la o masă rotundă, unde, reprezentanta unei agenții sociale ne-a povestit despre cum este amenajat spațiul, cum își petrec timpul persoanele aflate în această bază de găzduire. Am ajuns la un acord comun să nu-i numim refugiați pe oamenii care stau acolo; cine dintre noi e refugiat și cine nu, rămâne o întrebare deschisă. Din contextul celor povestite ne-am dat seama că e vorba de oameni care sunt în așteptare. În așteptarea unei șanse la o viață decentă. A doua parte a programului propunea un tur prin incinta fostului aeroport. Ideea de a ne plimba în grup, ca la muzeu, a displăcut. N-am vrut să facem nici poze, ar fi fost la fel dacă te-ai trezi în locuința ta cu un grup de oameni care se plimbă, se uită cum trăiești și mai fac și poze. Altceva dacă aveam înțelegerea din timp pentru un film documentar de exemplu.
Ne-am înțeles să avem fiecare propriul traseu și după, ne întâlnim afară.
Sina Martens – actriță, participantă a Forumului Internațional Theatertreffen 2016 (Leipzig, Germania), a fost marcată de un incident: traversa hangarul și a trecut pe lângă un loc special amenajat cu lavoare, unde a surprins un bărbat care se spăla pe dinți. Sina se întreba, cum ar fi dacă cineva ar da buzna peste dânsa în momentul în care ea se spală pe dinți în baie. Situația era destul de tensionată, ne-am ciocnit față-n față cu realitatea și nu știam cum să ne purtăm.
Christin Prätor – dramaturg, curator, participantă a Forumului Internațional Theatertreffen 2016  (Berlin, Germania), a întrebat din ce țări sunt oamenii care stau acum în Tempelhof. Enumerând naționalitățile, aud rostindu-se Moldova. Mi s-a părut că n-am auzit bine și am concretizat “Did you just say Moldova?” și ea zice “Yes!”.
Aveam un scop clar acum, căutam pe cineva din Moldova, amintesc, e vorba de teritoriul unui fost aeroport. Voiam să aflu motivul, cum, de unde, de ce sunt aici concetățenii mei.
Nu că n-ar fi motive, politicienii noștri fac tot posibilul, aș putea spune “te roagă”, creându-ți aproape toate condițiile să pleci din țară. Conform datelor BBC, în fiecare oră, 4 cetăţeni ai Republicii Moldova emigrează în străinătate, asta în timp ce în fiecare oră se nasc 5 oameni și mor 6.
Nu puteam găsi pe nimeni, timpul trecea, înțelegeam că mai am câteva minute la dispoziție, dar m-am gândit că altă șansă n-o să mai am. Cortul numărul zece, cu zece paturi în interior și două domnișoare care au ieșit nedumerite, Olea și Valentina. Au rămas surprinse auzindu-mă vorbind în română. Le-am zis cine sunt, ce fac aici și le-am întrebat dacă vor și dacă au voie să vorbim. Ele au zis bineînțeles. Ne-am așezat pe o canapea galbenă cu imprimeu floral, veche și ponosită, dar cu atâta istorie în spate.
Mi-au spus de unde vin.
După ce au absolvit școala: “Ce să faci în sat?”, vorba lor.
Pentru a-și continua studiile „Bani părinții n-au, de lucru în sat nu-i, adică este, da’ nu-i plătit”.
Așa că au hotărât să urmeze exemplul cuiva care a cerut azil politic în Germania și i-a reușit.
La întrebarea – ce veți face aici în Germania?, au răspuns în unison:
– Vrem să lucrăm!
– Да, да, хотим работать!
– Câți ani aveți fetelor?
– Девятнадцать.
– Douăzeci și doi.
– Dar ce vă doriți voi de fapt să faceți, care sunt visurile voastre?
Ochii au început să le strălucească. Olea mi-a răspuns mândră că vrea să fie actriță. Și-a îndreptat spatele și-mi zice într-o română curată, cu un mic accent “Uite’ la mine, vezi, pot să mă uit așa în ochii tăi și timp de numai câteva secunde să încep să plâng”.
Fizic, Olea seamănă cu Scarlett Johansson, are 19 ani, e de șapte luni deja la Tempelhof și e plină de speranțe.
Valentina nu e singură aici, mai este sora ei, soțul surorii ei și cei doi copii ai lor.
Visul Valentinei e să se facă arhitectă. Însă fetele nu sunt responsabile doar de soarta lor. Misiunea lor este să se “aranjeze bine” și-apoi să-și aducă aici părinții, frații, surorile. Presiunea și responsabilitatea de pe umerii lor e prea mare și poate costa prea scump.
Fetele cunosc bine orașul. Le-am întrebat dacă ar putea să m-ajute să-mi fac traseul, cum s-ajung unde-mi trebuie mie (nu eram sigură că va mai fi cineva din colegii mei la ieșire). Îndată mi-au făcut traseul și mi-au propus și o excursie prin Berlin, dacă am timp liber.
Limba germană au învățat-o timp de două săptămâni doar, în rest, ca să ai parte de cursuri gratuite trebuie să aștepți. Rândul este foarte mare, în medie trebuie să aștepți cam un an de zile, poate mai mult.
Majoritatea celor de-aici au smartphone-uri, iar în zona fostului aeroport este wi-fi, ce-i drept merge lent.
S-au apropiat câțiva adolcescenți de noi, m-au salutat, m-au întrebat de unde sunt și mi-au urat bun venit. Pentru că eram singură (nu eram cu un grup de oameni), m-au luat drept nou venită la Tempelhof.
La momentul vizitei mele, la Tempelhof erau 7 persoane din Moldova.
Mă întreb, autoritățile de la noi oare știu despre asta? Tempelhof este locul unde sunt adăpostiți oamenii care vin din zone de conflict armat. Iar în Moldova corupția, furturile la nivel de stat care se întâmplă în mod repetat etc, au dus la un conflict existențial foarte grav, care-i face pe oameni să întreprindă acțiuni disperate. Emigrarea masivă, inclusiv a intelectualilor, a profesioniștilor, a reprezentanților micului business etc, toate acestea duc la probleme majore care, doar se agreavează odată cu trecerea timpului.
Olea și Valentina m-au condus pînă la ieșire, ne-am luat rămas bun îndelung.
Spre surprinderea mea, Neringa și Dima m-au așteptat, în timp ce ceilalți au plecat să vadă zona din spatele aeroportului. Mi-au zis că din tot grupul numai eu am rămas să vorbesc cu cineva. Probabil se citea pe fața mea că întâlnirea asta a avut un impact puternic pentru mine.

Cum dzâși Gamlet: Gura-n ghips!

23 premiul din gheata

În seara aceleiași zile am văzut spectacolul “Ein Volksfeind” / “Un duşman al poporului” de Henrik Ibsen (Schauspielhaus Zürich).

Regie Stefan Pucher.

După spectacol, regizorul a primit o statuietă din gheață care se topea în mâinile lui.
Nici nu-mi imaginez să-i văd pe maeștrii și emeriții din Moldova să accepte o asemenea provocare.
Regizorul și-a propus să cheme publicul la dialog, prin implicare activă în spectacol. Cei cu orientare politică de dreapta au fost rugați să iasă în hol, în timp ce Doctorul Thomas Stockmann, protagonistul, încerca să convingă publicul să rămână în sală. Astfel s-a produs o “rupere”, cei din hol urmăreau spectacolul special pregătit pentru publicul venit în hol, iar cei rămași în sală urmăreau totul în direct, pe ecran. În unul din momentele forte ale spectacolului, am văzut mulți spectatori care s-au simțit cumva excluși din proces și se cam plictiseau. Acum doi ani la Moscova, am văzut “Un duşman al poporului” adus de regizorul neamț Thomas Ostermeiercare a avut atunci un impact mult mai puternic asupra spectatorilor.

12 mai, 2016
Proiectul Next Stage Europe a luat sfârșit. Mariana Starciuc a scris pe facebook că a ajuns cu bine în Chișinău, îi e dor de Berlin… mă gândesc că exact asta am să scriu și eu pe facebook în zece zile.

Uferstudios 
Prezentarea lui Thomas Stumpp, reprezentant al Goethe-Institut, sediul central, München, răspunzător de secțiunea teatru și dans.
Thomas Stumpp ne-a vorbit despre Goethe-Institut și despre ce posibilități oferă această organizație artiștilor: aplicarea la diferite proiecte, rezidenţe artistice, open-call-uri.
O idee minunată a organizatorilor, mai ales pentru cei ce cunosc mai puține despre ofertele Goethe-Institut.
Pân’ aici toate bune. Goethe-Institut într-adevăr oferă multe posibilități artiștilor. Însă, majoritatea acestor oferte sunt pentru cei cu sediul în Germania, asta în primul rând și doi, pentru cei care vorbesc limba germană. Kannst du Deutsch? Nu? Învață germana!
Astfel, poate am avea mai multe posibilități de a colabora cu artiști internaționali.

Vreau să menționez faptul că organizatorii Forumului Internațional susțin și încurajează participanții Forumului de a reveni la Theatertreffen, dar, în calitate de artiști invitați, cu proiecte care ar putea fi prezentate în cadrul programului oficial. Lucru demn de apreciat.
“Noi vă încurajăm să reveniți la Theatertreffen cu proiecte, workshopp-uri, pentru participanții edițiilor următoare a acestui Forum”. Într-adevăr, mulți din cei care sunt invitați la Theatertreffen să susțină workshop-uri sau să prezinte spectacole, sunt participanții ediţiilor precedente a Forumului Internațional.

După întâlnirea cu Thomas Stumpp, a urmat workshop-ul oferit de Aljoscha Begrich și Akira Takayama.
Am discutat și am analizat ceeea ce s-a întâmplat ieri la Tempelhof.

Iar seara, barbecue, dar și legume pregatite la foc chiar de organizatori.

13 mai, 2016

În partea a doua a zilei The Theatertreffen Stückemarkt.
A
nul ăsta au fost 314 oferte, organizatorii au selectat cinci texte / proiecte.

Stückemarkt II
Spectacol-lectură “Eine Version der Geschichte” (Deutschland).
Autor Simone Kucher

24 two-women-machinePerformance

 

Stückemarkt I
two-women-machine-show & Jonathan Bonnici
Trans – (Danemark) Performance.

Spectatorii sunt așezați în cerc, performerii descriu tot ce văd în jurul lor: oamenii, sala, corpurile. La un moment dat realizezi că ești parte a performance-ului și orice ai face, chiar dacă decizi să pleci, chiar și asta va face parte din performance.
Alina Nelega, conducătorul liniei de masterat Scriere dramatică de la Târgu-Mureș, unde am absolvit în vara 2015, spunea la una din ședințele noastre cât e de important să știi să arunci din textul pe care-l scrii, bucăți, care nu mai servesc la nimic în contextul întregii lucrări. Poate, în etapa incipientă e necesar să scrii mult, asta ajutandu-te pe tine, ca autor, să înțelegi ce vrei să spui, dar când ajungi la esență, tot ce e în plus se-aruncă. La asta mă gândeam, cam pe la mijlocul performance-ului: de ce n-au început de la un nivel mai “înalt”?
Deci, începutul performance-ului mi s-a părut o încălzire, probabil importantă pentru performeri, dar cam plictisitoare pentru spectatori. Și tocmai atunci când toată lumea era conectată și puteau fi simțite valuri de energie care au cuprins întreg spațiul, performance-ul a luat sfârșit.
Un fel de Coitus interruptus în teatru. Deși, dacă au făcut asta intenționat, le-a reușit.
Atunci când a început partea cu descrierea spectatorilor, toată lumea ”a înviat” și fiecare era curios să audă cum va fi descris, cum este văzut dintr-o parte.
Oare nu asta e marea noastră preocupare? Una zilnică. Ne gândim mereu la cum ne văd cei din jur, la ce gândește lumea despre noi. Mulți oameni, cel puțin în Moldova, își trăiesc viața conform părerilor altora.
Câte sorți distruge de fapt fraza: „Ce-o să zică lumea?!”

25 Talking Straight

11 p.m. Party oferit de TALKING STRAIGHT!

14 mai, 2016

26 BemyGuestBe my Guest – program inițiat de Goethe-Institut împreună cu Berliner Festpiele.
În cadrul acestui program sunt invitați un grup numeros de directori de festival din toată lumea, care au posibilitatea să vadă spectacolele prezentate la Theatertreffen. De asemenea, se invită un oaspete special. Anul acesta a fost invitat Itzik Giuli, directorul artistic al Israel Festival din Ierusalim. Alegerea lui s-a oprit la spectacolul „der die mann” de la Volksbühne am Rosa-Luxemburg-Platz, în regia lui Herbert Fritsch.
După asta, discuții și prezentările celor care au fost invitați să se expună public. A urmat recepția oficială. Poți să te apropii de oricine, să te prezinți, să ceri cartea de vizită, iar asta poate fi șansa unei colaborări pentru viitor.

27 afara

Între timp, în fața teatrului are loc un protest al studenților de la arte.

După masă: Stückemarkt Workshops. În jur de zece la număr. Fiecare și-a ales din timp workshop-ul la care vrea să meargă.

Alegerea mea s-a oprit la doi artiști din Ljubljana, Slovenia:
Bara Kolenc (filosof, performer, coregraf) și Atej Tutta (visual artist, regizor film).
28 Bara and Atej workshop

Workshop “Metamorphoses 1° – 5°”

E atât de fain să cunoști doi artiști care fac teatru, dar n-au școala clasică de teatru… nu că aș avea ceva împotriva școlii clasice.
Am cunoscut doi oameni care gândesc diferit, deloc banal, care, prin ceea ce fac, caută să analizeze lucrurile dintr-o perspectivă care nu se înscrie în tipare.
Bara și Atej au fost invitați cu lucrarea Matamorphoses 3° : RETORIKA. 

După workshop, a urmat spectacolul John Gabriel Borkman” (Burgtheater im Akademietheater, Wien. Coproduktion mit den Wiener Festwochen und dem Theater Basel).
Lucrare concepută de Henrik Ibsen, adaptată de regizoarea Australiană de 31 de ani, Simone Stone.
Vizual, spectacolul arată bine. Cu toate astea, uneori aveam impresia că sunt la Teatrul Național (nu precizez care anume, mai ales că numai în Chișinău avem deja trei teatre naționale).
Actorii jucau cu emfază, felul lor de a fi nu prea avea treabă cu imaginea zăpezii care nu contenea să cadă. Remarc, decorul era foarte fain.
Majoritatea participanților la Forumul Internațional Theatertreffen 2016 au rămas încântați de spectacol.29 Spectacol cu zapada
Spectacolul John Gabriel Borkman”. Regie Simone Stone.

Seara a continuat cu un eveniment nu mai puțin important.

Party oferit de Theatertreffen cu Dj Lars Eidinger.
Da, da, actorul renumit care îl joacă pe Hamlet (și nu numai) în spectacolele lui Thomas Ostermeier.

Dj Lars Eidinger …art is art and pop is pop and art is art and pop is pop and …30 Lars Eidinger

Am auzit că anul trecut Lars și-a dat jos chiloții și fanii și non-fanii i-au admirat posteriorul. Anul acesta au fost mulți din cei care-au venit să vadă ce va da jos Lars Eidinger de data asta.

 15 mai, 2016

Ziua am avut câteva ore libere. Aveam mare nevoie de somn ca să-mi “încarc bateriile”, dar  cum să fii în Berlin și să nu vizitezi un târg veritabil de vechituri? E ca și cum ai fi în Moscova și ai cumpăra cadouri din Piața Roșie. Numai cel care nu știe sau care n-are timp cumpără de-acolo, altfel, există renumitul “Блошиный рынок” chiar lângă complexul cultural “Кремль в Измайлово” / “Kremlin in Izmailovo”.
Am fost la Flohmarkt im Mauerpark.31 Flohmarkt im Mauerpark
Muzică, bucate care mai de care și multe lucruri hand-made.
Merci Sarah Lorenz (dramaturg, Hanover, Germania), pentru sugestie! A meritat.

Seara am fost la spectacolul “der die mann” (Volksbühne am Rosa-Luxemburg-Platz Berlin), în regia lui Herbert Fritsch.
32 der die mann

Pe scurt: feerie, perfecțiune, frumusețe și ironie. Herbert Fritsch este o figură importantă în teatrul german. A lucrat în calitate de actor în perioada 1993 – 2007 la Volksbühne am Rosa-Luxemburg-Platz cu Frank Castorf. Ceea ce face ca regizor e magnific, este genul de regizori despre care se spune “ce actori minunați joacă la el în spectacol”. De fapt, dacă regizorul e bun, actorii au mari șanse să fie minunați pe scenă.
După spectacol, lui Herbert Fritsch i s-a acordat premiul 3sat Prize pentru artă neconvenţională şi inovaţie artistică.

 16 mai, 2016

Activitățile au început ca de obicei la 10.00 dimineața.
Seara am prezentat publicului larg ceea ce-am făcut timp de câteva zile la workshop-ul cu Akira Takayama și Aljoscha Begrich.

Înainte de prezentare, cafeneaua teatrului Berliner Festpiele.33 cafe Berliner Festpiele

Akira Takayama – regizor (Japonia).34 Akira Takayama

După disucții a avut loc prezentarea celor care au lucrat cu Talking Straight.

Seara a continuat cu Electronic Ballroom party with DJ Jacob Suske, participant al Forumului Internațional Theatertreffen 2016.

17 mai, 2016

După mai mult de o săptămână însorită, în Berlin plouă.
Noi mergem la teatrul Volksbühne, la întâlnire cu Herbert Fritsch.
După asta Stückemarkt III – Spectacol lectură + discuții după.
A Concise History of Future China” – Autor Pat To Yan (Hong Kong).
35 pAT tO yAN

Stückemarkt IV:  Spectacol lectură + discuții după.
“Der (vor)letzte Panda oder Die Statik” – autor Dino Pesut (Zagreb, Croația).
Pat To Yan, playwright.

18 mai, 2016

2 p.m.

Stückemarkt V
“Metamorphoses 3°: RETORIKA
C
oncept și realizare Bara Kolenc  și Atej Tutta (Ljubljana, Slovenia).

N-am avut întrebări de ce acest performance a fost unul din cele cinci proiecte care a trecut concursul și a fost invitat la Theatertreffen Stückemarkt.
Nu e un spectacol construit pe subiect. Autorii abordează teatrul din perspectiva filosofiei, examinând folosirea retoricii în politică, în media sau în sistemul economiei de piaţă.
E de apreciat că echipa a căutat metode care exclud ilustrarea a ceea ce vor ei să spună. Mi s-a părut foarte puternică scena Revoluției, așa am numit-o eu. Erau doar trei oameni în scenă, dar aveam impresia că văd o mulțime. Am văzut și revoluționari și politicieni și jurnaliști, toate astea prezentate într-o scenă statică, în care performerii au folosit mijloace de exprimare limitate, cum ar fi de exemplu elementele acustice. O altă scenă mi-a amintit atât de discuțiile pe skype și viber cu persoanele dragi aflate la distanță, cât și de cazurile când vorbim, dar nu ne auzim, nu ne simțim, nu ne înțelegem. Doi performeri își vorbeau aparent ceva important, în același timp, alți doi performeri aduceau saltele pe care le puneau între cei doi. Numărul saltelelor creștea. Performerii nu se mai auzeau. Nimeni nu “juca” nimic, nu se prefăceau că nu se aud. Nici spectatorii nu mai înțelegeau ce-și spun ei. Cuvintele își pierdeau din relevanță și atunci îți dai seama cât de importante și vorbitoare sunt faptele. Ar mai fi de menționat că Bara și Atej caută mai degrabă cum să-și complice existența scenică, punându-și de fiecare dată limite și creîndu-și reguli pe care le urmează cu strictețe, iar după, cu aceeași strictețe, își încalcă propriile reguli, construind din asta altceva.

4 p.m.

 “Stolpersteine Staatstheater” (Badisches Staatstheater Karlsruhe).
Regie Hans-Werner Kroesinger, adaptare de Regine Dura.
Prezentat la Berliner Festpiele.

Spectacolul Stolpersteine Staatstheater povestește istoria Teatrului de Stat Stolpersteine din orașul Karlsruhe (Germania), perioada interbelică: discriminările anti-Semitice, destituirile din funcție a artiștilor militanți de stânga și a celor liberali. Multe istorii tragice ale actorilor de origine evreiască; istoria sufleurului teatrului, istoria directorului artistic liberal. Toți au fost concediați, arestați și până la urmă au ajuns să se sinucidă în exil.
Ca formă, spectacolul amintește de un laborator, de o repetiție. Cercetarea materialelor documentare, a scrisorilor, articolelor din ziare și a pozelor obținute de echipa de creație în timpul repetițiilor, exact acest proces ne-a fost prezentat în formă de spectacol.
După cum spunea Simone Dede Ayivi – regizor și performer din Berlin, participantă a Forumului Internațional Theatertreffen 2016, acest spectacol vorbește despre istoria unui singur teatru, dar te face să înțelegi foarte clar că asta se întâmpla de fapt în toate teatrele din țară.
Lumea teatrală, lumea artistică este o lume dură în care e foarte greu să reziști.

Mă gândeam ce material pentru regizori, dacă ar crea spectacole bazate pe istoria teatrelor din Chișinău. Am auzit că Teatrul Național “Mihai Eminescu ”din Chișinău, de-a lungul existenței sale, a adunat multe istorii dramatice. Un caz răsunător este sinuciderea actriței Diana Barcaru în anii ‘90.
Istoria se repetă din păcate. Destituirile din funcție erau și sunt dramă pentru cineva și oportunitate pentru altcineva. Nu întotdeauna titlurile și medaliile vorbesc despre faptul că ești artist. Problema majoră a artiștilor de astăzi din Moldova este că sunt foarte puține personalități, foarte puțini oameni cu verticalitate și poziție. Atunci când un actor este concediat, umilit în fața trupei… ce fac ceilalți artiști? Nimic, se prefac că n-au văzut, că n-au auzit. Cineva profită de faptul că altcineva a fost dat afară, acum el îi va prelua postul / rolurile. Una din primele știri de când am revenit din Berlin a fost să aflu că un tânăr actor de la un teatru cu renume din Chișinău, a fost concediat într-un mod patetic aș spune. Directorul teatrului s-a apropiat de actorul în cauză, i-a scos din piept ecusonul, cu replica “Tu nu ai ce căuta în teatrul ăsta” și asta în cadrul unui Festival Internațional de Teatru, față de toți colegii și invitații. Cam așa ne pricepem noi, artiștii, să ne susținem reciproc, aici în Moldova. Și astfel de situații, dramatice, banale, stupide, nu se-ntâmplă numai printre artiști.
Tema spectacolului Stolpersteine Staatstheater este actuală și probabil, din păcate, așa va rămâne.
Seara am fost la Deutsches Theater, la spectacolul  Music theater “Mittelreich” (Münchner Kammerspeile), bazat pe romanul lui Josef Bierbichler, adaptat de Anna-Sophie Mahler și Johanna Höhmann.


19 mai, 2016

După prezentările noastre din 16 mai, astăzi au avut loc prezentările celorlalte două grupuri de la Forumul Internațional.
Țin să vorbesc pe scurt despre grupul care a lucrat cu Grada KilombaHans-Werner Kroesinger și Regine Dura.
Acești artiști chiar se pricep să-ți trezească dorința de a crea. Fiecare participant a povestit o istorie personală, iar publicul era pus în situația să caute mereu povestitorul (în hol, în grădina Berliner Festpiele), totul fiind în rotație. Îmi doream să reușesc să aud cât mai multe istorii ale participanților, care cucereau prin inventivitate, sinceritate și mijloace interesante de a se prezenta.
Sharanya Ramprakash – autor, actriță, regizor, participantă a Forumului Internațional Theatertreffen 2016 (Bangolore, India), a povestit istoria lui Draupadi (soția fraților Pandava), care a fost atacată de violatori, dar salvată de zeul Krishna. Acesta i-a apărat onoarea, făcând așa încât materialul din saree-ul ei să nu se mai sfârșească, oricât ar încerca violatorii să o dezgolească. Sharanya a legat această istorie / legendă, cu realitatea actuală a femeilor din India, care sunt supuse zilnic violurilor în masă.
Krzysztof Minkowski – regizor, participantul Forumului Internațional Theatertreffen 2016 (Berlin), a povestit despre țara lui de proveniență, Polonia, care a lipsit de pe harta politică a Europei timp de 123 de ani, dar și despre situația politică și economică actuală a Poloniei. În timpul discursului, știind că eu sunt din Moldova, Krzysztof  tot făcea trimiteri la țara noastră, comparând nivelul corupției și ”cumătrismul”, pe care se construiesc astăzi relațiile și afacerile atât în Polonia, cât și în Moldova.

Seara am fost la o Lectură-Performance prezentată de Moritz Riesewieck.
 Die Ausgelagerten – Was mit den Bildern passiert, die uns die sozialen Netzwerke nicht zumuten”
Moritz Riesewieck a făcut un research în Filipine. A “săpat” acolo unde nu e voie (așa cum s-a exprimat el) și a vorbit despre teme tabu: despre pedofilie și religie și care sunt legăturile dintre ele, în Filipine.

 20 mai, 2016

Vizita la Teufelsberg

Marijana Verhoef – participantă a Forumului Internațional Theatertreffen 2016, dramaturg și regizor de filme documentare din Berlin, a venit cu idea să vizităm Teufelsberg în prima jumătate a zilei, care ne-a fost lăsată liberă. Am făcut cale lungă până acolo, traversând pădurea Grunewald, însă a meritat efortul.
Peste 400.000 de case distruse şi circa 75 de milioane de metri cubi de moloz care, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, au fost aruncate în afara limitelor oraşului, dar şi în unele locuri din oraş, formând munţi de moloz. Cel mai înalt munte de moloz a ajuns a fi Teufelsberg sau Muntele Diavolului, situat în localitatea Grunewald, în vestul Berlinului. Armata SUA a decis că acest teren ar putea deveni un loc perfect  pentru a configura acolo un post de ascultare a comunităţilor ruseşti care controlau Germania de Est. În prezent, Teufelsberg este zonă de agrement pentru berlinezi, zonă de lucru pentru artiști, iar toată suprafaţa disponibilă este acoperită cu graffiti.

Teufelsberg

36 Teufelsberg

37 team at Teufelsberg
Photo by © Dave Großmann

38 Cafe Ora Oranienplatz

După Teufelsberg am fost la Café Ora: Kreuzberg-Oranienplatz. Situată în interiorul unei farmacii vechi. Aici s-au păstrat multe obiecte autentice de mobilier.

Cartierul Kreuzberg.

40 Kreusberg 2
39 Kreusberg

Seara am vizionat spectacolul “The Situation”, la Maxim Gorki Theater Berlin.

41 Maxim Gorki Theater

Maxim Gorki Theater, Berlin, este o platformă teatrală de stat, de pe scena căreia se pun întrebări actuale, îndrăznețe și importante. Actorii din The Situation, în regia Yael Ronen, își povestesc propriile istorii de migrare. Au ajuns cu toții în Berlin, deoarece realitatea din țările lor “lasă puține speranțe pentru un viitor pașnic”.
M-a impresionat să văd actori care vorbesc liber, deschis, dacă piesa conține limbaj licențios, îl auzi rostit clar și răspicat din scena unui teatru “cu coloane”, la noi așa ceva practică doar teatrul Spălătorie, care e o platformă independentă. Maxim Gorki Theater e Teatru de Stat.
Și că tot am pomenit de teatrul Spălătorie, numele dramaturgului Nicoleta Esinencu, este un nume cunoscut în spațiul teatral din Berlin.

21 mai, 2016

12 p.m.

No it is!
Expoziția artistului contemporan  William Kentridge, la muzeul / sala de expoziții Martin-Gropius-Bau. Organizatori Berliner Festspiele.

42 Martin GropiusBau W.Kentridge

Am văzut o tânără mamă împreună cu fiica ei de aproximativ 10 ani, ambele așezate pe podea, care urmăreau atent instalațiile video și de fiecare dată când treceau în altă sală, exact ca două prietene șușoteau, râdeau, se țineau de mână. Nu știu cum va evolua relația dintre ele, dar cred că e un început foarte bun.

Cât e de important impactul pe care-l are asupra societății posibilitatea de a merge la asemenea expoziții, posibilitatea de a vedea teatru bun, de a asculta muzică life, muzică bună.

16 p.m.
Spectacolul “Effi Briest” (Deutsches Schauspielhaus Hamburg). Regie Clemens Sienknecht și Barbara Bürk. Prezentat la Berliner Festpiele.

43 Effi Briest

44 Schaubuhne

Acest spectacol nu face parte din programul Theatertreffen, a fost o surpriză plăcută din partea Danei Weber.
“TRUST” –
 proeict realizat de Falk Richter și Anouk van Dijk.Schaubühne, Berlin.
Un spectacol despre singurătate, egoism și relații fără sens. Premiera mondială a avut loc în 2009, spectacolul însă se joacă cu succes și sala plină până în prezent.

 După spectacol, în drum spre Kings Karaoke Bar, mi-era greu să accept faptul că mâine e ultima zi.

22 mai, 2016

Bagajul e aproape gata.

18 p.m.

45 hideous women“Hideous (Wo)men” Bianca van der Schoot, Suzan Boogaerdt, Susanne Kennedy.
Este un spectacol inclus în compartimentul Focus Skulptur / Performance / Schauspiel: Gastspiel, care examinează creaţia actorului şi abordarea interdisciplinară în artă. Cum rezistă împreună, într-un spectacol, elemente de performance, sculptură și instalație. Spectacolul prezintă oameni transformați în ființe care nu mai sunt capabile să simtă ceva, care se uită toată ziua la filme din categoria animație. Personaje care se multimplică într-o realitate fabricată. La final, e o scenă de avort, rezolvată într-o manieră aproape naturalistă, foarte lungă, scenă care te induce într-o stare halucinantă și ai impresia că nu se va sfârși vreodată. În timpul acestei scene, câțiva din spectactori au ieșit, după care s-a lăsat o liniște profundă care a ținut destul de mult, iar după, o spectatoare a început să râdă isteric, în timp ce noi, ceilalți spectatori, ne uitam cu stupoare unii la alții. Un moment foarte puternic.
La final, o parte din public, destul de revoltați de cele văzute, s-au grăbit să iasă imediat când s-a dat lumina în sală. O altă parte, aplaudau, iar pentru că actorii n-au ieșit la aplauze, părea că ovațiile erau dedicate celor care părăseau sala.
Apropo, de dimineaţă am avut o discuție cu Susanne Kennedy, regizoarea acestui spectacol. Și-a făcut studiile la Amsterdam și zicea că felul ei de a face teatru e radical chiar și pentru nemți. Tot zâmbea discret spunând că ar fi curioasă să vadă reacția noastră, diseară la spectacol.
– Susanne, nu știu care e secretul tău, Amsterdam sau nu, dar ceea ce-am văzut pe scenă îmi este aproape, consider acest spectacol o exprimare a unui artist căruia nu îi este frică să caute, nu-i este frică să nu fie înțeles, face ceea ce simte, ceea ce trebuie să facă și vorbește despre teme considerate tabu în societate.

18 zile în compania unor oameni care-și pun întrebări, care scriu piese, care fac performance-uri, care vorbesc despre ei, despre țara lor. I-am îndrăgit pe fiecare din ei, cu mulți am legat prietenii frumoase, ne-am povestit istorii și toate astea înseamnă 18 zile la Berlin, la Next Stage Europe și la Theatertreffen. Acest program m-a convins încă o dată că teatrul este azi și aici. Teatrul caută, crează, e în dialog cu spectatorii, abordează teme actuale. Trăind într-o lume-n care chiar și cei care dețin funcții înalte sunt pioni ai sistemului, teatrul poate fi platforma care prin dialog, provocare și întrebări, oferă șansa să nu ne pierdem umanul și omul din noi. Asta rămâne a fi cel mai prețios și important lucru, chiar și azi, în secolul tehnologiilor.

Totodată, teatrul nu este un cuptor cu microunde la care îți încălzești bucățica de chec preferată, pe care o păsterzi din perioada de când erai tânăr și frumos. Teatrul nu e un mausoleu, din care unii artiști susțin că vor ieși numai cu „picioarele înainte”, chiar dacă ocupă locul cuiva care vrea să-ncerce ceva autentic. Teatrul este platforma celor neliniștiți, a celor care au întrebări.

The end


P.S. N-am reușit să văd:
Scena de la Waldbühne, Berlin.
Viața de noapte a Berlinului, deși mi-a fost recomandat acest lucru.
Cum arată, Cum și Ce se joacă pe scenele teatrului independent din Berlin.

Berlinna, are de gând să recupereze!

PP.SS. Sincere mulțumiri pentru:
Evelin Hust – directoarea Goethe-Institut Bucureşti; Marina Neacşu – coordonator de proiecte culturale, Goethe-Institut București; Frank Baumann – directorul Goethe-Institut Belarus; Vera Dziadok – Management Kulturprogramme, Goethe-Institut Belarus; Autoarea Sasha Marianna Salzmann (Berlin, Germania); Daniel Richter, Söke Sofia Tonat, Thomas Stumpp, Stephanie Richter, Kerim Kortel, Lisa Ahrens – organizatori ai Forumului Internațional Theatertreffen 2016; Corina Gîrlă – directoarea Centrului Cultural German AKZENTE (Chișinău), Stephanie Müller, Natalia Manole, Liliana Caisîn – echipa Centrului Cultural German AKZENTE (Chișinău); Wolfram Nieß (traducător).
Theatertreffen 2016 și Next Stage Europe, o șansă importantă. Mulțumesc!

Ap’ șî iac’ș-așă.

sursa: https://innacebotari.wordpress.com/

https://innacebotari.wordpress.com/2016/06/29/jurnal-inna-berlinna/

  • Сегодня в Молдове

Молодые театры из 11-ти стран мира съехались в Кишинёв на международный театральный форум. В нём примут участие режиссёры, драматурги и театральные критики. Основная задача форума – поддержать молодые таланты, определить современные театральные тенденции и укрепить культурное пространство между странами.

Международный театральный форум – это, по словам организаторов, беспрецедентный проект по масштабу, разнообразию и объёму работы. В нём участвуют страны СНГ, Балтии, Грузия и США. Финал конкурса решили провести в Кишинёве.
Валерий Шадрин, председатель международной конфедерации театральных союзов и директор международного театрального фестиваля им. Чехова: – Мы решили, что в Молдове лучше всего его провести, потому что Молдова – красивая страна, здесь хорошие люди, здесь любят театр.
Владимир Панков, режиссёр, музыкант, член жюри молодёжного театрального форума: – Есть большая проблема молодёжи, молодых художников, у которых сейчас практически нет возможности. И она сейчас появляется. А что главное появляется – это общение, общение между собой. И на такой многонациональной земле! Поэтому, спасибо, что это есть, и этому нужно быть благодарными.
Молодёжный Форум организован при поддержке межгосударственного фонда гуманитарного сотрудничества СНГ. Молдову на форуме представляет Вячеслав Чеботарь с постановкой «Ричард 3-й». А откроет форум спектакль «Урод» грузинского Театра Королевского квартала. Всего зрители увидят 13 самых разных спектаклей. Кроме этого, состоятся выставки молодых художников, мастер-классы сценографов и круглые столы молодых критиков.
Давид Тавадзе, режиссёр театра королевского квартала, Грузия: – Мы не можем, в принципе, общаться с нашими коллегами нашего поколения из разных стран, и я надеюсь, что мы подружимся, и будем обмениваться идеями.
КСЕНИЯ МУШТУК, ВИТАЛИЙ СОБОЛЬ
СЕГОДНЯ В МОЛДОВЕ

 

http://novosti.tv7.md/ru/news/de-pe-6-pana-pe-13-iunie-la-chisinau-se-va-intalni-tineretul-teatral-din-11-tari-12801.html

Tineri regizori, dramaturgi și critici teatrali din peste 11 țări au venit la Chișinău pentru a participa la Forumul Internațional al Tinerilor Creatori de Teatru, care va avea loc între 6 şi 13 iunie 2012. Evenimentul este organizat de Uniunea Teatrală din Moldova (UNITEM), Ministerul Culturii al RM, Confederaţia Internaţională a Uniunilor Teatrale, Primăria Chişinău, în colaborare cu Festivalul Internaţional de Teatru „A.P. Cehov” din Moscova. Precizăm că Forumul e sub patronajul Fondului Interstatal de Colaborare Umanitară al ţărilor membre ale Comunităţii Statelor Independente.

„Oraşul nostru găzduieşte patru mari festivaluri de teatru în anul curent, de aceea am dreptul să numesc Chişinăul o capitală teatrală. De fapt, 2012 este Anul Teatrului în R. Moldova. În perioada 6-13 iunie, vom avea şi un eveniment de amploare dedicat tinerilor, Forumul Tinerilor Creatori de Teatru. E necesar să sprijinim tinerii, căci viitorul le aparţine lor”, a menţionat Sandu Grecu, preşedintele Uniunii Teatrale din Moldova la conferinţa de presă consacrată Forumului.

Descoperirea tinerelor talente, îmbunătăţirea relaţiilor dintre oamenii de teatru din diferite ţări, diversificarea contactelor culturale constituie obiectivele Forumului organizat pentru prima dată la Chişinău.

Ministrul Culturii, Boris Focşa, a accentuat la conferinţă că astfel de evenimente asigură continuitatea procesului teatral: „Ministerul Culturii a susţinut de la bun început acest proiect. Trebuie să avem grijă de generaţia de mâine”.

Valeri Șadrin, directorul Festivalului Internaţional de Teatru „A. Cehov” din Moscova, a relatat că ideea organizării Forumului aparţine UNITEM-ului şi e firesc ca prima ediţie a acestuia să aibă loc la Chişinău: „Moldova este o ţară frumoasă, cu oameni buni care iubesc teatrul”. Regizorul Vladimir Pankov, unul dintre membrii juriului Forumului, consideră că una dintre problemele artei scenice este că tinerii nu se pot afirma pe scene profesioniste. Forumul de la Chişinău le va ajuta să se afirme, să stabilească noi contacte şi să iniţieze proiecte comune.

Timp de şapte zile, pe scenele teatrelor din Chişinău se vor juca 13 spectacole montate de tineri regizori din spaţiul CSI, din ţările baltice şi Georgia. Un juriu internaţional va urmări toate spectacolele şi va acorda premii câştigătorilor, acestora oferindu-li-se şansa de a participa şi la celebrul Festival Internaţional de Teatru „A.P. Cehov” din Moscova.

Stela Televca, stagiară

Text foto: Scenă din „Richard al III-lea” de Shakespeare, în regia lui Sava Cebotari, Teatrul Rus „A. Cehov” din Chişinău. Spectacolul a fost ales să participe la Forumul Tinerilor Creatori de Teatru

 

http://ziar.jurnal.md/2012/06/08/forumul-tinerilor-creatori-de-teatru-a-demarat-la-chisinau/

Articol de PUBLIKA.MD, publicat in data de 07-06-2012, ora 12:08

CONCURS DE TEATRU LA CHIŞINĂU
CONCURS DE TEATRU LA CHIŞINĂU

Tinerii regizori de teatru şi-au dat întâlnire la Chişinău. Aseară a fost prezentat primul spectacol din cadrul Forumului Internaţional al tinerilor creatori de teatru. Concursul este la a treia ediţie şi se desfăşoară pentru prima dată în Moldova.

În cadrul Forumului, spectatorii vor putea urmări piese moderne, montate de regizori tineri din ţările CSI, Ţările Baltice şi Georgia.

Participanţii la concurs salută desfăşurarea unui asemenea forum la Chişinău.

“Pentru mine este important, faptul că se întâmplă acest forum la Chişnău”,  a spus regizorul Veaceslav Cebotari.

“Eu nu consider că piesa mea este cea mai bună, pentru că eu nu am văzut niciun spectacol şi nu spun că este cel mai bun. Este piesa mea, dar aceasta nu înseamnă că îmi iubesc piesa decât celelalte”, a menţionat regizorul David Tavadze.

Trei dintre cei 11 participanţi la concurs vor fi premiaţi.

“Am făcut un concurs, în care au participat tinerii regizori până la 35 de ani. Scenografi, ciritici de teatru cu un juriu internaţional foarte bun”, a declarat directorul artistic al Teatrului Satiricus, Sandu Grecu.
Spectacolele vor fi prezentate pe scenele mai multor teatre din Chişinău.

 

http://www.publika.md/concurs-de-teatru-in-capitala-se-desfasoara-forumul-international-al-tinerilor-creatori_883241.html

  1. Posted on iunie 12, 2012 by TheTeatru

Вчера был такой день, такой день.. в общем написать о нём удалось только сегодня. После традиционного стола ( так не ставшего круглым) молодых критиков, молодые драматурги и режиссеры приятно удивили читками. Настолько приятно, что получились почти спектакли.

К примеру, пьеса с клаустрофобическим названием “Лифт”, вдруг распахнула своё пространство и впустила нас в яркий круговорот отношении двух людей. Застрявшая кабина лифта, как оказалось не без свойств машины времени, закрутила нас в водовороте мыслей, событий и воспоминаний главных героев. Словно собирая пазл, мы выстраивали фрагменты их знакомства, первых симпатий, комплиментов, после чего умело переплетали их с будущими ссорами, упреками, недомолвками. Всё как в жизни, где нет черно-белых тонов или вечного букетно-цветочного периода. Зато есть цветные и радостные, а также темные и тусклые моменты, и те и другие равноценно нужные для общей картины. И как здорово наблюдать их такое разное прошлое, совместное будущее, а после стремительно возвращаться в настоящее, где он только сейчас замечает её глаза.. такого дурацкого, серого цвета.

Итак, всласть накатавшись по этажам воспоминаний,  мы тут же, не считая пятиминутного перерыва, окунаемся с головой в “Иллюзии”, Ивана Вырыпаева.  Вкус сладкой черешни, черные воздушные шары под потолком, большой белый стэнд обтянутый бумагой и две красивые девушки по обе стороны него- всё это режиссёр Сава Чеботарь предлагает нам лишь с одной целью: просто чтобы вы услышали текст. И мы услышали.. лиричного, смешного, совсем другого Ивана Вырыпаева!

Эта история о двух супружеских пар, обычных супружеских пар которые прожили вместе 50 с лишним лет. Все эти 50 с лишним лет они дружили семьями, ходили к друг другу в гости, ездили отдыхать, развлекались и как оказалось позже- любили друг друга. Любовь странная штука и к тому же не бывает невзаимной. И если вы вдруг кого-то полюбили, если вам вдруг показалось что вы кого-то полюбили, а до этого почти всю свою жизнь вы любили совсем другого человека, так вот, если вы вдруг полюбили- проверьте, а не иллюзия ли это? Потому что любовь это всегда взаимность, а если не взаимность, то это уже не любовь.  И пусть в конце всё равно все умрут и циничный вырыпаевский комизм конечно же победит, на душе и во рту всё равно остается сладкое послевкусие спелой черешни.. ведь мёда-то в июне совсем не бывает!

Пы.Сы. Осторожно с шутками и косточками, от них иногда можно и умереть.

http://classfest.wordpress.com/2012/06/12/%D0%B8%D0%BB%D0%BB%D1%8E%D0%B7%D0%B8%D0%B8-%D0%B2-%D0%B7%D0%B0%D1%81%D1%82%D1%80%D1%8F%D0%B2%D1%88%D0%B5%D0%BC-%D0%BB%D0%B8%D1%84%D1%82%D0%B5-%D0%BD%D0%B0-%D0%BC%D0%BE%D0%BB%D0%BE%D0%B4%D0%B5%D0%B6/

Forum atelier

Posted on iunie 12, 2012 by TheTeatru

Am prins și eu vremurile cînd în Chișinău se organizau spectacole lectură. Toți actorii erau entuziasmați, aveau repetiții înainte cu o săptămînă de la lectura cu public,  încercau să nu-l citească sec, uneori chiar și se făcea un fel de schiță de spectacol. Acum nu se mai practică lucrul acesta,din cauza lipsei de inițiativă a oamenilor de teatru. Motivul principal e că nimănui nu-i trebuiesc aceste evenimente. Eu, însă,  cred că ele sunt absolut necesare dar făcute într-un alt format. Despre acesta va  trebui să discutăm cu UNITEM-ul, mai ales că ei ne-au promis sustinerea lor. Ultima întilnire de genul acesta a fost la TN Mihai Eminescu unde Luminița Țîcu a organizat lecturarea unei piese contenporane olandeze. De atunci totul e mort și nimic nu se mișcă.

Forumul Internațional al  Tinerilor Creatori de Teatru nu doar avea prevăzut în program simple lecturi de piese. Fiecare tînăr regizor prezent la forum a încercat să transforme simpla lectură pe scăunele  într-o o schiță de pectacol în colaborare cu actorii din mai multe țări. Lecturarea s-a făcut în limba rusă, pe baza  unui text scris de un dramaturg tinăr participant la forum, care a fost inclusă în almanahul Forumul Internațional al tinerilor Creatori de TEAtru:Colecție de Piese.

Actorii, marea majoritate fiind din Moldova, au fost selectați în ziua deschiderii forumului, iar fragmentele au fost lucrate în 4 zile. Fiecare a încercat să fie cît mai creativ, să facă în așa fel încît textul să fie viu și să transmită cît mai exact mesajul autorului. În total s-au schițat 4 piese: Iluziile de I. Vîrîpaev (Rusia), Ascensorul de Natella Osmanlî/Ismail Imamov (Azerbaidjan),  Lecția de Franceză de Nestan Nene Kvinikadze (Georgia) și El a dispărut fără veste de Iaroslava Pulinovici (Rusia). Sau abordat teme ca: singurătatea omului contemporan, incapacitatea  comunicării interumane, imposibilitatea de-a face diferența dintre lumea reală și cea virtuală, relațiile dintre cupluri, efectele revoluției tehnico-științifice, imposibilitatea de-a iubi, mecanizarea omului etc. Lecturile au fost precedate de discuții moderate de regizorul și pedagogul rus de la MHAT, Victor Rîjakov. El și-a fi dorit să se creeze un dialog, dar nu a ieșit decît un monolog foarte incitant în care regizorul își punea problema a ceea ce este dramaturgia contemporană. Pentru el nu e important cum e scris textul ci ceea ce l-a făcut pe autor să scrie acest text, ceea ce l-a motivat să scrie. Ce este o piesă contemporană și în general arta contemporană ne întreabă el? Arta contemporană se preocupă cu problemele actuale ale omului de azi, arta care observă, cercetează și depistează aceste probleme, nu neapărat să dea și soluții, important e să ne arate care sunt consecințele. Lumea din stradă devine obiectul de cercetare a artistului. La fel de importantă este și forma în care este prezentat acest material publicului și cum acesta din urmă îl percepe. Cu aceste probleme tre să se confrunte tinerii creatori de teatru acum.

O problemă la fel de importantă în teatrul de azi, spunea V. Rîjacov, este lipsa comunicării și colaborării dintre regizor, dramaturg și teatrolog. Ei sunt la fel de indispensabili unul altuia, sau ar trebui să fie, ca și dirijorul, corului. Deja nu se mai salută dictatura regizorului în teatru. Teatru este o artă colectivă unde fiecare artist trebuie să vină cu o parte din sine. Trebuie să se lucreze în echipă, teatrul trebie să se transforme într-un laborator în care fiecare participant să fie deschis pentru experiment.

Ceea ce îi lipsește acestui forum, ca, dealtfel, multor festivale internaționale de la noi, sunt Afterparty-urile, sau localurile unde socializarea și comunicarea ar putea continua și înafara programului prestabilit. Dar este prima ediție și li se iartă. Oricum participanții încearcă să interacționeze cît mai mult posibil, încît acel schimb de experiență și de cunoștințe să fie cît mai productiv.

link-uri cu fragmente din spectacolele lectură

materialele foto și video au fost preluate de pe www.locals.md

Rusanda

http://classfest.wordpress.com/2012/06/12/forum-atelier/

11 июня— шестой день молодёжного театрального форума

11.00

Круглый стол молодых критиков
руководители — Алла Шендерова и Мария Хализева

Обсуждение спектаклей «Пилигрим» и «Июль».

Театральный союз Молдовы

13.00

Workshop молодых режиссёров и драматургов / (День второй)
презентация Сборника пьес, читки (драматурги, режиссёры, критики)
руководитель — Виктор Рыжаков
Театральный союз Молдовы

Читка пьесы «Лифт» / Нателла Османлы, Исмаил Иманов (Азербайджан) — Сборник пьес театрального молодёжного форума.
Актёры: Н. Кудрявцев, Т. Червинская, Д. Декусярэ

 

А также читка пьесы «Иллюзии» И. Вырыпаев
Актёры: Стелла Лупан и Инна Сурду

 

17.00

Республиканский театр кукол «Licurici»

«Моя дорогая» Н. Коляда ( по пьесе «Шерочка с Машерочкой»)
режиссёр — Шамиль Дыйканбаев

Исполнитель — народная артистка Кыргызской Республики, Турганбубу Бообекова
Кыргызский Национальный Академический Театр Драмы им. Т. Абдумомунова
(Бишкек, Кыргызстан)

 

 

Постановка спектакля — яркое очертания игры актёра, очертание границ замкнутого пространства, одиночества, грусти, безнадёжности, мрака. Укрепление преград между потусторонним миром и миром внутренним.
Монолог актёра — это всегда разговор со своим вторым «Я», своего рода «исповедь» . Ира актёра также проявляет поиск мира и спокойствия, свободы и счастья главного героя, брошенной всеми старухи, коротающей остаток дней в обществе кошки.

Жильё старухи, ограниченная площадь квадратного помоста, прячет в себе тайники внутреннего мира героини, в каждом из тайников таится предмет (телефон, жевательная резинка, головной убор и даже кошка) связывающий актрису с внешним миром. Героиня чувствует себя «человеком подземелья»,  даже окно в квартире находится на потолке, что прекрасно демонстрирует, что всё ценное скрыто от окружающих, даже себя она скрывает в тайнике в полу, удобно устраиваясь на ночь спать.

Шамиль Дайканбаев (родился в 1983 году) выпускник Кыргызского государственного института искусств им. Б. Бейшеналиевой. Участник многих фестивалей, лауреат различных театральных премий.

В Кыргызском Национальном Академическом Театре Драмы им. Т. Абдумомунова в настоящее время работают шесть поколений актёров, появилась новая «волна» режиссёров-постановщиков, сценографов, драматургов и актёров.

При театре создано и работает театральное училище. Театр успешно гастролирует, участвует в международных фестивалях в России, Казахстане, Узбекистане, Турции: его спектакли отмечены наградами и призами.
Директор театра — народный артист республики Марат Алышпаев, художественный руководитель — народный артист республики Замир Сооронбаев.

20.00

Национальный театр «Сатирикус И. Л. Караджале»
«Полёт над городом» Ануш Аслибекян
Постановка — Нарине Григорян
Ереванский Государственный Театр Кукол им. Ов. Туманяна
(Ереван, Армения)

 

Актриса пропитана своей ролью. Главная героиня наполнила спектакль ароматом, цветами, чувствами, эмоциями и конечно же воображением. Спектакль поистине позитивная точка Молодёжного театрального форума. Постановка создаёт впечатление пробуждения и отрицания. Это возможность разглядеть в слепоте — яркое мировоззрение. Это желание главной героини быть «современным человек» не создавая при этом «аватара».
Спектакль удачное воплощение современности. Очень удачно выбрана театральная площадка, Наринэ Григорян успевает покорить весь зрительный зал, на известном только ей языке.

 

Реквизит, в данном случае, разноцветные верёвки, подчёркивает неприязнь и в то же время привязанность героини к тому что её так долго сковывало и не позволяло жить полноценной жизнью. Верёвки также являются проявлением надежды и опоры в завтрашнем дне.


Спектакль » Полёт над городом» — это та постановка по которой будет скучать Кишинёвский зритель.

 

Нарине Григорян (родилась в 1980-м году) окончила режиссёрский факультет Ереванского государственного института театра и кино (мастерская Александра Григоряна), где с 2003 года преподаёт актёрское мастерство и режиссуру.
С 2005 года Нарипэ Григорян — участник Лабораторий режиссёров, проходящих в рамках Международного театрального фестиваля им. А. П. Чехова. Участвовала также в лабораториях Анатолия Васильева (Москва), Льва Додина (Санкт-Петербург), в программе «Менеджмент театра» (Бостон, 2008), в Ателье Института Гротовского (Вроцлав, 2009).

 12 июня в рамках форума:

12.00

Workshop молодых режиссёров и драматургов, читки, анализ
руководитель — Виктор Рыжаков

17.00 Национальный театр им. М. Эминеску
«Экспонаты» В. Дурненков
режиссёр-постановщик — Марат Гацалов
Прокопьевский Драматический Театр им. Ленинского Комсомола

Автор текста: Tobies Ricci

http://www.youtube.com/watch?v=GvxXx4uMTvo&feature=channel&list=UL

http://www.youtube.com/watch?v=kRGbJxwsaUM&feature=BFa&list=ULGvxXx4uMTvo

Older Posts »